Despre cum se invata pianul propriu zis....ma tem cu nu am niste raspunsuri general valabile. Ca in medicina, unde nu exista boala, ci doar bolnavi, si la pian nu exista metoda, ci elevi diferiti.
Ce-as putea insa eu sa fac e sa povestsc din experienta proprie, atat a mea personala, cat si cea cu fetita mea.
In urma cu 25 de ani incepeam sa cant la pian. Mi l-am dorit de la 3 ani, dar l-am primit abia la 5 ani si jumatate.
Nu-mi amintesc deloc cum am invatat notele. Stiu ca am frecventat o vreme gradinita muzicala de pe langa liceul George Enescu, pe vremea aceea cu sediul in Principatele Unite (pentru clasele 1-8 si coregrafie. Clasele 9-12 erau in sediul din Gheorghe Manu, fosta Lemnea)
Dar foarte curand am reusit sa citesc singura celebra Maria Cernovodeanu, metoda cea mai la indemana la vremea aceea.
Am avut in primii ani o profesoara care s-a dedicat trup si suflet si datorita careia am urmat in cele din urma o cariera muzicala. Un om exceptional, singura dintre toti profesorii mei care si-a dorit pentru mine ...un profesor si mai bun.
Dar pentru a reusi sa studiez eficient, ea a explicat si parintilor mei ce trebuie sa urmareasca impreuna cu mine. Cum se impart valorile notelor, cum se numara timpii, cum trebuie sa sune mana stanga, cum trebuie sa sune mana dreapta, ce pozitie trebuie sa am. Asta a fost de folos.
Asa ca parintii care nu au studiat muzica in copilarie/tinerete ar trebui sa asiste la primele lectii ale copiiilor lor, ca sa ii poata indruma la studiu.
Cum am procedat cu fiica noastra?
In primul rand ca am avut grija ca la noi in casa sa se auda majoritar muzica clasica.
Cand a implinit 5 ani ne-am dat seama ca ar putea face lectii deja, pentru ca se concentra extrem de bine, stia literele, facea adunari si scaderi simple, avea rabdare sa stea si ore in sir sa deseneze.
Aici voi spune ceva important.
Varsta la care se poate incepe studiul unui instrument e diferita de la copil la copil. Uneori si o singura luna face diferenta. Cel mai important indiciu ca sunt pregatiti: au fund de stat pe scaun.
Vazand noi ca toate conditiile sunt indeplinite, am apelat la profesoara mea din liceu (alta decat cea care m-a invatat la inceput). Doamna , cum ii spunem cu totii, nu mai facuse lectii cu un copil atat de mic. Asa ca ne-a spus la prima sedinta: probabil ca peste vreo 20, 25 de minute o sa va chem sa o luati.
Aici iar urmeaza ceva important. In prima faza, lectiile trebuie sa fie scurte, concentrate, eficiente si amuzante.
Sofia a sfidat orice logica si a rezistat cu brio cca 55 de minute. Un succes total....
Urma invatatul notelor. Am apelat la o metoda cat mai amuzanta.
Am scris biletele cu numele notelor muzicale si le-am pus intr-o caciula. In alta caciula am pus biletele cu valori ale notelor. urma sa alcatuim astfel o compozitie. Scotea Sofia biletelele cu nota si valoarea ei, si dupa aceea o puneam sa o scrie pe portativ. La sfarsit, noi i-am cantat compozitia...care era, bineinteles, superba:)), am laudat-o si a functionat.
Sotul meu a avut aceasta idee, nu-mi asum meritele pentru ea.
Dar iata ca se pot inventa tot felul de joculete amuzante, la alti copilasi functioneaza biletele lipite pe clape pentru fiecare nota, nota fiind asociata cu un animalut, floricica, etc.
Cam la toti merge sa le explici ca in registrul acut canta pasarelele, in registrul mediu canta copiii, iar in registrul grav ursuletii. Asocieri din cele mai diverse care au rolul de a-i dezinhiba.
Zumzi imi spunea ceva care m-a ingrijorat.
