Zum Wohl: Despre Laura Buruiana

Dupa ce v-am speriat bine cu postul anterior,
Anunt ca nu, nu am patit nimic, nu e o mutatie intarziata de la cortizon:)
Dar asa sunt artistele, mai ales cele vieneze, uneori mai fac si anumite exercitii de rol.
Acestea fiind zise,
Revenim la treburi serioase.
Fotografia zilei: Laura la doctorat.

Laura  Buruiana este prietena mea, dar este si violoncelista care mi-a confirmat si reconfirmat traseul componistic de-a lungul anilor. Imi canta piesele inca din liceu, de la prima mea lucrare pentru cvartet de coarde, a continuat in studentie cu sonata pentru violoncel si pian, reluata la New York cu Matei Varga,  la licenta cu concertul pentru cello si orchestra, in InnerSound la muzica de film, o minune ca ne-a fost alaturi!  si in Vers le Ciel, pe care a scos-o altfel decat in imprimarea din 2002, cu mai multa caldura si maturitate,. un pic mai lent si mai profund.
Ne intelegem doar din priviri, de multe ori cand scriu o am in memorie, ma intreb cum ar canta aici Laura. Pot spune cu mana pe inima ca ii datorez foarte mult din compozitoarea care sunt astazi.
Prietena mea a devenit o artista pariziana:), scoate CD dupa CD, canta Bach la 3 violoncele diferite , canta multa muzica contemporana sau romantica,  cerceteaza asiduu, se reinventeaza an dupa an.
Doctoratul Laurei a fost o incantare , ne-a explicat multe despre sonatele de Bach, ne-a cantat la cello, la viola da gamba si la cel mai mic violoncel, a expus mai multe teorii despre instrumentul caruia i-au fost adresate aceste minunate Sonate, am putut sa ascultam si un pic din imprimarile ei cu Ana Bondue, prietena mea compozitoare si pianista, acum si o clavecinista desavarsita.

Va las imprimarea cu sonata pentru cello si pian, in interpretarea Laurei Buruiana cu Adrian Tomescu,  6 aprilie 2000. Eu eram in anul 2, ea era in anul 1.
Draga mea Laura, sunt foarte mandra de tine si de tot ce ai realizat!