12

Doisprezece pași
din bucătărie în dormitor
prin murmur de radio
din  ce în ce mai grei
cât o mie de metri cubi de zăpadă
sau de copaci tăiați din miezul inimii

Pahare de gin tonic
de douăsprezece frecvențe diferite
răsfirate printre caiete tip 1
și  printre hieroglife suspendate
între două bătăi din palme
sau între respirații
din ce în ce mai rare

Idei
cu gust de cafea
de Rima XI  și bucle șterse în douăsprezece ore
întrerupte mereu
de glasuri
din ce în ce mai reci
și de priviri
fără verb.

Ce nu am stiut acum 25 de ani.

Cu câteva zile înainte se asculta Europa Libera. Timișoara, morți, Laszlo Tokes, Piața Operei, împușcături.
Cu o zi înainte marele miting, sora mea prin oraș, mama venind acasă în panică și auzind fericită că ne ciondăneam de la nuștiu ce joc, iarăși niște europa liberă. dar la 10 ani dormeam noaptea, nu știu ce se discuta.

Pe 22 vecinul de la 3 a strigat exaltat: deschideți televizoarele, suntem liber, suntem libeeeri. Singure acasă, l-am deschis evident, program în mijlocul zilei? unde s-a mai prins așa ocazie.
Drumul până la Televiziune (ce să aperi? dar ne-am dus), drumul înapoi pe jos, tata care ne-a lăsat la fântâna Miorița și a plecat înapoi, gloanțele din balcon despre care nu mai știu exact în ce noapte au fost, zvonurile că au murit unii într-o mașină pe strada noastră și multe multe altele de felul ăsta la care eram foarte conectată și care încep să se piardă în viața de adult.
 Mi se pare că a trecut foarte mult timp de la 10 la 22 de ani jumate.
 Și foarte repede au trecut restul de 12 și jumătate (de la copii încoace).
 Iar cu totul cei 25 sunt amestecați și nu-mi dau seama dacă nu-nțeleg nimic din lume din cauză că ea s-a schimbat din temelii sau din cauză că nu e practic nimic de înțeles sau de știut, pentru că vârstele sunt aceleași dintotdeauna.
Atunci mi se părea că se poate face orice. Realismul nu ajunsese până la mine, habar nu aveam ce înseamna acel orice, dar limitele păreau să fi dispărut și cuvântul cheie era schimbare.
Poate că libertatea  era sucul verde de kiwi la pet sau dozatorul TEC sau pâinea turcească și guma Turbo de la metrou Unirii sau elasticele colorate din același loc,  prima coca cola de 0.33, de la Pâine (cei din lic. Enescu știu despre ce e vorba, probabil și cei de la Arhitectură), să aștepți să treacă mai lunile ca să mergi fără uniformă în clasa a 5-a ( încă asociez „libertatea” cu puloverul roz de mohair, pufos cum nu mai există de atunci) sau Pe aripile vântului citită până s-a rupt cartea, că doar fusese filmul pe 30 decembrie 89.(sau 31?) sau radio UniFan si MC Hammer și Depeche Mode.

Dacă m-ar fi întrebat cineva cum voi fi peste 25 de ani, aș fi răspuns ca probabil o celebritate de ordin mondial, doar 35 e o vârsta matusalemică, dacă n-ai făcut nimic până atunci, nici că mai poți vreodată. Aș fi fost o doamnă încă destul de tânără, dar eminamente trecută și bine așezată în confortul unui succes bine lucrat și chibzuit, România ar fi fost un tărâm lăsat în urmă și bun de retrăit în vacanțe, iar  toată lumea ar fi fost sănătoasă și prosperă.
N-am știut acum 25 de ani că rănile acestei națiuni sunt adânci și cam infectate. N-am știut că cei care te formează poartă cu sine visul propriu și totodată ratarea proprie, că nu le e ușor  să dea fără să-și amintească de toate șansele pe care le ai și ei nu le-au avut.  N-am știut că tinerii unei națiuni poartă în spate poverile adulților din jurul lor. La adăpostul  puloverului meu roz credeam că mirarea și extazul în fața vieții sunt atribute comune  tuturor și nu înțelegeam de ce nu e totul perfect, repede, așa cum merita întreaga societate.

N-am succesul acela bine lucrat și chibzuit la care visam. Cine știe, probabil că în compoziție nici nu are cum să existe de-adevăratelea? (pot să scot din pălărie cel puțin 15 compozitori de mare succes în sistemul meu de referință, nu știu câți au și auzit de ei)
Sau cine știe, poate că viața mea a fost și un șir de evenimente care de care mai neprevăzute la care chibzuiala de-acasă nu s-a potrivit.

Nu am știut acum 25 de ani, când credeam că asist la momente excepționale,  că lumea se schimbă și cu revoluții, și fără. N-am știut că libertatea nu ține doar de lipsa unui sistem politic opresiv, că acesta constituie doar un mic procent din întregul agrenaj de situații ce poate contribui la (ne)fericirea unui individ.
 N-am știut că, deși soarele răsare în fiecare zi, nicio clipă nu seamănă cu alta și că acea construcție implacabilă pe care ani de zile mi-am reproșat că nu am respectat-o, cel mai probabil că nici nu există.

Mă uit în urmă și văd ani în care mi-a păsat de politică, ani în care nu am știut cine e prim ministru, ani în care am trăit între bucătărie și parc, ani în care nu am apucat să dau pe-acasă decât ca să dorm, ani în care lunile păreau zile și zilele decenii, ani în care n-am pus mîna pe creion, ani în care am scris câte 6 piese. Timp variabil, timp schimbat și timp trăit chiar când am crezut că am murit de mult și că mai rău nu are cum să fie iadul.
 Unde s-a dus senzația aceea de  eliberare, de entuziasm și de „ orice e posibil”?
 Probabil că generația mea o va căuta toată viața. Indiferent de cât  i-au ferit sau nu părinții de mersul evenimentelor. Prea plutea în aer.
Și cînd o regăsim în vreun moment surprinzător, tragem de ea ca de un suc în primele noastre mersuri la discotecă.
Ce nu am știut acum 25 de ani e că nimic nu ține pentru totdeauna. 
Dar suntem norocoși să fi simțit pulsul acelor zile.
Să avem aceste reper foarte clar al trecerii.
 Nu am știut că  azi, după 25 de ani, voi fi trăit vreo 3 vieți și că încă mă voi întreba când vine planul ăla fantastic care mă duce la țintă.
Care țintă?
 Nu știu.


 

© Ada-Sofia Ulubeanu

Ninge

Cu fulgi cat manusile copiilor, sau dimpotriva cu fulgi minusculi care-ti musca din obraz, ninge cu intuneric, ninge cu liniste si cu stele.

despre autenticitate

Ieri la tenis Ghe a avut serbare. De fapt 2 ore in care s-au jucat cu ei in toate felurile, in continua miscare, ca un fel de party extins , o celebrare a corporalitatii strunite :)
Si deodata am vazut-o. Combinatia preferata de culori dinamizata de cateva elemente plasate strategic.

Aveam doar telefonul la mine, dar ce conteaza,  a fost un moment de corporalizare structurata a spiritului.
Momentul Z  in care mi-am adus aminte multe despre mine, dupa un an care m-a dus la limite inca neelucidate.

Jucau ceva cu valuri si tsunami.

Vineri cu trenul

Am pornit anul scolar  deja obosita, am intrat in alt fel de vortex, din care a trebuit sa smulg inca o editie de InnerSound, inca niste scrieri la Enescu si apoi inca o compozitie care a luat mai mult din mine decat as fi crezut.
Mi am programat asadar cateva ore de calatorie initiatica , la finalul carora speram sa gasesc niste raspunsuri, dar am uitat ce patesc eu cand merg cu trenul

De exemplu, acum scriu tinand in brate pisica vecinei de scaun, care contempla geamul si cusca personala in drum spre Brasov.
Carangurile de langa Ploiesti sunt inca verzi si aduc a primavara Desi in mine e un frig permenent a iarna si nopti nedormite din cauza de tuse pe multe voci.
Speram la o ceata melancolica....dar de fapt trebuie sa pun ochelarii de soare si as face-o daca nu as deranja pisica.

