28 ianuarie 2013

Zum Wohl: Despre Laura Buruiana

Dupa ce v-am speriat bine cu postul anterior,
Anunt ca nu, nu am patit nimic, nu e o mutatie intarziata de la cortizon:)
Dar asa sunt artistele, mai ales cele vieneze, uneori mai fac si anumite exercitii de rol.
Acestea fiind zise,
Revenim la treburi serioase.
Fotografia zilei: Laura la doctorat.

Laura  Buruiana este prietena mea, dar este si violoncelista care mi-a confirmat si reconfirmat traseul componistic de-a lungul anilor. Imi canta piesele inca din liceu, de la prima mea lucrare pentru cvartet de coarde, a continuat in studentie cu sonata pentru violoncel si pian, reluata la New York cu Matei Varga,  la licenta cu concertul pentru cello si orchestra, in InnerSound la muzica de film, o minune ca ne-a fost alaturi!  si in Vers le Ciel, pe care a scos-o altfel decat in imprimarea din 2002, cu mai multa caldura si maturitate,. un pic mai lent si mai profund.
Ne intelegem doar din priviri, de multe ori cand scriu o am in memorie, ma intreb cum ar canta aici Laura. Pot spune cu mana pe inima ca ii datorez foarte mult din compozitoarea care sunt astazi.
Prietena mea a devenit o artista pariziana:), scoate CD dupa CD, canta Bach la 3 violoncele diferite , canta multa muzica contemporana sau romantica,  cerceteaza asiduu, se reinventeaza an dupa an.
Doctoratul Laurei a fost o incantare , ne-a explicat multe despre sonatele de Bach, ne-a cantat la cello, la viola da gamba si la cel mai mic violoncel, a expus mai multe teorii despre instrumentul caruia i-au fost adresate aceste minunate Sonate, am putut sa ascultam si un pic din imprimarile ei cu Ana Bondue, prietena mea compozitoare si pianista, acum si o clavecinista desavarsita.

Va las imprimarea cu sonata pentru cello si pian, in interpretarea Laurei Buruiana cu Adrian Tomescu,  6 aprilie 2000. Eu eram in anul 2, ea era in anul 1.
Draga mea Laura, sunt foarte mandra de tine si de tot ce ai realizat!




 

6 comentarii:

  1. un articol foarte frumos. bravo, sabina! bravo, laura! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc mult, draga irina, e pentru ca o iubesc si pretuiesc enorm pe laura.

      Ștergere
  2. Oh, nu stiu ce ai simtit cand ai compus aceasta sonata... Pot spune doar ce am simtit eu. Mi s-a parut ca asist la o descuamare.... o dezintegrare a sufletului in mii de particule, fasii, zdrente, iar el, sufletul, strangea cu maini tremurande acele ramasite ale lui, cu infrigurare, orbecaind uneori, cu claritate alteori, usor timid, descumpanit oarecum... Iar in final nu i-a mai ramas nimic altceva de simtit decat mila, iubire si acceptare. Si am vizualizat clar cum ar arata coregrafia unui balet contemporant pe aceasta sonata. Apropo, i-ai dat si un alt nume?!


    Mi-a placut. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. iti multumesc pentru asa un comentariu plin de emotie si sinceritate.
      nu, nu i-am dat un alt titlu, nu cred ca trebuie.
      Lucrarea este scrisa in memoria unei prietene care s-a stins prematur, in anul 3 de facultatea(ea, eu eram anul,2)

      Ștergere
  3. Asadar de aici tristetea...


    Sa stii ca te citesc de mult timp, te stiu de pe AP in prima faza unde doar citeam, nu am scris. Am tinut sa precizez asta ca sa nu ma percepi complet straina.

    RăspundețiȘtergere
  4. mi-am dat seama ca nu ai nimerit din intamplare, multumesc inca odata pentru interesul tau <3

    RăspundețiȘtergere