Frumusetea de a-ti bea cafeaua dimineata la ora 7, uitandu-te lenes din varful patului la norii care dezgolesc muntele albastru si totodata acoperit de zapada, incarcandu-te de o noblete ce iti da acea aura de iubire care iradiaza peste tot.
Frumusetea prietenilor stransi in jurul prajiturii si cafelei si ceaiului, rasete cristaline de copii, cantece dulci in dialog fermecator, vorbe hazlii, caldura interioara, conversatie spumoasa, o adevarata minune pentru sufletul meu.
Frumusetea muzicii, a fotografiei. a filmului, a ideilor care picura din ce in ce mai repede, pana cand nasc o adevarata cascada, alti prieteni in jurul altor cafele si ceaiuri, apoi unor pizze, pe jos, la mine in sufragerie, s-au adunat spontan, firesc, de parca acolo le era locul dintotdeauna, totul intr-un cadru aproape studentesc, daca nu chiar de liceu, suntem artisti, niste zapaciti, da, nu-i nimic gresit in asta, e atat de bine sa poti simti ca ceea ce faci rezoneaza adanc in oameni, ca putem creste in cateva ore ca altii in cativa ani, ca ne leaga muzica, muzica lumii, dar si muzica mea, cea care ne-a adus de fapt in aceasta dupa-amiaza si seara impreuna, un impreuna atat de special si de intens incat aproape ca m-am bucurat cand s-a incheiat, nu putem trai incontinuu cu atat de mult frumos, frumos, frumos, frumos, frumos.
foto : Sabina Ulubeanu
splendida fotografie, punctul ala rosu pune... punctul pe creatIe!
RăspundețiȘtergere