Pentru ca sub soarele asta aura de noblete pe care vrem sa o dam slabiciunilor devine aproape penibila. Realitatea este ca visarile usor blegi
palesc in fata pisicii care se aseaza in brate si scorojeala garii din Ploiesti chiar asta e: scorojeala, si nu trecerea romantica a timpului.

E nevoie de timp de regasire doar cand te uiti si ignori in rest. De fapt,  viata se intampla in orice moment, si la oboseala si la euforie si la capuccino de la mc si la kurbissuppe la cantina din museumsquartier.
Nu stiu cum sa interpretez nevoia acuta de pauza. In fapt, totul e evadare.
Trenul de la masina unde copiii se ciondanesc, Viena de la Romania,busteniul de bucuresti, compozitia de la spalatul vaselor, fotografia de la compozitie, si festivalul on top of everything.
Secretul sta in alternanta si in acceptarea luminii puternice care nu mai ascunde adevarurile fiecarei secunde.

Si acum evadez de la pisica pt ca in tren s a urcat o doamna cu un catelus in poseta.

La vot, dupa 25 de ani.

Nu prea mai  fac eu politica. Nu prea deloc.  Desi pana in 1996, chiar copila fiind de fapt, eram foarte implicata. Am suferit ca nu pot sa votez pe acel 20 mai nenorocit. In clasa la mine doar 4 copii aveau parinti care nu votau cu Iliescu....
In 96 iar nu aveam varsta de vot.
 Asa ca nu va asteptati sa stiu sa analizez programe electorale si situatiunea economica a tarii, etc etc.  Mi-am pierdut pasiunea pentru asa ceva.

As vrea sa povestesc acuma doar de trei personaje, pe care le-am luat mereu in usor, „asta e nebun, nu-l voteaza nimeni vreodata : Vadim”  „sa vezi ca mitocanu smecheras o sa vrea sa ajunga presedinte: Basescu”  si mama mia ce caraghios e asta, n-o sa-l bage nimeni in seama vreodata : Ponta.
 Erau pentru mine etalonul a tot ceea ce opinia publica ar putea respinge. Stiti cu totii ce s-a  intamplat cu primii doi....
Totusi, odata cu acceptarea plagiatului dovedit mi-am pierdut de tot nadejdea.
 Eram si foarte curand dupa ce imi dadusem doctoratul in conditii absolut dramatice, in care imi riscasem la propriu viata pentru ca fiecare silaba sa aiba insemnatate. Deh, traiesc intr-un mediu in care prietenii mei cei mai apropiati asa functioneaza, dau insemnatate fiecarei note si fiecarei silabe, ca asa am invatat noi la scoala si la facultate, si nimic , nici macar doamna cu coasa nu mi-a putut ameninta aceasta pozitie.

Dintre toate infamiile  comise de Ponta, cred ca nimic nu m-a atins mai mult ca acel plagiat.  Si nepasarea cu care a fost privit. Faptul ca majoritatea cetatenilor acestei tari au ajuns la halul de haituiala si disperare incat nu se mai pot educa nici macar cat sa stie ce inseamna asta.
Daca era dupa mine, atunci trebuia iesit in strada.
Plagiatul nu omoara poate pe nimeni direct, dar omoara spiritul unui popor. E furtul cel mai abominabil, pentru ca are miza cea mai mare. Batjocorirea unor valori care raman aceleasi indiferent de epoca.

In urma cu 5 ani nu am fost la vot. Nu ma interesa, eram in alte batalii, mai grele.
Acum dupa 25 de ani sunt complet debusolata, dar am sa merg sa votez.
Pentru ca vreau sa cred ca nu mi-am pus viata in joc  degeaba.
Pentru inca mai cred ca plagiatorul poate fi pedepsit.

Les feuilles mortes

poate ca marea sterge de pe nisip urmele iubitilor „dezuniti” (im place foarte mult termenul in franceza, nu separati, ci dez-uniti...) e usor sa canti asa frumos cu vocea lui Yves.

dar odata ce ai copii, nimic nu-i mai poate sterge, din orice faci, nici macar dintr-o poza cu niste frunze proiectate pe cer sau cazute la datorie printre petale de trandafiri. Trebuie doar sa te uiti cu atentie si ii vezi peste tot.

Octombrie

o amintire, o fericire, o avertizare.
o promisiune.

 © Sabina Ulubeanu 2014

InnerSound cu emotii :)

Pentru mine a fost o editie a treia foarte intensa. Timp de o saptamana (festivalul a tinut 4 zile) am respirat altfel, acordata la alte frecvente.
 In primele doua zile am plans: ma trezeam la 6 si ma culcam pe la 3, 4 dimineata. Era deschiderea, cu provocarile ei,  era apoi premiera cu Nachtfalter, o lucrare ce contine atatea lucruri intime despre mine, codate cum numai compozitorii o pot face.
 M-am relaxat complet la performance-ul Futuropolis.  Chiar m-a trecut in alte dimensiune si am savurat altfel ultimele doua zile de festival.
 A treia zi a fost guvernata de entuziasm : seara de film in care energia curgea de la dirijor spre interpreti spre public si se intorcea direct in inimile regizorilor si compozitor prezenti in sala.
Atata pofta de viata si noutate nu mai experimentasem demult....de la editia a doua InnerSound :)
 iar in ultima zi a trebuit sa decernam premiile, nu stiu cums e face ca in ocazii din astea trebuie sa fac pe gazda :) Ei bine, un pic de oscar n-a stricat nimanui, asa e?:)
Dar tot am avut multe, multe emotii.

Aceasta a fost compunerea mea despre „cum simte un co-director de festival tot ce se intampla pe scena si in sala”
:)
Daca vreti sa ma si vedeti in actiune: click mai jos

Post by InnerSound New Arts Festival.

Premiile InnerSound!

Cum v-am obisnuit, un comunciat de presa insotit de un comunicat Video realizat de Mihai Cucu :)

-->

Cea de-a treia ediție a Festivalului de Arte Noi InnerSound a adus la București 70 de artiști din 10 țări și o seară unică, dedicată filmului mut de scurtmetraj:

Regizorul Gabriel Durlan (România) a câștigat Trofeul InnerSound pentru filmul “ÎnCerc”. Muzica a fost scrisă de Șerban Marcu (Cluj)

Premiul Publicului pentru Filmul preferat s-a dus la Julio Pot (Chile) pentru scurtmetrajul mut “The Gift”, Premiul Publicului pentru Muzica preferată i-a revenit lui Gabriel Mălăncioiu  (Timișoara),  în timp ce Premiul Vortex pentru fotografie i-a revenit artistei Ana-Maria Tatu. Fotografiile expoziției „Vortex” din cadrul Festivalului vor putea fi vizionate în incinta palatului Inspayer Batiștei până la finalul lunii noiembrie. Expoziția se va încheia cu un concert cameral.

Cea de-a treia ediție a Festivalului de Arte Noi InnerSound a avut loc între 17 și 20 septembrie la ArCuB, Universitatea Națională de Muzică București, InSpayer Batiștei, Modulab și CNDB. InnerSound Festival este singurul din România care dedică o seară filmului mut de scurtmetraj. 9 muzicieni din tânăra generație de compozitori școliți pe băncile universităţilor de muzică din ţară şi străinătate au realizat coloanele sonore pentru fiecare film în parte, acestea fiind interpretate live, sub bagheta dirijorului Gabriel Bebeșelea.

