Sa nu uit

O scriu aici repede, in minutele putine online, ca nu e timp de asa ceva zilele astea, din fericire.
O scriu pentru mine, si doar pentru mine, chiar daca se  vede www, poate e chiar mai sanatos asa, mai asumat, poate chiar va avea efect.

E important sa nu uit ce cred despre capcana nemultumirii, de sine si a celorlalti, e cea mai periculoasa dintre toate. Ca sentimentul de vinovatie e extrem de distructiv. Ca daca alegi sa ai regrete si nu remuscari, e bine sa-ti pastrezi alegerea cu seninatate. Ca unele idei, simtiri si ganduri  raman mai curate spuse doar in limbajul meu personal, muzical.

Sa nu uit de singurul loc unde sunt libera, libera, libera, libera, libera. Si sa nu uit ca intotdeauna acolo au fost piedici, invariabil, mai nobile sau mai meschine, de ce ma mir acum?
Sa nu uit  ca nu e vina mea daca nu pot sa integrez toate zgomotele si bruiajele in muzica mea. Sa nu uit ca e firesc sa nu fie usor, sa nu uit ca pentru puritate mediul in care traim nu e cel mai favorabil.
Sa nu uit ca pentru compozitie e nevoie de un efort interior mai mare decat acela, de pilda,  de a face biscuiti, iar biscuitii vor fi o relaxare, nu o procrastinare, sa nu ma simt vinovata pt ei, sa nu uit  ca si biscuitii ma fac fericita, sa nu uit de nimic din ce ma face fericita, sa nu uit ca sunt, eminamente, o fire fericita.
Sa nu uit ca fericirea inseamna  sa simt intens tot ce se intampla, bun sau rau, vesel sau trist, cu mine, cu cei din jurul meu.

Sa nu uit de lumina si de intuneric, sa nu uit ca eu sunt cea normala, atunci cand le percep si le traiesc, in opozitie, in nuante de gri sau in armonie.