Nu, nu e bine sa apesi pe manuta copilului. Nici sa insisti cu pozitia mainii. Daca il lasi liber, doar ii povestesti la inceput de un mar sau portocala pe care sa tina mana ca sa ia forma corecta, e de ajuns..
Nu e bine nici sa presezi bratele ca sa fii sigur " ca e in pian, si nu pe deasupra". Aceste contacte fizice inhiba copilul si mai rau se va incorda.
Profesoara Sofiei ne-a spus ca nu carecumva sa o fortam in felul acesta. Si a avut dreptate, acum Sofia are un sunet deosebit de frumos, plin, bogat, mult mai bun decat al meu!
Apoi, am auzit de situatii in care profesorul il pune pe copil sa cante cu o singura manuta. Pfiuuu. Total gresit!
Cantatul cu ambele maini de la bun inceput, chiar daca repeta o singura nota cu maini alternative, este singura cale de a realiza coordonarea necesara invatarii acestui instrument.
Pentru Irina.Flo.
Si eu am fost o mare lenesa. Si pentru mine rochia de la auditie era extrem de importanta, imi doream sa fiu pe scena, desi aveam niste emotii cat casa.
Astfel de copii trebuie putin impinsi de la spate. Si facut bine diferenta: cand e alint si cand e oboseala genuina. Uneori o simt pe Sofia mea ca n-ar fi in stare si ca mai rau ar strica ce a invatat, asa ca o las sa nu cante in ziua respectiva. Ea studiaza mai mult cu sotul meu, iar anul asta care a fost extrem de greu pentru familia noastra, l-a solicitat pe el imens, pentru ca invaliditatea mea n-a durat doar pe durata spitalizarii....Asa ca uneori nici el nu era in stare sa faca lectia, daramite fata.
Cu alte cuvinte, trebuie tinut cont si de starea psihica a copilasului, pentru ca fortarea il poate indeparta pe vecie, Cum e si faza cu 2 ore pe zi. Imi pare rau, dar la varsta lui, o ora si-un sfert, dar zilnic, face mult mai mult decat 3 ore odata la 4 zile.
Eu am avut mereu probleme cu constanta in studiu. Dar in perioadele in care lucram zilnic progresele erau inimaginabile. Chiar daca nu petreceam multe ore lipita de scaun.
Deci da, eu sunt pentru impins un pic de la spate. Pentru ca daca pe mine nu m-ar fi impins, pierdea universul ditamai compozitoarea:))
Cum se depasesc emotiile de la auditie sau examen?
In primul rand ca se intampla foarte rar sa iti dispara toare reflexele. daca asta se intampla, inseamna ca, din pacate, era o mica varza in capul copilului. Greselile se evita fiind in primul si in primul rand foarte constient de ce e in partitura. Invatarea mecanica e dusmanul nr 1 al oricarui instrumentist. Este foarte important ca profesorul sa explica logica interna a piesei, oricat de mititel ar fi elevul. Se pot gasi metode pentru a se asimila logic o partitura, si nu papagaliceste.
Apoi, bineinteles ca trebuie create reflexele. Logica impreuna cu reflexele taie mult din emotii.
Totodata, se mai rodeaza in timp. De aceea trebuie pusi sa cante la mici auditii cat mai des.
Ane, se poate incepe la orce varsta, cu amendamentul ca ideea de performanta trebuie lasata deoparte:)
Cam asa. Daca mai sunt intrebari....:)
Ce-as putea insa eu sa fac e sa povestsc din experienta proprie, atat a mea personala, cat si cea cu fetita mea.
In urma cu 25 de ani incepeam sa cant la pian. Mi l-am dorit de la 3 ani, dar l-am primit abia la 5 ani si jumatate.
Nu-mi amintesc deloc cum am invatat notele. Stiu ca am frecventat o vreme gradinita muzicala de pe langa liceul George Enescu, pe vremea aceea cu sediul in Principatele Unite (pentru clasele 1-8 si coregrafie. Clasele 9-12 erau in sediul din Gheorghe Manu, fosta Lemnea)
Dar foarte curand am reusit sa citesc singura celebra Maria Cernovodeanu, metoda cea mai la indemana la vremea aceea.