Juriul competiției de film a fost format din: regizorul Claudiu Mitcu (Wearebasca), monteurul Cătălin Cristuțiu și Andrei Butică. Proiectele au venit din SUA, Olanda, Chile și România. La secțiunea fotografie, au jurizat: fotografii Cosmin Bumbuț, Gyuri Ilinca, Șerban Mestecăneanu, Lucian Muntean și Sabina Ulubeanu, compozitoare, fotograf, co-director al Festivalului Internațional de Arte Noi INNERSOUND.

Pentru cea de-a treia ediție, Festivalul Internaţional de Arte Noi InnerSound a ales să comunice evenimentul într-o formă experimentală: în mai puțin de 2 minute video puteți vedea lista completă a câștigătorilor acestei ediții a Festivalului cu un click pe imaginea de mai jos. Comunicatul video include și o animație special creată de regizorul Julio Pot, preferatul publicului.  

  InnerSound Awards from InnerSound New Arts Festival on Vimeo.

·       “Am avut parte de o implicare extraordinară a publicului în procesul de votare.  A fost impresionant să vedem că premiul publicului la film a fost câștigat cu o majoritate detașată, iar la muzică voturile au fost extrem de echilibrate. Toate coloanele sonore au fost în premieră absolută, în stiluri
foarte diferite, de la minimalism și melodică luxuriantă în stil clasic contemporan la influențe de tango și fusion cu ritmuri  techno.” – Sabina Ulubeanu, compozitoare, co-director artistic al Festivalului InnerSound

·       Gabriel Durlan, laureatul Trofeului InnerSound este deopotrivă Scenarist, regizor, monteur și fotograf. S-a născut la Onești, în anul 1989, și a absolvit Facultatea de Cinematografie și Televiziune, secția Regie de Film, din cadrul Universitatii Media din București. Licențiat în Cinematografie, Fotografie, Media la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca în 2012, Gabriel a realizat diverse scurtmetraje de ficțiune și documentar, clipuri muzicale pentru artiști rap sau electro, filme experimentale proiectate în Paris și expoziții foto în București.

·       Ana-Maria Tatu, laureata Premiului Vortex pentru fotografie s-a născut în anul 1987 la Arad și este licențiată în fotografie la Universitatea de Vest din Timișoara. În prezent, este fotograf de evenimente. Fotografiile trimise la concursul Vortex din cadrul InnerSound au fost făcute în decursul a doi ani, fără legătură între ele, având în comun doar magnetismul  definitoriu pentru ideea de vortex, şi anume, modul în care observatorul care a imortalizat la un moment dat o imagine, poate exercita apoi acest obiect vizual asupra celorlalţi observatori, care devin la rândul lor, participanţi într-un proces care în cele din urmă antrenează din nou autorul imaginilor.

Detalii suplimentare despre Festival

Organizat în toamna fiecărui an de Asociația Opus,  Festivalul Internațional de Arte Noi InnerSound oferă o nouă perspectivă asupra muzicii contemporane.

Fondatorii InnerSound sunt  trei compozitori ce includ în creația lor artele vizuale și performance-ul: Sabina Ulubeanu, co-director artistic, este și fotograf, Diana Rotaru, co-director artistic, este membră a grupului sincretic SeduCânt, Cătălin Crețu , director executiv, este artist multimedia.

InnerSound reprezintă, totodată, o platformă puternică de promovare a tinerilor compozitori, instrumentişti, fotografi, artişti vizuali şi regizori, incluzând de asemenea artişti de renume internațional –  Alexandru Tomescu, Henry Vega, Anat Spiegel, Dublin Sound Lab, Irina Ungureanu, Barbara Lüneburg, Marko Ciciliani, Controllar, Matei Ioachimescu, Ana Topalovic, Gabriel Bebeşelea, Irinel Anghel, Laura Buruiană.

Ediția a treia InnerSound New Arts Festival este un proiect finanțat de AFCN și susținut de Raiffeisen Bank.

Partenerii festivalului sunt: Institutul Cultural Român, UNMB, Centrul de Muzică Electroacustică şi Multimedia,  RTÉ (Radioteleviziunea Naţională Irlandeză), Forumul Cultural Austriac, Institutul Polonez Bucureşti, Culture.pl, oraşul Gdańsk, ETXEPARE – Institutul Basc, INAEM – Institutul Naţional Spaniol al Artelor Spectacolului şi al Muzicii, Ambasada Olandei la Bucureşti, Wearebasca, CIMRO, Modulab, dramAcum, CNDB, Brigada de Voluntari, Bilete.ro, Poşta Română, Sofa Mix Studio, All Deco International, Muzeul Naţional “George Enescu”, ARTEk, Heineken România

Partener comunicare: OMA Vision

Parteneri media principali: DIGI 24, RFI România

Parteneri media: Ziare.com, Kudika, Think Ouside the Box, 9AM News, Igloo, Garbo, Liternet.ro, HotNews, Ziarul Metropolis

Detalii pentru presă despre Festival

Ana-Maria Onisei (anamaria.onisei@omavision.ro; 0752220420).

Live Blogging dr. Dan Siegel.

 Trebuie sa plec :)
CE: creative exploration 
Scopul  a se impotrivi . A nu lua lucrurile asa cum sunt.
Adolescenta face aceasta. neaga autoritatea si vor sa faca lucrurile altfel. in felul lor. Inovatia si Evolutia.
 Motivul pentru care suntem adaptabili : datoram aceasta adolescentei.
 Mintea adolescentului se adapteaza lumii in schimbare. este construita asa incat trebuie sa incerce ceva nou.
daca ne gandim la arte, muzica, tehnlogie, stiinta, marile inovatii sunt ale adolescentilor. Computere, social media etc. Toti erau adolescenti. (pana in 25, 26 de ani)
 Putem ramane creativi toata viata. Trebuie sa contestam „status quo¨ si sa facem alte si alte conexiuni. Sa incercam mereu ceva nou.
pericolul: sa nu mai stii cine esti. Criza de identitate.

Un adolescent este mult mai predispus la pericole. este normal sa ne ingrijoram, cautarea noutatii presupune f multe riscuri.
Il poate face pe tanar sa nu se simta in regula cu el insusi. daca Dopamina scade prea tare, este asociata cu depresia.
partea buna a cautarii noutatii: ocaziile, oportunitatile.
Este important sa le spunem ce se intampla, ca sa poata folosi aceasta in avantajul lor. Schimbarile in dopamina pot fi foarte constructive : nevoia de noutate poate duce la performanta, in loc sa duca la adictii. performante sportive, academice  care cresc dopamina la fel.
Impulsivitatea e mai caracteristica primilor ani ai adolescentei. Scade cu varsta.
Adolescentii cunosc pericolele. Uneori exagereaza posibilitatea unor pericole.
 Hiperrationalizare!
Procentual pericolul e mai mic decat posibilitatea ca totul sa mearga bine. De aceea adolescentii risca.
Paradoxal: ratiunea e mai periculoasa decat instinctul. daca instinctul functioneaza „ e gresit, e rau sa merg cu 150km la ora”, atunci adolescentul este mai aparat impotriva pericolului!



SE social engagement.  Nu apelezi la parinti pentru probleme, ci la prieteni, la cei de varsta ta.
Natura actioneaza in asa fel pentru a putea pleca din „ the oat meal house”.
Trebuie sa se simta integrati in societatea celor de varsta lor. Pentru ei, integrarea este o chestiune de viata si de moarte, care s-a dezvoltat in mii si mii de ani de evolutie.
Pericolul este de a renunta la moralitate pentru a putea fi acceptat.
Sanatate, sanatate mentala, fericire si longevitate: factorul comun este o societate de suport, grupul important in care vietuiesti, si aceasta se invata in adolescenta.

societatea competitiva este oribila!! e ca un mormant. este foarte rau penttu adolescenti, pentru ca mintea lor lucreaza pentru colaborare!!!

