partitura

de ieri pana azi vad ca a mai aparut ceva...mai are de completat nitel :)

Shhhhht

Sofia compune!
:)

Am facut copii de tanara.

Eu spun tuturor ca exista un timp pentru toate.
Si cu toate astea, nimeni nu ma crede, mai ales ca in ochii majoritatii sunt o excentrica.
Pentru ca m-am maritat devreme si-am facut copilu nr one la 22 de ani. (s-a nascut cand aveam 23, da de facut, la 22 l-am facut)
ca sa intelegeti the big picture, eu eram in liceu si facultate un soi de prodigy, nu atat prin rezultate academice (erau si alea, da se poate si mult mai bine), cat prin rebeliune. Eu tot timpul aveam alta parere, ma ofticam rau de tot cand eram nedreptatita, imi creasem un mediu efervescent si faceam noi tot felu de proiecte, contraziceam pe toata lumea, cu cat mai prof univ dr, cu atat era mai contrazis, ce sa mai discutam, imaturitate crasa scuzata de fiecare data ingaduitor prin" e mai artista, mai repezita, mai bagacioasa, ce sa-i faci " etc etc. N-am fost niciodata genu ala de studenta cuminte , la locul ei, desi le cam toceam la examene, recunosc:D

Ei bine, va dati seama cum a venit peste toti vestea ca "Sabina face copil"
Erau socati, in transa, pe strada rar mi se dadeau mai mult de 16 ani, pe bune! (fost-ai lele...)
Si uite cum in cateva luni m-am transformat dintr-o slabatura vivace intr-o figura de madona rafaelita, ca de ingrasat nu m-am prea ingrasat la sarcina cu Sofia. Dar capatasem o mina linistita, calma...pentru ca... deodata nu m-a mai interesat nicio barfa, niciun proiect extravangant, nu stiam eu ce urmeaza, ce-i aia sa fii mama, dar eram convinsa ca o scot eu la capat cumva. Insa instinctual ...m-am potolit!
Nu m-au mai afectat nicio nota de 9 (da, Toci cu 10 pe linie in anu 3 si 4, recunosc rusinata), niciun concert nereusit, nu m-am mai panicat la examene, m-am dus numai la concertele care-mi placeau, cu pretextul ca am o responsabilitate uriasa fata de bebe din burtica:))
Cu alte cuvinte, copilul asta mi-a aranjat prioritatile. Am inteles cat de mici si marunte erau toate grijile mele, toate framantarile si cutremurele.Si am putut vedea in viitor ceva extrarodinar: ca la 30 de ani o sa am copil de 7. WOW. Cand altii abia se apuca de facut bebelusi, eu voi fi fost deja trecuta prin toate problematicile inceputului vietii de mama. Chestia asta m-a luminat fantastic si mi-am dat seama cat de mult am castigat facand acest copil minunat la varsta la care altii traiesc din dimineata mahmura in dimineata mahmura.

Era oare momentul potrivit?
NU. de ce? pentru NICIODATA nu exista momentul potrivit. Nu e tocmai sanatos sa faci anul 5 de facultate cu bebelusu abia nascut, nu?
Parintii mei abia plecasera din tara! Deci am crescut copila numai noi doi, si odata pe saptamana, tin minte ca era miercuri si aveam cursul ala frumos de estetica cu Dediu, venea cumnata mea pt 2 ore. Sotul , profesor de meserie, isi aranjase orarul in asa fel incat sa ne acoperim cat mai eficient.
Cand am aflat ca e Sofia in burtica, eram in Germania, cu bursa Erasmus. pe care evident ca as fi vrut sa o prelungesc. ha, da-o incolo de bursa:)
Imi creasem un soi de disciplina pe care o respectam, lucram mult la compozitie...devenisem mai ordonata...duca-se, e timp de ele si mai incolo.
Circumstantele erau clar nefavorabile, unde mai pui ca nu eram angajata nicaieri, no job, no money, numa bursa. (e buna si toceala la ceva, nu?)
Deci un copil era destul de bizar in peisajul respectiv, cand tocmai incepusem sa-mi fac un nume, sa fiu cat de cat cunoscuta prin mediul artistic.
insa am castigat enorm alegand sa fiu mama atat de timpuriu.
Am castigat TOT ce-mi trebuie ca sa fiu compozitoare (imi mai trebuie doar nitel timp..:D):
dragoste, rabdare, insistenta, calm, putere, capacitatea de a prevedea anumite actiuni, reactii, intelegere profunda a imponderabilitatii in care traim, a fragilitatii starii de fapt, organizare beton (mai ales pe partea de multi tasking, Contrapunct, polifonie, nu-i asa?), aplanarea conflictelor bizare(nimeni nu poate intelege Armonia mai bine decat o mama...), incadrarea fericita a disonantelor in consonante (cate dintre voi n-ati alinat lacrimi nestavilite si-ati impacat situatii imposibile?)
Daca nu erau copiii, nu era nici noua pasiune, fotografia. Asta a fost un bonus neprevazut in contract.

Asa ca, ce bine ca am facut copii de tanara! Exista momente in care apar framantari de genu " am ratat aia si ailalta". Ok, poate ca la 28 de ani as fi avut doctoratul luat, dar in mod sigur ar fi fost mai prost scris decat l-as scrie acum. Sau as fi citit/compus mai mult...insa daca ma apucam de copii pe la 35 de ani as fi ramas mereu cu ideea ca asta sunt, pana aici am invatat si-am acumulat. Pe cand asa, din mers, am senzatia ca nu-i destul, ceea ce ma face sa ma perfectionez continuu.
Ei bine, e clar ca n-am pierdut nimic . Am castigat niste etape extrem de importante. Copii mei m-au facut mai inteleapta inainte de vreme.Am fost vreme de cativa ani o mama super tanara si misto:D.
(si acu o sa fiu, bineinteles, imi mai trebuie un pic de timp:D)
Si am ramas cu un foarte mare avantaj: de fiecare data cand am ceva greu de facut, ma gandesc la perioada cand o hraneam pe Sofia, fugeam cu taxiurile prin bucuresti sa ajung la cursuri, ma intorceam inapoi repede, compuneam noaptea intre cele nspe mii de alaptari (am alaptat-o un an si 8 luni), luam 10 la toate examenele.
Si-mi spun: daca am facut asta, restul e floare la ureche!!

bad (big hot) mamma

Am pus ceasu la 6.20 AM, la 8.45 m-am trezit buimaca, fata abia la 10 a facut ochi...
asta e, n-a mers la scoala, a cantat la pian, a mers la lectie, suntem inca o ora numa noi doua la bucuresti, macar am savurat quality Mother and Daughter time, ca n-am mai avut de cand s-a nascut Gheorghe asa ceva....:)

ce spun....