Am avut in primii ani o profesoara care s-a dedicat trup si suflet si datorita careia am urmat in cele din urma o cariera muzicala. Un om exceptional, singura dintre toti profesorii mei care si-a dorit pentru mine ...un profesor si mai bun.
Dar pentru a reusi sa studiez eficient, ea a explicat si parintilor mei ce trebuie sa urmareasca impreuna cu mine. Cum se impart valorile notelor, cum se numara timpii, cum trebuie sa sune mana stanga, cum trebuie sa sune mana dreapta, ce pozitie trebuie sa am. Asta a fost de folos.
Asa ca parintii care nu au studiat muzica in copilarie/tinerete ar trebui sa asiste la primele lectii ale copiiilor lor, ca sa ii poata indruma la studiu.
Cum am procedat cu fiica noastra?
In primul rand ca am avut grija ca la noi in casa sa se auda majoritar muzica clasica.
Cand a implinit 5 ani ne-am dat seama ca ar putea face lectii deja, pentru ca se concentra extrem de bine, stia literele, facea adunari si scaderi simple, avea rabdare sa stea si ore in sir sa deseneze.
Aici voi spune ceva important.
Varsta la care se poate incepe studiul unui instrument e diferita de la copil la copil. Uneori si o singura luna face diferenta. Cel mai important indiciu ca sunt pregatiti: au fund de stat pe scaun.
Vazand noi ca toate conditiile sunt indeplinite, am apelat la profesoara mea din liceu (alta decat cea care m-a invatat la inceput). Doamna , cum ii spunem cu totii, nu mai facuse lectii cu un copil atat de mic. Asa ca ne-a spus la prima sedinta: probabil ca peste vreo 20, 25 de minute o sa va chem sa o luati.
Aici iar urmeaza ceva important. In prima faza, lectiile trebuie sa fie scurte, concentrate, eficiente si amuzante.
Sofia a sfidat orice logica si a rezistat cu brio cca 55 de minute. Un succes total....
Urma invatatul notelor. Am apelat la o metoda cat mai amuzanta.
Am scris biletele cu numele notelor muzicale si le-am pus intr-o caciula. In alta caciula am pus biletele cu valori ale notelor. urma sa alcatuim astfel o compozitie. Scotea Sofia biletelele cu nota si valoarea ei, si dupa aceea o puneam sa o scrie pe portativ. La sfarsit, noi i-am cantat compozitia...care era, bineinteles, superba:)), am laudat-o si a functionat.
Sotul meu a avut aceasta idee, nu-mi asum meritele pentru ea.
Dar iata ca se pot inventa tot felul de joculete amuzante, la alti copilasi functioneaza biletele lipite pe clape pentru fiecare nota, nota fiind asociata cu un animalut, floricica, etc.
Cam la toti merge sa le explici ca in registrul acut canta pasarelele, in registrul mediu canta copiii, iar in registrul grav ursuletii. Asocieri din cele mai diverse care au rolul de a-i dezinhiba.
Zumzi imi spunea ceva care m-a ingrijorat.
Nu, nu e bine sa apesi pe manuta copilului. Nici sa insisti cu pozitia mainii. Daca il lasi liber, doar ii povestesti la inceput de un mar sau portocala pe care sa tina mana ca sa ia forma corecta, e de ajuns..
Nu e bine nici sa presezi bratele ca sa fii sigur " ca e in pian, si nu pe deasupra". Aceste contacte fizice inhiba copilul si mai rau se va incorda.
Profesoara Sofiei ne-a spus ca nu carecumva sa o fortam in felul acesta. Si a avut dreptate, acum Sofia are un sunet deosebit de frumos, plin, bogat, mult mai bun decat al meu!
Apoi, am auzit de situatii in care profesorul il pune pe copil sa cante cu o singura manuta. Pfiuuu. Total gresit!