Pentru adolescenti e greu sa gestioneze emotiile, dar e bine sa le ai. Viata e mai palpitanta. Sa le anulezi prin„hormoni infuriati”, imaturitate samd este complet gresit. 
In Anglia : Dan Siegel a invatat sa nu se exprime prea emotional in Oxford, in mediul academic. In mediul neacademic, in Londra,-societate mult mai emotionala. Daca nu te exprimi emotional, poti ajunge chiar sa nu recunosti ceea ce simti.
In ghidul despre Romania se spune ca romanii sunt mai reactivi, ca sunt emotionali.
Ceea ce se intampla cu adolescentii: se interpreteaza ca o problema emotiile, in loc sa fie considerate ceva pozitiv, de vitalitate.
Emotiile in spatii culturale diferite: in Japonia,  nu se exprima emotiile: spatiu mic , lume multa :) nu poti sa exprimi totul, caci nu mai este loc.
Adolescentii devin reactivi extrem de repede!! Emotiile lor sunt mult mai intense.
Sa treci de la reactivitate la receptivitate: prin respiratie, prin diverse exercitii.  Starile lungi reactive sunt nesanatoase pe termen lung, sanatoase pe termen scurt. In terapia de cuplu inveti cuplul sa devina mai receptiv.

exercitiu de cuvinte:  NU si Da. Nu are o gama intreaga de sentimente negative in public: iritant, represiv, ca si cum ai fi lovit etc. Da are conotatii evident pozitive: relaxant, amuzat, bland etc.
Starea reactiva activeaza lupta, starea receptiva poate fi calma, angajeaza sistemul social, deschide calea spre comunicare cu ceilalti.
Essence: acronim prin care se poate explica adolescenta.
ES: un adolescent are o reactie emotionala mai puternica. Emotional Spur. Te face mai activ emotia. dar si inconstant. Emotii diferite in secunde diferite. Nu intrebi un adolescent ce-i cu el:) doar il lasi in pace. Ii dai spatiu.

Sa spui adolescentului ca are „hormoni infuriati” este complet gresit, pentru ca nu exista rezolvare, este neputincios. Este si fals.
Drogurile   si orice care a adictiv, chiar si zaharul, tigarile, jocurile, toate acestea pun stapanire pe sistemul dopaminei.De aceea adictiile se formeaza in multe cazuri in adolescenta.
Natura schimba circuitele din creier care  leaga cele trei straturi ale creierului.  Reward circuit of the brain! este mediat de dopamina. base lines drop/ release level rise.
Noutatea creste nivelul dopaminei. Natura are grija sa scoata copilul din siguranta casei din fulgi de ovaz. Nevoia de noutate este controlata de dopamina.  Noutatea este mult mai atractiva decat familiarul la varsta adolescentei.
Cand renovezi, lucrezi pe portiuni. Inchizi electricitatea pt a lucra la ea. la fel si creierul. 

Fundatia primilor 12 ani : se lucreaza pe ea. creierul nu e imatur, ci in curs de remodelare!!

Scopul este de a integra: 1, diferentiere, 2, legaturi(mielinizarea)
Mielinizarea este a doua etapa, dupa specializare, diferentiere.
Adolescenta e timpul specializarii.
 La inceput dezvoltarea este generalista (acumulari din toate domeniile stiintei, artei, sportului etc)
 Dar adultul nu se poate dezvolta la fel in toate domeniile.
La inceputul adolescentei :la un moment dat,  creierul, in loc sa acumuleze conexiuni, incepe sa le taie, sa le alunge. Se intampla la pubertate.  Hormonii isi schimba comportamentul in organism, dar nu exista hormoni infuriati.
 Adolescenta si pubertatea nu sunt acelasi lucru, dar desigur ca se pot suprapune.
daca are 14 ani mai poti recreea povestea familiei Oatmeal?

O poveste :) Povestea familiei „fulgi de ovaz”
 Sa ne imaginam dormind foarte profund. Ai 4 ani si soarele rasare. mama ta te trezeste cu un sarut bland, buna dimineata dragul meu. te trezesti usor, mama te intreaba ce ai vrea sa mananci,, totule  armonios, mic dejun delciios cu fulgi de ovaz, mergi la gradinita, te joci cu prietenii, jucarii, lego, te joci afara. Se termina ziua de scoala, mergi acasa, o masa usoara, un somn bun, mergi afara la joaca, desene animate, o cina delicioasa, desene animate, baie, somn, idilic :)

Miturile adolescentei trebuiesc daramate, unul cate unul.

Realitatea acestei varste este foarte diferita de ceea ce stim, de cultura populara.  Nu exista carti pentru a intelege ce se intampla cu creierul adolescentului. Nici pentru partinti, nici pentru adolescenti.

Adolescenta se termina pe la 24, 25 de ani.

Este perioada dintre copilarie si varsta adulta. De ce avem nevoie de un termen pentru aceasta?
Pentru ca toate mamiferele au aceasta perioada in viata. Adolescenta are un scop precis.
Preconceptii despre adolescenta:
Hormonii care innebunesc adolescentul. O perioada dificla, de nebunie, de imaturitate, perioada tranzitorie pe care trebuie sa o induri pana creste copilul.
 Sunt toate gresite!!!


Tranzitia de la copilarie la adolescenta poate fi lina sau brusca.

Pauza si revenim!

Poate fi o persoana recuperata dupa o perioada lunga fara atasament?
daca cineva are resurse limitate, financaiare si sufletesti, ar trebui  sa stie ce fac daca adopta un copil de 5 ani de la orfelinat.
Nu renuntam la nimeni. Oricine poate fi recuperat. Este ideal sa intervii cat mai devreme, dar creierul permite biologic dezvoltarea atasamentului/recuperarea dupa AVC etc.

Atasamentul insecurizant se poate repara oricand!!

Atasamentul relatiilor romantica e diferit de cel al atasamentului din copilarie. Sunt paradigme diferite. !!
In cazul copilului doar relatia poate fi nesigura, nu copilul.
Un adult in sine poate fi nesigur, ambivalent.

Scopul adolescentei:  de a integra toate functiile creierului.
name it and tame it:
daca iti denumesti emotia, daca o identifici, o poti imblanzi.
 Dreapta: simti/Stanga o denumesti.
 In scoala se antreneaza emisfera stanga. Cunostintele. Cu cea dreapta nu se face nimic.
este foarte periculos, parintele e antrenat sa fortifice emisfera stanga, dar pentru parenting trebuie sa fim in contact cu emisfera dreapta.

Stanga : text. Dreapta contex.  Litera si spiritul legii. Descompunere si compunere a lumii.
 Emisfera dreapta: memorie autobiografica, stanga memoria factuala.
Semnalele corpului, senzatiile interioare, merg in emisfera dreapta.
 Emotiile primare: dreapta. mai spontane acolo.

lumea nonverbala este extrem de importanta   emisfera dreapta responsabila pt aceasta.
 Stanga: relatia cauza -efect- silogismul.
cand copilul intreaba  de ce - emisfera stanga merge bine :) Asa analizam lumea. O descompunem (breakdown)
Emisferele dreapta/stanga  thersa.org
la un bebelus emisferele se dezvolta diferit. dreapta prima, stanga mai tarziu.
 Stanga are dezv liniara . Dreapta e holistica
Stanga : imparte lumea in definitii de cuvinte
 Dreapta: metafore, poezie. Limbaj nonverbal. 4postura, 5gesturi,  1contact vizual,  2expresie faciala, 3tonul vocii, 6timp, 7intensitate etc

 In primii 12 ani copilul e ca un burete care absoarbe informatii despre lume
 In primii 2, 3 ani emisferele stanga si dreapta se dezvolta treptat, cand una cand alta.
 de la 6-12 ani creierul acumuleaza cunostinte teoretice fff multe.

ceea ce se intampla in creier este energie transformationala.
In relatii este la fel.
 Cultura si sistemul de neuroni sunt compuse din acelasi lucru. Nu ne gandim de obicei la asta, dar putem dovedi ca cultura modifica structurile neuronale.
 Creierul creste prin energie si curgere informationala.


un exemplu din public: un orfan crescut in centre de adoptie, viata plina de trauma. Totusi, el are aceste functii care ii asigura atasamentul securizant , desi a fost batut, neglijat.
 Cum se poate?

raspuns:  a avut prieteni?
 Toate acestea se pot recupera prin meditatie, prin terapie. niciodata nu este prea tarziu sa dezvolti functiile importante pentru sanatatea mentala.