 

cele doua jumatati?

PS Cica invatatoarea a atentionat-o ca n-a facut destul de mare castelu.

si altul care revenit dupa o pauza lunga

Interviu cu Vlad Zografi

Cel care mi-a realizat libretul pentru opera de camera David.
Rusine mie ca n-am scris decat juma de opera, a fost dizertatia mea de master. Libretul e naucitor de frumos, iar Vlad e naucitor in general, absoarbe totul in jurul sau :).

citat semnificativ din interviu:


Eu nu am vreun talent ieşit din comun. Singura însuşire poate mai marcată decât la alţi oameni e că îmi pot închipui foarte pregnant şi viu lucrurile. Dar asta nu e o însuşire "intelectuală" sau "artistică", e ceva pur fiziologic. Să-ţi dau un exemplu. Eu, de pildă, nu suport castraveţii cruzi, mirosul şi vederea lor mă fac să vomit. Dar obţin acelaşi efect şi dacă mă gândesc intens la ei, dacă mi-i imaginez. (Asta îmi creează de multe ori probleme.) Am o reactivitate anormal de mare la lucrurile pe care mi le imaginez. Ceea ce e un dezavantaj în cazul castraveţilor poate fi un avantaj în cazul teatrului. Mi-l închipui foarte viu. De asta cred că nici nu e corect să spun că scriu teatru. Eu mă supun direct imaginilor şi cuvintelor dictate tiranic de imaginaţia mea. Ei, sigur, mai e şi un mic diavol critic la mijloc. Mai e şi cineva care vrea să ajungă într-un loc anume. Dar cred că am în primul rând capacitatea de a stăpâni cu închipuirea ce se întâmplă în scenă. Când m-am apucat din nou să scriu teatru, a fost ca şi cum, după ce eşti ţintuit şapte ani în căruciorul cu rotile, înveţi din nou să mergi. Nu rămăsese intactă decât reacţia la castraveţi.

la minutu 4.58 se deschid cerurile

e o vreme superba, pe munte-i ceata colorata prin soare , iar eu nu-s buna de nimic.
asa patesc mereu inainte "de". Unde DE = compus.
si Horowitz a facut odata 10 ani de pauza.

blue and pink

all together:)
Sper sa fie ok,
Raluca:)

Leapsa de poze merge mai departe la oricine vrea s-o preia.

Stie cineva o bona ?

a ramas sor'mea fara.

goana mare

Am luat trenul de ora 15, l-au tinut juma de ora in gara la Busteni, am ajuns in Bucuresti, am mers pe jos pana la radio, am stat la concert, venit acasa , la oo.25 am mers la somn (dupa ce am rezolvat o chestiune care ardea rau de tot, adica precautii sa nu rasufle informatii din lucrarea despre timp inainte de publicare), noroc ca am avut de discutat doar cu huhurezi ca mine :), acum scriu asta inainte sa ma bag intr-un taxi si sa predau la facultate, dupa care ma gandeam sa prind trenul de 15.30 care opreste in Sinaia, de acolo maxi taxi pana acasa, ba nu, poate iau si un taxi adevarat dupa ce cobor din asta, ca mi-e lene sa urc tot dealu pe intuneric.
Si copiii ma vor lua de buna cand ajung, evident.
Sa nu uit sa le cumpar cadouri.

V-am pupat!

Mergem sau nu la concert?

Printre melomani si muzicieni exista un razboi surd in ceea ce priveste prezenta in sala de concert. Unii dintre cei mai informati si experimentati dintre ei considera ca a sta acasa si a asculta pe disc o interpretare valoroasa e mult mai interesant decat a merge si a asculta pe viu aceeasi lucrare, cantata imperfect.
Am sa-i contrazic, aducand cateva argumente in sprijinul trairii efective , a comunicarii directe cu interpretii.
Nu sunt nici eu de parere ca orice concert merita experimentat, exista cateva nume care , odata mentionate pe afis, imi taie din start elanul. Si publicul ii sanctioneaza , salile raman din ce in ce mai goale cand se urca pe scena acei instrumentisti/dirijori/cantareti.
Insa exista si artisti care nu se ridica permanent la inaltimea lui Sviatoslav Richter sau a lui Herbert von Karajan, insa ceea ce au de comunicat e valabil, frumos, interesant. Si merita cu prisosinta sa fie admirati si receptati.
Care sunt unele dintre pericolele elitismului autoritar pe care incerc sa il combat?

1. Fixismul, inchistarea. Una e sa consideri o anume interpretare ca fiind cea care iti corespunde, care te face sa intelegi muzica respectiva, alta e sa anulezi cu vehementa orice alta idee pe care o poate avea un alt artist. Sau sa nu recunosti ca o anumita conceptie, desi nu-ti este pe plac, reprezinta , prin unitatea si logica ei, o referinta demna de mentionat.

2. Delasarea. Da , exact. Pentru ca cine mai are timp acasa sa asculte 80 de minute , linistit, neintrerupt, cateva cvartete de Mozart? Trebuie sa fii ori un pustnic, ori foarte egoist in relatia cu familia pe care si-asa nu o vezi decat 3 ore pe zi.... Si-atunci...pui cvartetul...il mai inchizi, il mai intrerupi...sau, si mai grav (sau cel mai grav), faci altceva intre timp. Imaginea globala despre muzica respectiva e astfel ingrozitor modificata, ciuntita, mutilata.

3. Uitarea. Pentru ca un meloman captiv in cele 2, 3 inregistrari de referinta pe care le ruleaza, uita uneori ca muzica e un mecanism viu, cu valente infinite, tinde sa revina obsesiv la fragmentele ascultate anterior pana cand acestea se deformeaza , transformandu-se in ideatica pura, ceea ce nu mai este demult muzica. Muzica este in primul rand simtire. O simtire geniala, de acord, dar totusi simtire, sentiment.

Ce se intampla in sala de concert?
In primul rand ca scena e un fel de templu, iar spectatorul asista la nasterea unui miracol. Ca sa intelegeti acest miracol, am sa explic pe scurt cum se naste o compozitie muzicala.