Cantatul cu ambele maini de la bun inceput, chiar daca repeta o singura nota cu maini alternative, este singura cale de a realiza coordonarea necesara invatarii acestui instrument.
Pentru Irina.Flo.
Si eu am fost o mare lenesa. Si pentru mine rochia de la auditie era extrem de importanta, imi doream sa fiu pe scena, desi aveam niste emotii cat casa.
Astfel de copii trebuie putin impinsi de la spate. Si facut bine diferenta: cand e alint si cand e oboseala genuina. Uneori o simt pe Sofia mea ca n-ar fi in stare si ca mai rau ar strica ce a invatat, asa ca o las sa nu cante in ziua respectiva. Ea studiaza mai mult cu sotul meu, iar anul asta care a fost extrem de greu pentru familia noastra, l-a solicitat pe el imens, pentru ca invaliditatea mea n-a durat doar pe durata spitalizarii....Asa ca uneori nici el nu era in stare sa faca lectia, daramite fata.
Cu alte cuvinte, trebuie tinut cont si de starea psihica a copilasului, pentru ca fortarea il poate indeparta pe vecie, Cum e si faza cu 2 ore pe zi. Imi pare rau, dar la varsta lui, o ora si-un sfert, dar zilnic, face mult mai mult decat 3 ore odata la 4 zile.
Eu am avut mereu probleme cu constanta in studiu. Dar in perioadele in care lucram zilnic progresele erau inimaginabile. Chiar daca nu petreceam multe ore lipita de scaun.
Deci da, eu sunt pentru impins un pic de la spate. Pentru ca daca pe mine nu m-ar fi impins, pierdea universul ditamai compozitoarea:))
Cum se depasesc emotiile de la auditie sau examen?
In primul rand ca se intampla foarte rar sa iti dispara toare reflexele. daca asta se intampla, inseamna ca, din pacate, era o mica varza in capul copilului. Greselile se evita fiind in primul si in primul rand foarte constient de ce e in partitura. Invatarea mecanica e dusmanul nr 1 al oricarui instrumentist. Este foarte important ca profesorul sa explica logica interna a piesei, oricat de mititel ar fi elevul. Se pot gasi metode pentru a se asimila logic o partitura, si nu papagaliceste.
Apoi, bineinteles ca trebuie create reflexele. Logica impreuna cu reflexele taie mult din emotii.
Totodata, se mai rodeaza in timp. De aceea trebuie pusi sa cante la mici auditii cat mai des.
Ane, se poate incepe la orce varsta, cu amendamentul ca ideea de performanta trebuie lasata deoparte:)
Cam asa. Daca mai sunt intrebari....:)
Foarte, foarte interesante cele 2 posturi.
RăspundețiȘtergereIti multumesc! De mult vroiam sa te intreb cate ceva de genul asta, dar mi-era teama ca o sa par total "afona" :)
RăspundețiȘtergereEu am cantat la vioara prin clasele I si II, era sarcina de partid pe scoala sa avem reprezentanti la concursuri :) dar fara partitura, daca iti imaginezi ceva mai aiurea! Stiam notele (sunetele) pe vioara si cantam asa, ca lautarii: la-la-si-la-sol-fa-mi... (asta e din Sanie cu zurgalai, probabil ca te-ai prins) Intelegi :)
Roxi a mea are aproape 5 ani, ii plac socotelile, cifrele... In mintea mea (insa nu aveam argumente clare pt asta, pana nu am citit cele 2 postari ale tale) exista o legatura stransa intre pian si matematica. Cu riscul de a-mi infirma teoria, am sa incerc un curs de pian pt ea.
Insa, de la Fr. Dolto citire, am sa incerc sa fac si eu cursul in acelasi timp cu ea, ca nu cumva sa proiectez (doar) pe bietul copil dorintele mele frustrate :))
Ce zici, o fi bine?
Multumesc inca o data si mult succes si sanatate!
Lala, ma bucur, pupam.
RăspundețiȘtergereAnca, de ce sa nu fie bine, ba chiar foloseste ca sa o ajuti.