Intuitia: Inima functioneaza la fel cum functioneaza creierul. E ca si cum avem un creier in inima.

 Moralitatea: a te gandi la binele social
Empatia:  cheia de a recompensa relatiile cu ceilalti oameni.

daca vorbim cu copii despre memorie, emotii, ii ajutam sa integreze emotiile, amintirile

Am lipsit un pic pentru ca am cantat in cor!
 un singur sunet: legatura profunda, dar fara comunicare. Rigid.
 fiecare un alt cantec: haos
 acelasi cantec toata lumea: armonie, integrare.

1.body regulation - condus de cortexul prefrontal
2.  comunicarea
3. emotional balance - exista o anumita armonie , curgere armonica a vietii sau nu. Integrarea creeaza armonie


vederea fizica este diferita de vederea mentala- a il vedea pe celalalt.  exemplu: o persoana care a orbit poate avea probleme apoi in relationarea cu ceilalti, caci toate sunt interconectate.

Cortex: emisfera dreapta si stanga sunt diferite. Trebuie sa fie diferite si  sa lucreze impreuna
 corpus colosum: uneste dreapta cu stanga. O trauma in atasament nu le permite sa lucreze impreuna viabil

memoria factuala si autobiografica- hipocampus. neglijarea in timpul copilariei il face sa nu lucreze bine.

cortexul prefrontal : sursa de energie- o uneste cu zona limbica si cu prima structura profunda a creierului. Toate trebuiesc integrate.
 relatiile intregrative sunt baza atasamentului securizant
 onoram diferentele si promovam compasiunea



III. Cortexul.  este la fel de subtire ca 6 carti de vizita asezate una peste alta. Ele formeaza niste harti.
ale lumii trimensionale daca putem vedea, cu varful degetelor daca nu vedem.
gandim cu lobul frontal.
Toate cele 6 functii ale cortexului sunt modelate de parinti, scoala, societate.
parentingul: cum parintele invata copilul sa  se integreze .

 ce face un creier sanatos: integrarea tuturor functiilor in creier pentru a putea regla emotiile, relatiile, comportamentul etc



1. sisemul limbic lucreaza cu structura primara  pt a creea emotie.
 2. Motivatia: motivatia se schimba in timp: la 3 luni e diferita de cea de la 10 ani-26 de ani. Motivatia se schimba pe tot parcursul vietii.
3. Evaluarea: cum evaluezi semnificatia a ceea ce se intampla in viata ta. Importanta la 14 ani este alta decat la 4 ani. pt ca sistemul limbic se schimba treptat.

 4. MEMORIA. felul in care memoria implicita (emotia, perceptia, comportamentul)  se grupeaza in modele mentale.   Memoria explicita: constienta a cine esti. totul se intampla in hipocampus- stapanul memoriei implicite.
 Adolesecenta este perioada in care se formeaza identittatea. Totul e extra dupa aceea. este sursa primara a constiintei.

 5. Atasamentul: sistemul limbic al mamiferelor are nevoie de componentele atasamentului. Atasamentul securizant se formeaza tot in sist limbic. In adolescenta nu te duci la parinti, ci la prieteni. parintii se intristeaza, se simt respinsi, dar nu este cazul :)
 La 4 luni creierul este imatur: atasementul se bazeaza pe parinti.  Fiecare mamifer are perioada sa de dependenta. Omul este cel mai dependent mamifer. Cel putin un sfert de viata este dependent de parinti. Suntem cele mai adaptabile- dar si cele mai dependente persoane.


al doilea strat : este pe jumatate dezvoltat. nr 3, cortexul nu este deloc dezvoltat.
vom analiza cele trei straturi ale creierului in primii 24 de ani de viata.
 cea mai profunda structura a creierului este dezvoltata complet la nastere. Este responsabila pentru functionarea organismului. Creierul reptilian :)

Toate experientele sunt relevante pentru cultura in care crestem. ne vor influenta alegerile, comportamentul.
Memoria ar trebui sa fie reversibila, dar inca nu se stie cum se poate produce acest lucru. Copilul se naste cu aceasta mostenire genetica a celulelor din care este alcatuit, dar si mostenirea epigenetica- experientele inaintasilor.

Dan Siegel vorbeste despre cum mostenim schimbarile epigenetice ale parintilor, inaintasilor. fascinant, mai ales pentru compozitoarea care a scris un doctorat despre Functia memoriei!



ceva nou: adaptarea la trauma : nu ni se schimba doar creierul, ci si ovulele si sperma se modifica, astfel incat MEMORIA acestor evenimente se transmite la copil!!!



Experienta modifica creierul: prin crearea noilor sinapse. 
Dan Siegel explica  mecanismul sinapselor . Otilia este la mijloc, receptor si apoi transmitator :)
Memoria incepe din interior, caci experienta din afara pantecului se tramsfera in interior. este un pricinpiu ce va ramane universal valabil pe tot parcursul vietii, de la momentul conceptiei. Exterior-interior !!
Totul incepe din exterior si se dezvolta in interior.  de aceea sarcina este foarte importanta, dezvoltarea neuronala depinde de evoutia sarcinii: de aceea  drogurile, alcoolul mancarea nesanatoasa conteaza
Neuronii sunt de fapt celule ale pielii. Sunte interfata lumii interioare si exterioare
Totul incepe in etapa embrionara, de la prima diviziune a celulei formate la conceptie. Atunci incepe etapa deiferentiala a devenirii creierului.

Toate experientele modifica structura creierului.
Trebuie sa intelegem cum pe parcursul anilor  creierul copilului nostru se modifica, pentru a il intelege pe deplin
A inceput!
vom discuta despre  cum se dezvolta creierul de la 0-24 de ani si ne vom concentra pe perioada adolescentei

 Sala plină la Grand Ball Room hotel Caro.
 Public foarte divers, de la parinti relaxati cu copii in brate/wrap/slings pana la figuri serioase si  nerabdatoare.
Incepând cu ora 14 voi fi la  conferința despre creierul copilului și adolescentului.
 daca va merge bine internetul :) m puteti urmari pe blog intr-o sesiune de notite live
http://www.drdansiegel.ro/programday1part2/
 mai e putin si incepe cea de-a doua sesiune a  conferintelor Dan Siegel in Romania.
 Brainstorm. Cum sa ne crestem copiii tinand cont de dezvoltarea si functionarea creierului in perioada 0-24 de ani.

mic Update

Stiu ca stiti ce fac, dar nu stiti ce mai fac :)
 Imi dau seama ca nici eu nu stiu prea bine, inca e vartejul festivalului, la care s-a adaugat scrisul pentru Concursul Enescu, in ultimele zile am dat ziua si scrierea :)

 Notabil ar fi ca anul asta lui Ghe ii place mult la scoala, chiar daca „șerpuitele” inca nu ii ies bine cu stiloul, dar vrea singur sa faca mai repede temele.
 Si alta si mai si este ca a inceput azi pianul, prima lectie, care i-a palcut si vrea sa mai faca si acolo continuu, a trebuit sa-l temperez ca era ora 3 si ceva cand am ajuns acasa, ora de liniste in bloc.
Sofia a reusit sa isi fractureze clavicula, asa ca e inca in stare de relativa suferinta, trebuie ajutata ca un bebe la multe , nu prea are chef de scoala pe tema asta....o sa treaca, dar a fost o povara in plus exact inainte sa inceapa InnerSound.