Creatorul scrie sub imperiul sentimentului, al trairii. Acea clipa de gratie este permanent rememorata in timpul traducerii ei pe portativ. E un proces anevoios, chinuitor, la sfarsitul caruia compozitorul spera ca a pus pe note cat mai mult din ceea ce a receptionat de mai Sus. Sa redai totul e aproape imposibil. Sunt convinsa ca si unicii compozitori care n-au sters nicio nota, adica Bach si Mozart, ne-au aratat doar varful icebergului.
Ei bine, dupa aceasta infrigurata transcriere urmeaza traducerea compozitiei de catre interpret. Acesta recreeaza , prin studiu intens, ideile si bataile de inima ale creatorului. Iar in momentul in care se afla in fata publicului, adauga partiturii acea nota de contemporaneitate atat de necesara intelegerii ei. Pentru ca diferenta intre o interpretare de acum 50 de ani si una actuala nu este doar de tempo, conceptie, subliniere a tehnicilor compozitionale folosite. Ci reprezinta suma evenimentelor din jurul nostru, transfigurarea dramelor, bucuriilor comune in redarea unui muzici de Beethoven, Debussy, Bach, Monteverdi, Palestrina, Bartok, Webern, Ligeti, Enescu....
Bineinteles ca ne referim la interpretari de la bune in sus. Si care aduc aceasta nota de contemporaneitate respectand stilul autorului. Iar sa participi in direct la recreerea unui opus muzical e un privilegiu la indemana oricui . Aproape oricui. Daca ne gandim numai la Alex Tomescu si concertele sale prin tara, in cele mai mici orasele si deja descoperim ca muzica clasica nu e o gogorita ascunsa in frac.

In concluzie, e bine sa fim selectivi, dar sa nu exageram. Sa nu murim pe dinauntru dand frau liber exigentelor nejustificate.
Pe Olah il vedeam extrem de des in sala de concert. In 1998 a mers la tot festivalul Enescu. Batran, bolnav, trist, si cu amintirea lui Richter, Prokofiev, Oistrach prezenta .
Pe Pascal Bentoiu il vad iarasi ascultand cele mai diverse muzici la Radio, Ateneu...
Nu cauta doar ineditul, merge sa asculte a mia oara concertul 3 de Beethoven.
Cred ca pleodarie mai nobila decat prezenta acestor titani la concerte nu poate exista.
V-am convins? Daca nu, astept comentarii:)

blogosfera taticeasca

daca stiti, imi spuneti si mie ce bloguri de tatici exista?
In afara de badici si altele ce contin "coautori" :)

e frumos si fara os!

Nu numai ca gheorghe e artist, dar de data asta el a impus modul si mediul de exprimare.
Asdar, la noi se poarta happening-uriule si improvizatiile. Copiii m-au batut cu propriile mele arme, pt ca eu de obicei nu suport asa ceva in arta:D. Insa la ei nu a fost un act arbitrar, ci, mai ales la cea mare, unul de profunda constiinta.

by Sofia

Copacul toamnei e asa frumos
Fiecare caine il considera un os!
El e mandru ca un vant
Si ceilalti copaci nu se plang.

ora de iarna

Computeru meu e super destept (ca si al vostru, evident) si a trecut singur la ora de iarna.
De fiecare data cand se intampla asta (trecerea la ora de iarna) imi fac planuri arete despre cum o sa mergem cu totii mai devreme la culcare, despre cum treaba asta o sa ne faca muuuult mai harnici, mai odihniti, mai energici, mai constiinciosi.

Vise taica, vise!


Si ca sa inchei intr-o nota optimisa, am primit un premiu foarte frumos de la Gratiela.



Premiul merge mai departe la Ada si Papadica, prima pentru ca e o prietena atat de buna si a doua pentru ca are maaare nevoie de suport, Go Oana!! Taie-i tu pe ei!!

stare de fapt

Doi copii nervosi, obositi, vomitaciosi in masina, devin doua flori pline de energie din secunda in care pasesc pe iarba de la munte.

Zen Gheorghe

profil de buletin :D
nu m-am putut abtine sa nu vi-l arat....

Expo 2009

Maine seara o dam jos.
Cine vrea sa mai vada expo, se mai poate azi toata ziua si maine pana la ora 19.30.
Cine nu poate ajunge cu niciun chip la Carturesti, mai are o sansa:

http://www.fotopoetica.ro/?p=expozitie&e=Anul-2009

scrztttttttttttttttt

Sabinelu, ai rabdare.
Rabdare, rabdare, rabdare.

Din nou Alexandru Tomescu

Colega mea de la Fotopoetica,Elena Stancu, a realizat un interviu cu Alexandru Tomescu. Plus un reportaj foarte interesant.
Va las aici linkurile:

Reportajul

Interviul

Si nu uitati ce spune Alex:

In Romania, biletul la Filarmonica este de trei ori mai mic decat unul la film.

Vom muri si...?

Am gasit la Nomad Cat in blogroll un blog cu numele " vom trai si vom fi liberi"
Si-am inceput sa-mi amintesc. Lucruri pe care le-am crezut demult infundate intr-un sertar al mintii mele alambicate. (Acum era buna cartea lui Sebastian Vlad Popa despre memorie, promit sa-l sun).
As vrea sa pot scrie niste randuri cathartice pentru o intreaga generatie, pentru cei care avem acum aproximativ 30 de ani, care am apucat un pic de comunism, nu prea mult, dar suficient sa nu-l uitam niciodata.
Eu aveam 10 ani , 4 luni si 13 zile atunci cand am auzit la Europa Libera vestile despre Timisoara. 16 decembrie 1989.
In acel moment am simtit teama , combinata cu foarte multa speranta. Deja pe 22 decembrie am crezut ca viata mea se va schimba definitiv si ma imaginam unde o sa fiu la 30, peste 20 de ani.
In primul rand, am crezut ca oamenii valorosi vor scapa de frica. Da, au scapat de un anume gen de frica, pe care au inlocuit-o cu o resemnare ingrozitor de trista.
In al doilea rand, am crezut ca tot ceea ce se facea atunci aproape clandestin va inflori si ca miracolele mintii umane vor inunda toata lumea gri in care traiam. Ei bine, nu. Lumea s-a colorat , intr-adevar. Mai intai cu sucul verde - kiwi, apoi cu reclamele de pe strada, dupa care au urmat milioanele de ecrane din cutiutele de chibrituri unde locuim. Dar in multe creiere s-a asternut un gri apasator.
Si in al treilea rand, si cel mai infiorator pentru mine, am crezut ca entuziasmul va deveni starea generala a populatiei. Ca in jurul meu voi intalni doar oameni curiosi, vii, interesati de fantasticul existentei. In schimb, ma lupt cu invatarea cheii fa in anul 2 de facultate , cu mentalitatea "merge si-asa", cu dorinta de a evada, de a scapa de lupta, de a escamota ignoranta.
In schimb, ma bucur ca n-am reusit sa ma resemnez. ca nu abandonez. Fiecare privire un pic mai luminoasa din sala de seminar ma bucura atat de intens, incat merg mai departe inaripata. Unii numesc aceasta resemnare "maturizare". Daca e pe-asa, prefer sa raman in continuare la varsta de 10 ani. Si sa ma bucur de fiecare om de 10 ani pe care-l cunosc.
Adica pentru toti cei pe care 20 de ani de impostura n-au reusit sa-i incline. Fie c au plecat, fie ca au ramas aici sa suporte mineriadele zilnice .

