Liebestod

Wagner imi face bine, Foarte bine. Il simt aproape dureros de fizic, ma cufunda in trupul muzicii si ma elibereaza de cerebral. Ma transforma intr-un fel specific, numai al lui, asa cum o fac toti compozitorii mari.
Am nevoie de Wagner periodic, incepand cu acel magic august 2001 petrecut la Bayreuth, la cursul de muzica de film, printre oameni speciali, vizitand templul FestspielHaus in 7 seri vrajite, in care am vazut toate operele montate in acel an.
Imi dadeam seama ca asist la un miracol, dar abia odata cu trecerea anilor mi-am dat seama ce sansa unica avea tanara de 22 de ani abia impliniti, o sansa pentru care altii asteapta o viata.
Odata cu acea vara am inteles ce e cu muzica de opera, pana atunci o consideram un fel de sora mai frivola a marii muzici, cea instrumentala, desigur.
Wagner mi-a relevat niste zone ce merg in profunzime, a fost experienta care m-a conectat cu interiorul meu in curs de maturizare, as putea spune, trecand peste teama emfazei intime, ca Wagner m-a transformat intr-o considerabila masura in femeia care sunt astazi.

Finalul din Tristan si Isolda. Liebestod este un termen ca nuanteaza fin implinirea iubirii in moarte sau dupa moarte.