 Am de terminat o compozitie noua foarte repede, particip cu niste fotografii a festivalul artelor romanesti de la Haga, nu pot merge si pana acolo, desi mi-as fi dorit


 Si trebuie oricum sa ma programez la controlul vienez de 5 ani de la diagnostic, insa nu-mi vine sa scriu medicului....

Cu alte cuvinte, indiferent  de ce facem profesional, viata merge inainte cu ale ei. 
 Ma intreb cand voi avea niste vacanta :)
Pana atunci, va las cu unul dintre cele mai superbe momente din InnerSound. Finalul de la seara de film :)

Finala „violoncel” la concursul Enescu: pasteluri și color block într-o prismă triunghiulară

English version bellow .
 
Am ajuns  la finala concursului de violoncel în mod nesperat, ca un fel de cadou după o săptămână în care mai mult am produs muzica decât am savurat-o.
Violoncelul este instrumentul meu preferat, căruia i-am dedicat inclusiv un concert, așa că o seară în care să îl aud atât de mult ca solist nu putea să fie decât binevenită.
Provocarea pentru cei trei concurenți nu a fost deloc simplă: sunetul violoncelului este greu de gestionat împreună cu o orchestră simfonică, căldura și profunzimea fiind atributele  sale de bază, și nu incisivitatea sau  volumul în registrul acut, așa cum se întâmplă în cazul viorii.
De aceea, concertele scrise pentru acest instrument conțin obligatoriu largi porțiuni de solo, uneori discret acompaniate, chiar în afara cadențelor de la finalul părților ce compun forma de concert,  astfel încât personalitatea și măiestria interpretului se pot manifesta pe deplin.
 A fost și cazul concertului pentru violoncel și orchestră în mi minor op.85 de Edward Elgar, delicat și aerat, pe care violoncelista Sarah Rommer l-a interpretat cu multă finețe. Am apreciat abordarea sa camerală, mereu  ascultând orchestra, cu grijă pentru fiecare intrare tematică, pentru fiecare preluare  motivică și trecând cu multă grație peste unele inexactități ale ansamblului Filarmonicii bucureștene dirijată de Ovidiu Bălan.

Sunetul Sarah-ei  este unul foarte special, interiorizat, pentru mine cel mai interesant din întreaga seară, chiar dacă nu excelează prin forță. Nu știu daca violoncelista din SUA a venit pe scenă hotărâtă să câștige concursul, dar cu siguranță a reușit să cucerească publicul din sala Ateneului prin noblețea, căldura, inteligența  și demnitatea  interpretării sale. Bleu, verde pal, roz subtil și violet diafan: așa a sunat Elgar pe 21 septembrie la Ateneu.

Al doilea concert al serii se anunța spectaculos: Concertul nr. 1 pentru violoncel și orchestră de Dmitri Șostacovici, un exemplu de virtuozitate, bravură, lirism rus și orchestrație puternică, ingenioasă. Cu adevărat spectacol a făcut și  Eun–Sun Hong  din Coreea de Sud, cel puțin în primele două părți ale concertului unde a reușit cu eroism să facă față orchestrei ce părea, din păcate, depășită de dificultățile tehnice si ritmice ale edificiului șostacovician. O lucrare ce necesită precizie de metronom, reacții rapide, culori diverse  și schimbări bruște de stări și totodată menținerea energiei pe porțiuni lungi, concertul de Șostacovici a fost salvat de interpretarea plina de bravură a violoncelistei coreene, care  nu s-a pierdut nici la decalaje, nici la intonația șovăitoare a solo-urilor de corn, nici la imprecizia alămurilor. Fluctuațiilor sonore ale orchestrei  le-a răspuns în majoritatea timpului cu un sunet egal în toate registrele, cald, puternic și pătrunzător.  Daca Sarah Rommel a comunicat foarte bine cu orchestra, Eun-Sun Hong a comunicat intens cu publicul, apărând ca o solistă prin excelență. Finalul concertului a părut să o prinda puțin obosită, explicabil pentru efortul de a face față și tehnic și emoțional unei asemenea lucrări, dar și de a  rezista unei orchestre care a diminuat masiv  expresivitatea muzicii lui Șostacovici. Cu adevărat un act de curaj în rochie roșie minunată, colorat puternic în combinații de albastru electric, orange naucitor și  verde aprins.

După o scurtă pauză, concursul a continuat cu Concertul în si minor  op.104, de Antonin Dvořák, poate cel mai cunoscut concert pentru violoncel și orchestră. Interpretul a fost Tony Rymmer, din Statele Unite ale Americii, o prezență scenică foarte sigură și  inteligent stăpânită. Tony a abordat concertul de Dvořák impecabil tehnic, impresionant în pasajele de virtuozitate, cu cel mai bogat sunet ajutat și de calitatea instrumentului. Nu am sesizat nicio imperfecțiune intonațională, de stil sau  de idei muzicale.  Cu toate acestea, romantismul temelor generoase, ultracelebre ale concertului a fost exprimat sobru, ușor detașat și distant și, paradoxal, inatacabil. Publicul a răsplătit cu aplauze generoase performanța tânărului violoncelist ce a părut că incastrează geometric fiecare schimb de idei sau teme, precum și cadențele concertului, într-o prisma triunghiulară în al cărei vârf  se afla el, interpretul intelectual și conștient de sine.

Am ieșit din sală înainte de aflarea rezultatelor, fiind convinsă ca perfecțiunea lui Tony va determina juriul să îi acorde premiul întâi.
Am aflat cu mare bucurie că a câștigat Eun-Sun Hong, eroina acelei seri, cea care a dăruit fiecare măsură a concertului de Șostacovici întregii audiențe și care a demonstrat juriului că o mare solistă convinge în orice condiții.
Viitorul tuturor celor trei concurenți pare a se anunța strălucitor și toți îl merita pe deplin, deopotrivă pastelat, colorat îndrăzneț și bine cantonat în geometrii precise. 

I arrived at the final of the cello competition in an undreamt of way, as if receiving a gift, after a week during which I mostly produced music than I savoured it.

The cello is my favourite instrument, for which I even composed a concerto, so an evening dedicated to the cello, as a main protagonist, could not have been more welcome. The challenge for the three contestants was not at all a simple one: the sound of the cello is hard to manage, in the context of a symphonic orchestra, its warmth and the depth being its main attributes, and not the incisiveness or the volume in high register, as is the case of the violin.

This is the reason why the concerts written for this instrument contain, mandatorily, large solo pieces, at times discretely accompanied, even outside rhythm, at the end of the parts which make up the structure of the concert, so that, to this effect, the personality and the artistry of the interpreter can fully manifest themselves.

 This was the case for the concerto for cello and orchestra in E minor, op. 85, by Edward Elgar, delicate and relaxed, which the cellist Sarah Rommer interpreted with great finesse. I appreciated her chamber interpretation, always keeping with the orchestra, listening to its sound, carefully minding each thematic entry, each motif and gracefully surpassing certain inaccuracies of the Bucharest Philharmonic, conducted by Ovidiu Bălan.

Sarah’s sound is a very special one, internalised, and for me, the most interesting of the entire evening, even if it does not excel in strength. I don’t know whether the cellist from the USA came on stage determined to win the competition, but she most certainly managed to win over the audience from the Athenaeum hall, with the noblesse, warmth and dignity of her interpretation. Light blue, pale green, subtle rose and diaphanous purple: this is how Elgar sounded on September 21^st at the Athenaeum.