Si-mi pare bine ca inca se mai vad urmele de gloante.

Sa-mi promiteti ca le veti arata copiilor vostri. Pana nu le astupa minerii...

cinspe octombrie

o sa fie zi lunga si grea.
LE: totusi, veste buna primita pe mail:

Dragi Compozitori,

Lucrarea este gata, a fost la Paris si acum "vine" la Bucuresti.
"Before a National Anthem" filmul cu toate compozitiile voastre cantate de corul "Accoustic" va fi expus la Muzeul National de Arta Contemporana din Bucuresti in cadrul expozitiei "A moment of Citizenship" care se deschide Joi 22 Octombrie 2009 la ora 19.

Explicatie:
niste compozitori si niste poeti, Irina Botea si Nicu Ilfoveanu au realizat chestia de mai sus.
printre ei si eu.
e vorba despre un film despre si cu muzica noastra, cantata de Accoustic, dirijata de Daniel Jinga si compusa special in primavara pt acest film, care s-a expus mai intai la Jeu de Paume, la Paris.
Vernisajul, dupa cum scrie in anunt.

am primit premiu:)

De la Lore

Cred ca e primul premiu pe care-l primesc, multumesc frumos!!
N-am sa-l dau mai departe, pentru ca mai toata blogosfera e plina de asa ceva, sper sa nu va suparati pe mine....va iubesc si fara premiu, jur:)))
Later edit: totusi, hai sa-l dau mai departe, sa-i incurajez sa scrie mai mult, ca mi-s dragi:
Liana, Carmen, Flavia, Andrei cu Sofia, Mita calatoare

la Bușteni e soare și se vad munții.

Pentru ca atunci cand Smilla scria asta, eu faceam poze.
Da, acum e si mai frumos...dar n-am avut chef de fotografiat.

armonii de dimineata

in drum spre facultate

Vodafone sau Orange?

Cred ca din pacate va trebui sa-mi schimb numarul, (si telefonul) o complicasenie fara margini pe care n-are sens sa o povestesc.

Asa ca fac un topic mega egoist de self help, pentru ca n-am vreme e studii de piata etc....poate va pricepeti voi la telefoane si abonamente??

Cuiva simpatic

Draga Ufo, pentru ca aseara m-am simtit efectiv ca la Oscar-uri, m-am gandit sa-ti dedic un header pt blog:)))
Nu e artistica, ci doar un act al constiintei aceasta fotografie.
:)

Multumesc asadar in primul rand audientei, sotului ca a stat cu copiii ca sa fac eu poze, subiectilor mei care s-au stiut sau nu fotografiati , si , foarte important, mamicilor Bogdana si Raluca, minunatele care mi-au facut o surpriza grozava, au venit cu o orhidee la ghiveci, pe care promit sa o ingrijesc cu toata dragostea.
Inca mai coc ceva razbunare pentru Gyuri, care m-a bagat in lumina reflectoarelor, ajutat si de Sebastian Vlad Popa, insa una peste alta , cred eu ca am facut fata:)
Asa ca , artisti sau nu, fotopoetii sa traiasca si sa prospere fara sa mai puna baba in geam!!
ta-taaam
:)

PS Cica se da si la teveu, da aseara n-au bagat. Poate scap:D

PS". Onoram leapsa de la papadie.
1001 de nopti muzicale:)

Copiii din ziua de azi....

papadie povesteste aici despre problemele copiilor de 5 ani...sa vedeti cum e la 7.
Odata cu mutarea in noua casa de la munte, fata mea a capatat o anumita independenta pe care nu a avut cum s-o aiba pana acuma, printre masini si kk de caine in bucuresti.
La gradinita a mers din 2 in 14, tocmai ca sa o tinem cat mai mult la munte, numai ca n-au fost atat de multi copiii prin preajma la casa veche, iar inocenta ei a ramas aproape intacta.
Asa ca va inchipuiti mirare cand vine fata mea ingrozita: mamaaaa...Stefan m-a pupat pe gura! Eu m-am ferit si nu prea m-a nimerit.

Era efectiv socata....dar din fericire episodul nu s-a mai repetat.
Insa acum 2 zile, la usa bat Stefan si Luca.(Luca e simpatic foc). Stefan tinea in mana un buchet IMENS de branduse de toamna. Sofia il primeste gratioasa, dupa care intreaba:
-Tu tot n-ai terminat cu indragosteala asta????


PS. Sustine ca i-a si multumit:))

care-s valorile romanesti?

http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-6241734-doina-inclusa-patrimoniul-intangibil-unesco-autoritatile-romane-nu-mediatizat-informatia.htm
Doina a fost inclusa in patrimoniul intangibil al UNESCO, alaturi de tango, scrie Mihnea Maruta, care remarca, pe blogul lui, ca autoritatile romane n-au gasit de cuviinta sa comunice public aceasta reusita. "E un exemplu edificator despre decalajul de notorietate al brandurilor, dar mai ales despre stiinta de a transforma un asemenea eveniment intr-o stire de presa", afirma el.

Decizia a fost luata in cadrul reuniunii de la Abu Dhabi, care s-a desfasurat in perioada 28 septembrie - 2 octombrie. Patrimoniul intangibil, uneori amenintat de degradare sau disparitie, este format din practici si cunostinte recunoscute de comunitati umane ca facand parte din patrimoniul lor cultural.

Iata filmuletul pe care Ministerul Culturii si Institutul de Etnografie “Constantin Brailoiu” l-au realizat pentru UNESCO



Pe site-ul UNESCO, doina este descrisa ca un cantec liric, adeseori avand un caracter improvizat, care poate fi interpretat solo sau cu acompaniament orchestral. Doina acopera o gama larga de sentimente, de la tristete, bucurie, singuratate pana la conflicte sociale si dragoste.

Mihnea Maruta remarca faptul ca cea mai ingrijoratoare informatie din documentatia respectiva este ca au fost identificate doar 15 persoane reprezentative pentru diferitele tipuri de doina si ca, deci, este obligatorie crearea unui mediu cultural in care transmiterea acestei mosteniri sa fie restaurata.




