Alteori ar fi bine sa te poti opri in drum sa faci o fotografie,, cum era in seara asta cand am venit de la Opera si cladirea in ceata a ceea ce se zvonea ca va fi radioul mi-a vorbit foarte direct, dar eu eram intr-un taxi care ma aducea acasa, sau cum a fost joi la concertul Monicai, cand la intoarcerea din Ploiesti era o ceata de nu se vedea nimic, strabatuta de niste siluete fine de copaci si cate o lumina razleata, incredibil sentiment, mai ales dupa Rachmaninov 2, dar nu puteam opri pe toata lumea ca sa ma tratez eu fotografic de melancolie si emotia revederii cu prietena mea cea mai buna.
Asa ca acum 2 zile, cand am prin ocazia, n-am mai scapat-o. Am si unele mai anecdotice de atat, dar am ales-o pe asta, cu contrapunctul ei usor agresiv.
no way! e singurul lucru pe care pot sa-l scriu acum :))). colosal!
RăspundețiȘtergere