The second concerto of the evening was spectacularly announced: Concerto no. 1 for cello and orchestra by Dmitri Shostakovich, an example of virtuosity, bravery, Russian lyricism and powerful, ingenious orchestration. A veritable show was put on by Eun–Sun Hong from South Korea, at least during the first two parts of the concerto, when she managed, heroically, to bravely keep with the orchestra who, unfortunately, seemed overcome by the technical and rhythmical difficulties of the edifice built by Shostakovich. A work which requires a metronome’s precision, rapid reactions, diverse colours and sudden change in moods and also, a need to maintain the stamina throughout. The Shostakovich concerto was saved by the brave interpretation of the Korean cellist who did not lose herself in deviations, nor in the faltering intonation of the horn, nor in the imprecision of the brass section. The sonorous fluctuations of the orchestra were answered, most of the time, with a sound equal in all registers, warm, powerful and penetrating.

If Sarah Rommel communicated well with the orchestra, Eun-Sun Hong communicated intensely with the audience, performing as a soloist, through-and-through. The ending of the concerto seemed to find her somewhat tired, a state explicable by the effort it took to cope, technically and emotionally, with such a masterpiece, but also to make up for an orchestra who diminished massively the expressivity of Shostakovich’s music. A true act of courage, a lady in a wonderful red gown, an interpretation vividly coloured in combinations of electrical blue, dazzling orange and dark green. 

After a short break, the competition continued with the Concerto in B minor, op 104, by Antonin Dvořák, for cello and orchestra. The interpreter was Tony Rymmer, from the United States of America, a self-assured and intelligently contained stage presence. Tony approached the Dvořák concerto, impeccable in technique, impressive in the virtuoso moments, with the richest sound, adjusted by the quality of the instrument. I did not sense any tonal imperfections, any flaw in style or musical ideas. That being said, the romanticism of the generous, ultra famous themes of the concerto was expressed soberly, detached to a certain extent and, paradoxically, unattackable. The audience rewarded the performance of the young cellist with generous applauses, a performance which appeared to geometrically insert each exchange in themes or ideas, as well as the rhythm of the concerto, in a deltoid prism, whose acme was represented by his very person, the intellectual interpreter, aware of his own self.

I came out of the concert hall before learning the results of the competition, convinced that Tony’s perfection will determine the judges to award him first prize. I learnt, with great joy that it was Eun-Sun Hong who won, the heroine of the evening, the one who blessed the audience with each bar of the concerto and who proved to the judges that a great soloist rises above difficulties, no matter what they are. The future of these three contestants seems to announce itself bright and each and every one of them deserves it fully, equally cheered in pastel, boldly coloured and well quartered in precise geometries. 

Sabina Ulubeanu, Composer

Ionela Chirila, Translator

InnerSound ist Anders!!

Cam asa au aratat comunicatele video de la InnerSound!


Ziua 1
InnerSound Day 1: 17.09 from InnerSound New Arts Festival on Vimeo.



Ziua 2
Innersound Festival- DAY 2 from InnerSound New Arts Festival on Vimeo.


Futuropolis
FUTUROPOLIS promo from InnerSound New Arts Festival on Vimeo.


ziua 3



Ziua 4

day4 from Mihai Cucu on Vimeo.

Patru zile de InnerSound!

Care e energia festivalului?
 vedeti aici:
InnerSound #3 Vortex : Promo from InnerSound New Arts Festival on Vimeo.

 Cum va fi la seara de film? se vede aici :)
INNERSOUND-Silent Film Night from InnerSound New Arts Festival on Vimeo.

InnerSound. cu doi N. Nemaipomenit, nestavilit!

Incepe Concursul Enescu!

Mai sunt cateva zile pana la deschiderea Concursului International George Enescu.
Pentru unii emotii, pentru altii sursa de informare - tinerii si profesorii lor ce vor merge cu siguranta sa audieze competitia, ca in fiecare editie, anul acesta concursul este separat de Festival si va avea un vibe al lui, personal, mai ales ca este insotit de cateva concerte interesante de-a lungul celor 21 de zile.
Organizatorii au pregatit o serie de interviuri cu unii dintre laureatii concursului, din diferite generatii, oameni ce povestesc despre experienta lor din timpul competitiei, ce a insemnat pentru ei concursul si despre ce insemna sa fii muzician in ziua de astazi. Rolul meu va fi unul diferit: voi analiza, intr-o serie de articole, programul impus concurentilor, si voi explica ce anume se testeaza in fiecare etapa din punct de vedere repertorial, tehnic si muzical.
Mi-e drag sa scriu despre debutul seriei de interviuri, pentru ca la succesul lui Alexandru Tomescu am fost martora acum 15 ani.
Fiind un bun prieten, l-am ascultat in aproape toate etapele, cu interes si dorindu-i reusita. Scriu insa si cu nostalgie si tristete despre acele momente in care Alex a fost acompaniat de tatal sau, un pianist de o finete si inteligenta iesite din comun.  Imi amintesc cu acelasi fior de un singur sunet, la pian, in Fantezia de Schumann, lucrare aflata si acum in repertoriul de concurs. Acel sunet care a legat intreaga lucrare si care l-a propulsat pe Alexandru in niste zone extrem de profunde ale interpretarii muzicale, pe care a continuat sa le adanceasca atat de senin in tot timpul concursului si cariera sa viitoare.
Imi amintesc si de frumusetea interpretarii sale in concertul de Sibelius, in finala cu orchestra care trebuie sa le fi dat mari batai de cap membrilor juriului, pentru ca nivelul a fost intr-adevar extrem de ridicat, si, ca dovada, toti cei trei au acum cariere impresionante.
Ascultati-l pe Alexandru si bucurati-va ca in Romania  numele lui Enescu traieste, iata, si prin acest concurs.

Maidens- crowdfunding

Colegul meu de facultate Claudius Iacob a dezvoltat un program de generare de compozitii. Are nevoie de sprijin ca sa il poata perfectiona.
campania poate fi acceseta aici: https://www.indiegogo.com/projects/maidens-the-music-generator-software

Va las mai jos cu  ce mi-a povestit Claudius despre MAIDENS si sper sa vi se pare si voua la fel de interesant .

MAIDENS este un program de calculator destinat sa asiste compozitorii (si profesionistii din industria muzicala) in realizarea unui deziderat simplu: sa creeze muzica mai bine, si mai repede.

Sunt, in speta, trei categorii de posibili beneficiari ai programului: compozitorul de muzica culta, aflat in cautare de noi mijloace de expresie; creatorul de muzica de film, in permanenta contra-cronometru, si care trebuie in mod frecvent sa livreze un opus de dimensiunile unei simfonii, in doar cateva saptamani; si antreprenorul din industria muzicala, direct interesat sa asigure succesul si productivitatea muzicienilor, ambele fiind direct proportionale cu profitul obtinut.

MAIDENS este ideea insolita a lui Claudius Iacob, detinator al unei licente in compozitie muzicala, si al mai multor certificari in domeniul IT. Claudius a realizat din resurse proprii o versiune preliminara, „beta” a aplicatiei ce se poate descarca gratuit de la adresa www.maidens.ro ‚ si a pornit o campanie de colectare de fonduri pentru finalizarea ei. Campania, care se poate accesa la adresa www.igg.me/at/maidens ‚este gazduita de platforma de ‚crowdsourcing Indiegogo, si urmareste strangerea sumei de 15000 de euro, care sa acopere costurile unui an intreg de dezvoltare a aplicatiei.

Cei care contribuie la sustinerea proiectului primesc in schimb reduceri sau gratuitati permanente la produsul software finit, si asistenta artistica si tehnica din partea autorului.

MAIDENS (acronim din ‚machine aided new sounds‚ sonoritati noi asistate de calculator, eng.) este un program care genereaza muzica.