Din facultate am privit cu entuziasm cursurile de folclor, care dezvaluie o lume sonora fascinanta. Am avut si o profesoara foarte buna, care ne punea sa analizam muzica inregistrata acum multe zeci de ani, de catre pionierii cercetarii folclorului muzical, Bela Bartok si Constantin Brailoiu.

back to school

Ce gatim azi?

la Busteni

aaah, e bine, e liniste si padurea-i de vis.
sa va povestesc pe scurt ce-am facut eu saptamana asta:
luni - zi de nastere sot
luni seara: frison mare-clantanit dintii ca-n desene animate
marti, miercuri-zacut cu febra 39-40 si bloguit in lispa de altceva, ca am stat la carantina.
joi, revenit din febra, durut gat, mers la facultate la deschidere
luat orar, venit acasa, incercat zacut, nu iesit figura:D, carantina plus internet.

vineri: in priza toata dimineata, mers pe sosea pana la busteni , ajuns in curte, copil mic vomitat exact in secunda in care s-a deschis portiera sa iesim. Vomitat in masina adicatelea.
murit de frig pana s-a incalzit casa - reluat durerea de gat.
ora 23.25- baut deja un litru de ceai si nani nani.
va urez weekend placut si o saptamana viitoare foarte buna.

Expozitie "anul 2009"

Este expoziţia absolvenţilor Şcolii de Poetică Fotografică ”Francisc Mraz”, aflată la a doua generaţie de la înfiinţare. Şcoala funcţionează sub egida Fundaţiei “Societatea de Concerte Bistriţa”, iar cursul a avut loc la Muzeul Național de Geologie din Bucureşti.

Conține lucrări realizate în excursiile fotografice organizate de școală în Dobrogea şi în Tabăra Internaţională de Fotografie “Şcoala de la Bistriţa” care a avut loc în Defileul Dunării.

După o selecţie severă care a făcut ca nu toţi absolvenţii să expună, au rămas pentru pereţii Librăriei Cărtureşti 150 de fotografii. Vom vedea maniere şi stiluri diferite, diverse opţiuni de a privi lumea cu drag, din interiorul fenomenelor, găsind eleganţa existenţei chiar şi în aşa-zisa mizerie. Expun 33 de fotografi absolvenți ai școlii.

Expoziţia va fi vernisată pe data de 6 octombrie, la ora 18.00, la Librăria Cărturești, str. Pictor Verona, nr. 13, subsol, de către Ion Mureșan, Ioan Groșan și Sebastian Vlad Popa. Dam jos fotografiile pe 22 octombrie.

Muzica pentru copii

Incep prin a spune direct ca muzica usoara NU e buna pentru copii.
Prin muzica usoara inteleg aproape orice : rock, pop, ce-o fi.
Argumente:
este o muzica extrem de simplista. Melodia e banala, functiile armonice sunt ca si inexistente, ritmul e extrem de monoton. Aceasta repetitivitate si monotonie devin chiar agresive, insinuante, enervante.
Dandu-i copilasului aceasta "hrana" il programam la adaptarea la structuri ( scuzati duritatea) banale pana la idiotenie, ii amortim perceptia , il desensibilizam si il uniformizam.
Exista si exceptii, melodii care sunt atat de bine facute incat compenseaza oarecum lipsa unor structuri armonice interesante si pot fi ascultate de cateva ori.

De ce e buna muzica clasica?
Pentru ca opera de arta prezinta multiple niveluri de intelegere. Primul strat este accesibil absolut oricui. Nu trebuie sa fii cunoscator, sa numeri modulatiile la tonalitati indepartate, sa savurezi efectele de orchestratie sau sa descifrezi evolutia temporala a ideilor muzicale. Ba uneori ajungi sa nu mai simti mare lucru tot gandind si analizand.
Dimpotriva, recomand sa se asculte cu inima deschisa, cu placere, fara pretiozitate. Sa te patrunda frumusetea muzicii.
Insa aceasta frumusete ascunde structuri de o complexitate nebanuita. Inteligenta in forma pura...inteligenta muzicala fiind cel putin la fel de subtila ca inteligenta matematica. (Prima comparatie care mi-a venit in minte, nu inseamna ca toti matematicienii sunt muzicali ori, Doamne feri, viceversa:))) )
Revenind, expunerea copiiilor la muzica clasica ii formeaza pe viata, le ascute sensibilitatea, le deschide sufletele, le ordoneaza mintea intr-un fel magic, nebanuit si pe nesimtite, fara efort!

V-ati intrebat de ce nu ascultati frecvent muzica clasica? Poate pentru ca va plicitseste? dar de ce va plictiseste? nu din cauza prostiilor proliferate pe toate posturile asa zis muzicale? care sapa si lasa urme groase in fiinta noastra?

Astept reclamatiile, le voi combate cu toata energia de care sunt in stare.
:)
.

PS. Lista pentru copii
Mozart, Haydn, ceva din Bach, preclasicii , in general muzica de camera.
Daca nu aveti, nu-i nimic.
Exista Mezzo, Romania Muzical, Youtube

Despre Scoala de poetica fotografica

Ca sa convingem populatia sa se inscrie la curs:)

Expozitia cursantilor de anul trecut la scoala foto:
http://www.fotopoetica.ro/?p=expozitie&e=Anul-2008

Expozitia Dobrogea, din iunie anul asta:

http://www.fotopoetica.ro/?p=expozitie&e=Dobrogea-2009

gradinita la varste fragede

Imi spune si mie cineva care sunt beneficiile? mie mi se pare ca pana pe la 4 ani nu are niciun sens, exceptand cazurile in care o cere copilul in mod expres.
Riscurile pe care le implica imbolnavirile, proastele tratamente ale personalului, plansetele copilului.....mi se par uriase in comparatie cu " e acolo printre copii...."

In alta ordine de idei, am facut baiatului rapelul la infanrix, ala de un an....la doi ani. Tineti-mi pumnii sa nu faca febra, ca sunt singura cu ei incepand cu diseara si trebuie sa duc si fata la scoala maine dimineata....

La concert

Abia acum doua zile mi-am dat seama cat mi-au lipsit luminile care se sting, instrumentistii care se acordeaza, solistii care emotioneaza, cvartetele care canta ca unul singur, muzicile rar cantate pe la noi...

2 mai, 7 septembrie

Voi stiti cine a inventat stabilopozii?

