in tren

In tren , de fapt in orice spatiu inchis, caracterele devin mai pregnante si asperitatile mai evidente. sau, dupa caz, timiditatile sau retragerile.
Calatoria de azi e inghesuita si meschina. incidentele apar ca niste valuri timide la 2 mai, care sperie bebelusii de iunie( in septembrie bebelusii par mai suverani si rodati)
Primul asemenea incident a fost mana aproape agresiva prin care o femeie cu parul oxigenat si ochii tulburi si obraznici, usor dezaxata, m-a ajutat sa intru in tren. apoi, a trebuit practic sa platesc un vanzator ambulant de presa maculatura pentru ca mi- a deschis usa compartimentului. Sunt retrasa si trista si fara replica zilele astea, iar instinctul micului comerciant speculant a simtit imediat punctul slab. radeam de mine insami cand i- am dat cei 10 lei pentru 2 reviste probabil vechi, nu le- am cercetat, ca am dilema veche in rucsac.
Cea care parea a fi o doamna educata si politicoasa s-a transformat intr-o veritabila vipera cand am sugerat sa se deschida un pic usa.
M-a invitat autoritara sa ma dezbrac un pic. am ras din nou de mine insami si am tacut, sorbind inciudata totusi din cappuccino-ul de la Mc.
Dar cireasa de pe tort a venit tot de la femeia oxigenata, care, dupa ce  m- a fixat minute in sir, a bolborosit cateva sintagme de autoevaluare si a intrebat senina daca nu are cineva un briceag sau un cutit.

Dupa cateva secunde de liniste nefireasca a precizat: sa desfac si eu conserva asta.