Conceptual vorbind, procesele sale interne se pot grupa in trei categorii de baza: generare bruta, analiza si retroactiune (sau feedback). Mai intai, un algoritm elaborat produce note muzicale. Aceste note sunt trecute printr-un proces de analiza, care decide cat sunt de potrivite intr-un anumit context. in functie de rezultatele analizei, se raporteaza inapoi catre procesul de generare ce a fost bine, si ce trebuie imbunatatit. Acest ciclu se repeta pana cand materialul muzical analizat este considerat „acceptabil” ‚ moment in care este oferit utilizatorului uman.
  
Spre deosebire de toate aplicatiile similare, MAIDENS este dezvoltat de un compozitor, care abia ulterior a dobandit abilitatea de a programa computere. O consecinta directa a faptului este ca MAIDENS urmareste implementarea cat mai fidela a unor principii de compozitie muzicala, in loc sa forteze transplantarea unor modele pur matematice, si fara legatura cu domeniul muzical. Aceasta abordare a obtinut deja rezultate in directia scontata, muzica produsa de versiunea beta a programului fiind considerata de mai multi ascultatori, muzicieni sau nu, ca fiind foarte convingatoare.

MAIDENS se adreseaza in principal muzicianului non-tehnic. Exista, astazi, multi oameni de muzica ce stapanesc la perfectie teoria muzicala, armonia, polifonia, orchestratia, dar sunt pierduti in fata software-ului muzical contemporan, din ce in ce mai sofisticat. Pentru a evita acest lucru, MAIDENS nu necesita cunostinte extra-muzicale pentru a fi operat. Conceptele de baza cu care opereaza sunt de natura pur muzicala: intervale, durate, acorduri, linii melodice, etc.
  
MAIDENS este bazat pe o arhitectura elastica, si extensibila. Este alcatuit dintr-o aplicatie de baza, si un numar arbitrar de module. Acestea pot fi conectate cu baza, sau unele cu altele. Baza ofera functionalitati esentiale, ca de exemplu, afisarea, modificarea manuala, audierea si exportul partiturii muzicale in diferite formate. Modulele sunt responsabile pentru generarea, modificarea automata si analiza materialului muzical. Ca muzician, este suficient sa conectati modulele potrivite in locul potrivit, pentru a da ideilor dvs. muzicale premisa materializarii.
  
Toate cele de mai sus fac din MAIDENS un program de calculator usor de invatat si de integrat in rutina de creatie, si ii ofera postulatul unei vieti indelungate.

Programul MAIDENS are sanse sa schimbe pentru totdeauna modul de lucru al muzicianului profesionist. Daca aveti, direct sau indirect, de a face cu muzica, profitati de aceasta ocazie istorica, si contribuiti la aceasta schimbare. Pe langa faptul ca veti primi licentele de produs la pret redus (sau chiar gratuit), v-ati putea mandri si cu faptul ca ati contribuit la scrierea unui nou capitol din istoria muzicii.

Despre Vortex si despre InnerSound #3

Am primit deseori întrebarea „ ce înseamna Vortex” în festivalul InnerSound? De unde ați pornit?
Am auzit-o sau citit-o de la candidații concursurilor de film sau fotografie, de la finanțatori, în interviuri.
Cei care au intuit instant au fost muzicienii.
Explicatia este foarte simplă.
Muzica este arta care se joacă cu timpul, îl expandează sau îl comprimă, îl transformă în fel și chip până când, la finalul audiției, ajungi să trăiești în altă dimensiune, modelat sufletește în funcție de desfășurarea sonoră la care ai asistat.
Este un fenomen care s-a întâmplat odată cu primele sunete auzite pe pamant. Un fapt care transcende epocile muzicale, care guvernează orice stil - muzica gregoriană, a Renașterii, Barocul, Clasicismul Romantismul, Modernitatea și Contemporaneitatea.
Atracția definitivă spre interiorul sunetului, vârtejul emoțional din care nu poți ieși, dar  la capătul căruia devii altul, acestea sunt artibutele Vortexului muzical la care oamenii se supun de bună voie atunci când ascultă muzică clasică, indiferent de epoca istorică în care aceasta a fost scrisă.

Artele au proprietatea de a fi construite după aceleași principii ideatice, chiar dacă în maniere diverse, cu tehnici fundamental diferite.
 În final,  contează frumusețea actului artistic și apoi percepția transformării  interioare.
 Este ceea ce au știau de fapt toți care ne-au trimis materiale la concursurile de film și fotografie, cei care au trimis propuneri de performance-uri  și concerte, toate grupate în jurul ideii de spirală care absoarbe energia creatoare, pentru a putea savura transformarea, drumul, devenirea și apoi , la sfârșit, eliberarea din chingile controlului absolut pe care il exercită artistul asupra publicului, pentru a putea intra în contact cu propriile trăiri.

InnerSound New Arts Festival este un festival eminamente muzical,  care deține inedita  proprietate de a aduna în jurul sunetelor artele vizuale în multiplele lor manifestări. De la muzica Renașterii până la experimentul live, vortexul sonor  va ajuta privitorul să înțeleagă și vortexul vizual.
InnerSound este o poveste despre curajul de a crede că arta prezentului dictează spiritualitatea acestei epoci, fie că este vorba de interpretări contemporane ale unor lucrări consacrate, fie că e vorba despre numeroase prime audiții absolute sau  idei tari din știință - Univers, Materie și Antimaterie-, filosofie și umanism- cum este chestionarea agresiunii față de grupuri sociale diferite prin decodificarea emoțiilor în sunete  cu ajutorul programării - toate acestea transpuse în performance-uri și prezentări.


Despre public? Ei bine, suntem norocoși că trăim în România, un spațiu unde efervescența artistică și de idei este atât de ridicată încât abia putem cuprinde tot ce se întâmplă.
 InnerSound are ceva de oferit pentru fiecare. Muzică clasică și modernă pentru melomanii ce frecventează obișnuit sălile de concerte, muzică contemporană pentru toți cei care vor să știe ce se compune și cum se compune în 2014, expoziție de fotografie pentru cei care iubesc suportul  hârtiei, visuals mesmerizante pentru cei pasionați de tehnologie, performance-uri pentru iubitorii dansului și sincretismului, și, desigur, unic în România și implementat la InnerSound, seara de scurt metraje de film mut, cărora compozitorii le scriu muzică de cameră, interpretată live, în timp real, sub bagheta celui mai bun dirijor tânăr al ultimilor ani.

 Nu doar tema InnerSound este Vortex. Ci tot ce s-a întâmplat în primii ani și tot ce se întâmplă în aceste 4 zile fermecate reprezintă o poartă spre entuziasm, spre imaginație, spre profunzime, spre inovație, spre culoare, spre introspecție , spre visare  și spre joacă foarte foarte serioasă.
Se va înțelege de la primele acorduri.

Bucăți de adevăr

1. Copila e pe undeva pe munte, nu știu exact unde (cu adulți, aleg eu să nu verific  secundă de secundă :) )
2. Copilul e pe stradă, nu știu exact unde, dar se aude.
3. Iubirea are aproape șapte ani zice dă-mi 1 leu 70, și dacă iau cornet îl lingem împreună.
4. Depresia este încă stigmatizată și ridiculizată, pentru oameni slabi, pentru fraieri sau pentru egoiști cică. No comment.
5. Aici e super lună în fiecare an, dar ce bine că nu am teleobiectiv.
6. InnerSound.
7. Nu știu să vând, doar să dau
8.  Mie nu-mi mai vine să scriu pe subiecte HOT, de aia bate vântul pe aici.
9. Nu oricine scrie despre subiecte HOT înseamna că scrie și bine :) 
10. N-am poză azi.
    

Toamna, devreme.

În mine a fost  toamnă tot anul. Ploaia continuă : o consecință, un paravan neverosimil în fața vieții și a lumii.

Disco Bride

Câmpulung, New Times Club, 19 iulie 2014.

 © Sabina Ulubeanu 2014.