Despre stabilopod, de la dexonline citire:
Stabilopodul este bloc de beton cu patru picioare prevăzute la capete cu protuberanțe de forma unor creste rotunjite, constituind ansambluri stabile, la împingerea apei.
Va spun si cine l-a inventat: Stabilopodul a fost inventat de inginerul Mircea Ulubeanu, tatal sotului meu.
Azi am dat un search din curiozitate si am vazut ca, in 1995, unii au adaptat cu tupeu inventia (de la 4 brate au pus 5 sau sase) si au mai luat si brevet pe chestia asta.
Asa ca m-am hotarat sa public o scurta biografie profesionala a inginerului Mircea Ulubeanu, creatorul stabilopodului si constructorul portului Constanta, asa cum il vedem astazi. El este si salvatorul falezei Constantei, care se prabusea in mare.
Cele scrise mai jos apartin cumnatei mele, Nicole Sima si au fost cerute de primaria orasului Constanta in vederea realizarii unui bust . Toate datele sunt, evident, sustinute prin documentele corespunzatoare.
Citez:

"Argumente pentru ridicarea unui bust al inginerului
Mircea Ulubeanu





Dacă nu ar fi trăit şi activat în anii comunismului, într-o epocă în care eram obligaţi să recunoaştem o singură personalitate, aceea a lui Ceauşescu, ceilalţi fiind uniformizaţi cu tot dinadinsul, inginerul Mircea Ulubeanu, ar fi fost recunoscut ca al doilea Anghel Saligni al României.
Activitatea sa de aproape cinci decenii, cu precădere în domeniul hidrotehnic, proiectele, soluţiile, inovaţiile şi invenţiile sale (pe care le vom arăta mai jos), au adus ţării mari beneficii, situându-ne la nivelul ţărilor avansate, din acest punct de vedere.
Dovadă stau, în primul rând, lucrările realizate în România, dar şi licitaţiile făcute în diferite ţări. Acestea din urmă, cu tot succesul pe care l-au avut la vremea respectivă, nefiind omologate datorită eşecului părţii comerciale (un exemplu edificator fiind licitaţia făcută în Grecia, acceptată de însuşi Onasis, care, în loc de valută, propusese plata în petrol, iar partea românească, total neinspirată, a refuzat, realizând mult prea târziu faptul că, în felul acesta, profitul final ar fi fost de câteva ori mai mare).
Referitor la proiectele şi invenţiile sale, întotdeauna era obligat să împartă „gloria” şi banii cu un colectiv mult prea mare, în raport cu adevăratul aport al fiecăruia la realizarea efectivă.
Dacă, în ziua de azi, ne-am câştigat dreptul (sau măcar milităm pentru asta), de a ni se recunoaşte valoarea, dorim – post-mortem, din nefericire –, să arătăm ţării şi, în primul rând, constănţenilor, cine a fost inginerul Mircea Ulubeanu.


Din memoriul de activitate:

• In anul 1938 a obţinut diploma de inginer constructor al Scolii Politehnice din Bucureşti, secţia construcţii.

• 1938-1945 Imediat după absolvire a fost angajat ca şef de secţie la Administraţia Porturilor şi Căilor de comunicaţie pe apă (P.C.A.).

• 1946-1947 a funcţionat la Antrepriza Şantierele generale.

• 1948-1950 a funcţionat la Direcţia Construcţiilor C.F.R.

• 1951-1985 a lucrat in proiectare la Institutul de proiectări auto, navale şi aeriene din Ministerul Transporturilor.

Lucrări realizate:


1938-1945

* Studiul pe teren şi elaborarea anteproiectului canalului navigabil Cernavodă-Taşaul;
* Proiectarea silozurilor regionale;
* Studiul, proiectarea şi execuţia lucrărilor hidrotehnice (diguri, baraje, stăvilare, canale), pentru inundarea albiei majore a Prutului în zona Nemţeni, Gura Jijiei, Albiţa;
* Execuţia unui ferry-boat la limanul Nistrului;
* Proiectarea şi execuţia lucrărilor de refacere a portului Galaţi în urma distrugerilor produse de cutremurul din 1940 si de război.


1946-1950
* Execuţia lucrărilor de construcţii la atelierele C.F.R. din Timişoara;
* Execuţia lucrărilor de construcţii la atelierele de poduri Piteşti;
* Execuţia lucrărilor de refacere a tablierelor metalice distruse de război;
* Execuţia lucrărilor de refacere a construcţiilor atelierelor C.F.R. Paşcani.

1951-1985, în cadrul Ministerului Transporturilor, în funcţiile de proiectant şef, şef de atelier, consilier şi şef de proiect complex, a condus proiectarea următoarelor obiective complexe mai importante:

• Cala de construcţie şi lansare pentru nave de 20.000 tdw de la şantierele navale Galaţi;

• Portul de turism Tomis (port, diguri, bazin şi cheiuri);

• Consolidarea falezei alunecătoare a oraşului Constanţa;

• Sistematizarea portului Constanţa în limitele iniţiale;

• Extinderea portului Constanţa în limitele a 523 Ha, cuprinzând diguri de adăpostire 5334m, cheiuri 12165 m, bazine 154 Ha, platforme portuare 269 Ha, dispozitive de căi ferate 200 km, drumuri 12 km, magazii 320000 mp, 194 macarale de cheu şi poduri, inclusiv căi de rulare 7000 m, utilitaţi diverse;

• Docuri uscate pentru construcţii şi reparaţii de nave de 150.000 tdw la şantierul naval Constanţa;

• Portul maritim Constanţa sud – Agigea (parţial, datorită pensionării)

Inovaţii

• Îmbrăcăminte din plăci de beton solidarizate pentu protecţia taluzurilor, 1955;

• Consolidări de faleze prin chesoane distanţate, 1958.

Raţionalizări în producţia de proiectare

• Grafice pentru calculul presiunilor admisibile pe pământul de fundaţie, 1956;

• Tabel şi grafice pentru dimensionarea blocurilor şi granulelor de piatră supuse acţiunii de antrenare a curentului apei, 1957.

Invenţii

• Sistem constructiv pentru echilibrarea zidurilor de cheu, brevet România 49.903;

• STABILOPODUL (bloc de beton pentru apărarea construcţiilor supuse valurilor), brevet România 44.162, brevet Anglia 1082290, brevet Germania 1268553, brevet Franţa 1465732, brevet India 102878, brevet Italia 5329/48938, brevet Japonia 77371/965.

• Zid de chei pentru micşorarea reflexei valurilor, brevet România 53700.

Activitate publicistică în literatura de specialitate din ţară şi străinătate

- În „Revista transporturilor”:

Nr.10, oct 1956. Contribuţii la introducerea prefabricatelor în construcţii hidrotehnice portuare;
Nr.8, aug.1957. Îmbrăcăminţi bituminoase pentru apărarea malurilor împotriva acţiunilor distrugătoare ale apei;
Nr.2, febr.1962. Tehnica nouă în construcţia unei cale de lansare pentru nave de mare capacitate.
Nr.8, aug.1965, Nr.10, oct. 1965, Nr.3, martie 1968, Nr.4, apr 1968, Nr.12, dec.1969, Nr.1, ian.1970, Nr.2, febr.1970, Nr.3, martie 1970. Digurile de adăpostire a noului port Constanţa, împreună cu ing. Mircea Lateş.

- În „Studii de hidraulică” IX 1965. Extinderea portului Constanţa.
- În „The tenth Conference on coastal engineering” Tokio, Japan, septembrie 1966 – L’emploie des blocs artificiels en beton du type stabilopode aux digues de protection du port Constanza (Roumanie), par M. Lateş et Mircea Ulubeanu.
- În „Sixieme Congres portuaire international” – Anvers, Belgique, mai 1974.
Realisations recentes dans la construction de digues brise-lames et de murs de quai pour l’extension du port Constanza en Roumanie, par M. Ulubeanu, R. Ciortan, M. Lateş.
- În „First Baltic Conference on soil mechanics and fonndation engineering” – Gdansk, Poland, septembrie 1974. Amelioration du terrain de fondation d’une cale seche. M. Ulubeanu.


.................................................


La cele de mai sus, considerăm că trebuiesc adăugate câteva idei de mare importanţă:

*Lucrările portuare realizate de către inginerul Ulubeanu, au dus la înflorirea oraşului Constanţa, poate chiar a întregului judeţ, deoarece s-a dat de lucru unui mare număr de muncitori, deoarece, pentru realizarea extinderii portului a fost nevoie de îmbunătăţirea infrastructurii, deoarece, în anii respectivi, atenţia mai marilor vremii era îndreptată spre aceste lucrări vitale pentru ţară. În acest sens, ştim că, de câte ori era de obţinut o semnătură pentu finanţare, proiectele sale erau semnate „cu ochii închişi”, adăugâdu-se remarca: „toată lumea CERE, Ulubeanu CÂŞTIGĂ pământ pentru ţară şi pentru asta semnez cu bucurie”.
*Desi nu a fost membru PCR şi avea rude în străinătate (două mari „pete” pentru anii aceia), datorită meritelor profesionale şi datorită unui profil moral de excepţie, inginerul Mircea Ulubeanu a fost respectat de toată lumea, chiar şi de către mai marii vremii, care – oricât ar fi dorit – , nu-i puteau reproşa nimic. Astfel, a fost trimis cu toată încrederea într-un mare număr de călătorii de serviciu în străinătate:
Moscova, 1-30 aug 1962;
Roma, Gela, Genova, Marsilia, Paris, Bayonne, Rotterdam, 24 aug-18 sept 1963;
Roma, 21 apr-2 mai 1964.
Moscova, Leningrad, 4 martie-6 apr 1965;
Ryeka, Belgrad, 18-24 iulie 1967;
Kuweit, 7-29 ian şi 12-23 martie 1968;
Nicosia, Famagusta, Larnaca 11-21 oct 1968;
Atena, 12-20 mai 1970;
Varna, 24-26 iulie 1970;
Varşovia, Gdansk, Gdinia, 2-10 aug 1970;
Tokyo, Hiroshima, Kure, 7-16 aug 1971;
Nigeria-Lagos, 8 oct-12 noiembrie 1972;
Hamburg, 24-28 octombrie 1973.

În multe din aceste călătorii i se făceau propuneri de angajare la firme care i-ar fi oferit salarii foarte mari. Întotdeauna, fără ezitare, găsea cuvintele potrivite cu care să refuze politicos acele oferte. Motivul? Dragostea de ţară, patriotismul adevărat (calităţi ce astăzi, din păcate, sună cel puţin „demodat”).
Alături de ele, cinstea ireproşabilă, respectul pentru adevăr, curajul de a-şi susţine părerile (chiar şi în faţa lui Ceauşescu, atunci când toţi ceilalţi tremurau ca nu cumva să nu-i fie acestuia pe plac), vin să întregească portretul unui om deosebit.
.........................................................
În anul 1994, inginerul Petre Covacev i-a luat un interviu inginerului Mircea Ulubeanu. Interesant ni se pare faptul că, la finalul interviului, domnul Covacev spunea:
„Părerea mea personală este că v-ar sta bine pe post de statuie la poarta 6 a portului. Dacă sunteţi de acord, atunci vă rog să anexaţi o fotografie bine retuşată.”

Scolarita

E extrem de incantata. Sper s-o tina a la long.
A, si sta in a doua banca de la geam.
asa am stat si eu. si tacsu

emotii

nu ca la examen, ci altfel.
mi se pare ca odata cu scoala o sa-i fie f greu sa pastreze inocenta conservata bine chiar si in anii de gradinita.
sper ca instinctul ei bun sa o faca dornica doar de cunoasterea cea frumoasa (acum a adormit citind povesti, din cartea roz, " cartea mov am terminat-o, mami!! )
Mi-e teama de contactul cu o realitate diferita Ii pare foarte bine ca merge la scoala, sper din toata inima sa nu fie dezamagita de anturaj. Sezizeaza cu acuratete orice urma de mitocanie si o doare rau....daca noua, adultilor, si ne e greu, dar unui copil hiper sensibil de 7 ani?
copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari.

la multi ani, copilasii mei!

am venit in bucuresti.
a fost ziua lui Gh, pe 6 septembrie.
Maine e ziua Sofiei, face 7 ani.
Luni merge la scoala, azi a cunoscut invatatoarea, s-au placut din prima secunda.
am 30 de ani, 2 copii mari , casa renovata , masina de spalat vase si inca 10 kile in plus, dar nimic nu-i perfect pe lumea asta, nu?

mi-a fost foarte, foarte dor de blog si de blogosfera, nici nu stiti cat!

acum termin, mai am de montat chestii si maine va fi o zi lunga si frumoasa.

time-out

n-am laptop....

Busteni, 7 AM

Minune mare!






(Am de onorat o leapsa de la Bogdana, stiu, mai incolo :) )

Sperietura

timp de vreo cateva ore n-am putut sa accesez blogspot. imi zicea google:
we're sorry,
si dupa aia ceva cu prea multe queries de la computerul meu...ce va sa zica asta, stie sa-mi explice careva?

tot Zarnesti

Copilu atomic-help!

Nu mai vrea sa stea in scaunelul lui , in masina.
De vreo 4 luni a aparut problema.
Am hotarat sa mergem noaptea, ca sa il pun adormit acolo.
Acum nu mai functioneaza nici asta.
Sa nu intelegeti ca doar urla in scaun, nu, pur si simplu iese! Si am un scaun f f fain, si anume asta:


ce sa faaaaaaaaaaac??

zarnesti altfel

:)

Am avut si eu o ambitie: sa nu implinesc 30 fara sa fi facut o prajitura!

Asa ca am facut-o ieri, in ultima clipa, pana nu expira termenu :D
e cu banane si ciocolata pe dinauntru...:)))

la cerere, sectiunea:)


PS. avem o soricica in casa, are 6 ani si 11 luni si mananca marginile de la prajitura..:D

se poate...!

Am primit la postarea despre romanii batausi de copii un raspuns extrem de frumos, de echilibrat si datator de speranta.
O confirmare a faptului ca blandetea, inteligenta si bunul simt inca mai palpaie undeva...
Merita redat integral:


"Imi vine greu sa cred ca exista femei tinere si educate care considera o forma de agresiune ca fiind acceptabila. Am crescut intr-o perioada nu tocmai roz pentru Romania si parintii mei stateau foarte prost cu banii. Tin minte si acum listele si calculele infinite care includeau fiecare bomboana cumparata. Pentru ca efectiv abia se tineau pe linia de plutire. Lucrau foarte mult si din cauza asta am crescut la bunicii mei. Mai apoi a venit 'democratia' si mama mea a primit o bursa pentru doctorat in Japonia. Si a plecat pentru mai bine de un an. Insa niciodata n-as indrazni sa o condamn pentru asta. Sunt foarte mandra de ea si mi se pare incredibil ca unora li se pare condamnabil ca o femeie vrea sa fie si altceva decat mama. Dar va spun un lucru, tot anul ala am facut temele la engleza la telefon si sa nu aveti impresia ca aveam bani la discretie pentru platit factura sau ceva. Dar unde voiam sa ajung: am invatat de la parintii mei respectul reciproc. Nu m-au bruscat niciodata, nu au ras de ideile mele, nu mi-au dat ore absurde de venit acasa (:D). Au mers mai ales pe ideea: stii, noi iti spunem ce credem, dar daca asta nu te convinge atunci poate ai nevoie sa te dai cu capul de prag sau poate noi gresim si la tine va functiona. Si am ajuns la varsta cand prietenii mei se imbatau, fumau, luau droguri, conduceau cu 160 la ora in localitate fara sa fac niciuna din chestiile astea. Veneam intr=adevar dimineata acasa, dar eram de departe cea mai cuminte. Fapt ce ar putea parea absurd pentru ca unul din colegii mei de scoala atent "disciplinat" de tata facea trafic cu droguri in vremea aia.

Insa exista si reversul medaliei. Tipul asta de educatie mi-a dat constiinta de sine si niste asteptari de la cei din jur. In scoala generala imi condamnam foarte vocal profesorii care veneau la jumatatea orei si nu faceau nimic nici in timpul ramas si de aici - tot felul de probleme. Nici acum nu sunt un om "comod". Dar eu zic ca asta e un lucru bun. Cred ca trebuie sa ne gandim in perspectiva atunci cand ne crestem copiii. Mi se pare mai putin important daca isi mananca supa aici si acum si mult mai relevant daca in 10 ani o sa-si dea seama ca acei copii care cersesc la coltul strazii nu au ce supa sa refuze.

Toti prietenii mei crescuti la modul "disciplinar" sunt preocupati sa se "integreze", nu vor sa schimbe nimic, nu le pasa de razboiul civil din china, de foametea din africa sau de nenorocirea oamenilor de la fix periferia orasului nostru. Sunt niste rotite perfecte ale sistemului. Daca asta iti doresti pentru copiii tai, (...), atunci un urecheat si o palma sunt perfecte. Daca vrei un om care sa descopere lumea asta dintr-o perspectiva necunoscuta tie, daca vrei sa vada interesantul si sa rezolve problemele sistemului -atunci nu.

Si inca un punct final. Bunica mea e o femeie foarte foarte rautacioasa, insa niciodata nu mi-a impus respect prin chestia asta. Imi amintesc ca mi-a tras o data o palma atat de tare incat mi-a tasnit sangele din nas. Nu m-a facut decat sa o urasc, desi asta a fost un incident intrucatva singular. Nu voia decat sa ma "disciplineze", sa-mi dea o "palmuta".(...), nici nu iti dai seama cat de putin te poti controla in astfel de momente si daca accepti ideea de palma peste fund poti ajunge si la lucruri mult mai rele. Si nu, nu sunt lucruri care sa tina de autocontrol sau de educatie, tin de tot ce este mai primar si mai instinctual intr-un om. Cat despre asistenta sociala... am facut practica undeva la sfarsitul liceului, iar respectiva femeie ii spunea unei mame cu 8 copii: daca te enerveaza, da in ei, dar nu da pe fata, ca le lasi semne, le spargi dintii, cine stie. Replica ei mi se pare inca socanta si niciodata dar niciodata nu-i voi vorbi copilului meu altfel decat unui om complet care merita respect pentru simplul fapta ca exista."

oficial, despre alaptare

uitati ce zice OMS-ul, citat de Hotnews:

Vietile a circa 1,3 milioane de copii ar putea fi salvate in fiecare an, daca acestia ar fi alaptati de mamele lor, sustine Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), care precizeaza ca insuficienta informare a femeilor privind avantajele si importanta alaptarii le determina sa renunte la acest lucru, transmite Reuters.

Mai putin de 40% dintre mamele din toata lumea isi alapteaza copiii in primele sase luni de la nastere, urmand recomandarile OMS. Insa, tot mai multe renunta la alaptare pentru ca nu-si pot invata bebelusul sa suga cum trebuie sau pentru ca acest lucru le provoaca durere sau disconfort.

"Cand vine vorba sa alapteze efectiv, femeile nu au niciun sprijin practic in acest sens", a spus Constanza Vallenas, expert OMS. Potrivit acesteia, acest lucru se intampla atat in tarile sarace, cat si in cele bogate, iar proaspetele mame ar trebui sa primeasca mai multa asistenta in spitale, in clinici sau in cadrul comunitatii.

Potrivit recomandarilor OMS, alaptarea unui nou-nascut trebuie inceputa in prima ora de la nastere, iar in primele sase luni de viata, bebelusii ar trebui sa fie hraniti numai cu lapte matern, evitandu-se apa si alte tipuri de bautura si mancare. Laptele mamei ofera copiilor elemente nutritive vitale, care le intareste sistemul imunitar, impotriva unor boli precum diaree sau pneumonie.

Daca 90% dintre mamele din intreaga lume si-ar alapta bebelusii in primele sase luni de viata, 13% din cele 10 milioane de copii sub cinci ani care mor prematur in fiecare an ar fi salvati, a evidentiat Constanza Vallenas, in cadrul unei declaratii sustinute la sediul OMS de la Geneva, pentru a marca Saptamana Mondiala a Alaptatului (1-7 august).