Ai grija insa sa nu o demoralizezi, ca tie iti iese mai repede:))
(desi de obicei copiii prind mult mai usor ca adultii)
Sabina, super explicatiile!!! Mai vrem!!!!!
RăspundețiȘtergereE adevarat ca pianistii au pb cu coloana???
nu prea e adevarat. doar daca au pozitie defectuoasa.
RăspundețiȘtergereCe exlicatii mai vri? cu intrebari la obiect, pliz:D
Degetica, uite aici:
RăspundețiȘtergerehttp://pianomap.com/injuries/
Profesorul lui David de aici, practica metoda asta de predare:
http://www.taubman-institute.com/html/home.html ...el este un pianist care a avut (din nefericire nu mai stiu ce tip de injury) parte de probleme din cauza meseriei!!!
El spunea ca e un pic speriat ca David va avea parte in Romania, parte de alta metoda...spunea ca nu vrea sa ii fie "stricate mainile"....
Acum...nu stiu cum e mai bine...
Imi place sa te citesc...pentru ca ma simt in ceata, eu nestiind nimic in domeniul muzicii....
cele mai frecvente accidentari sunt cele legate de incordare.
RăspundețiȘtergereCrampa e des intalnita si tare pacatoasa.
De aceea, eu spun ca la pian se canta cumva din stomac in primul rand:), adica tot coprul intr-o armonie deplina ca sa nu incordezi bratul, cotul, poigne-ul....
Sigur ca miscarea asta se tot descompune, au ce de la taubman si ceva filmulete, dar n-am sonorul acuma, e tarziu.
In mare, trebuie multa naturalete si lipsa de crispare.
Sabina, multumesc pentru raspuns :-)! E clar ca performanta iese din discutie in cazul meu, dar pentru sufletul meu, asa, tare mi-as dori sa invat. Si in ideea ca mi-as putea ajuta in viitor copiii la studiul pianului.
RăspundețiȘtergereApropo, ce sa avem in vedere atunci cand cumparam un pian/o pianina? Eu nu ma pricep deloc... Pe-aici pe la noi sunt multe persoane care, din lipsa de spatiu, vand piane destul de ieftin sau chiar le daruiesc. Aici cateva exemple: http://www.blocket.se/stockholm?q=piano&cg=0&w=1&st=s&st=u&st=b&ca=11&md=th
(Preturile sunt in coroane suedeze, cca. 10 coroane = 1 euro)
ane, daca as avea bani, pe asta l-as lua
RăspundețiȘtergerehttp://www.blocket.se/stockholm/Piano_GROTRIAN_STEINWEG_mkt_bra_28229968.htm?ca=11&w=1
daca nu, ia unul electronic(nu orga)
Sau o pianina clasica, care sa nu fie mai veche de 1960, 50....si care sa nu sune f spart.
E bina sa aiba clapele mai grele, nu sa simti ca se duce prea usor mana pana la capat.
Multumesc mult, am sa tin seama de sfaturi. La toamna caut curs de pian si ma pun cu burta pe carte (sau pe claviatura) :-)!
RăspundețiȘtergereBuna Sabina :)
RăspundețiȘtergereuite cum dau eu de tine, asa din blog in blog recomandat :)
felicitari pentru tot ceea ce faci, e minunat :) cate un pupic tie si copiilor si mult succes in continuare
te imbratisez cu drag, Ruxi Mesteru
Aaaaa, Ruxi, ce supriza extraordinara!
RăspundețiȘtergerete imbratisez cu drag, am sa-i povestesc Alinei:), De fapt, ea citeste, poate isi da seama singura.
Loool... si uite cum dau eu de Ruxi Mesteru....
RăspundețiȘtergereSuper fain postul Sabina!!!
Eu am dat de el cautand prostii despre Maria Cernovodeanu. [Tocmai imi scriu lucrarea de grad care are ca tema metodele pentru incepatori. Si tot ca paranteza... tre sa o termin si pe asta si apoi sa ma apuc si de lucrarea de docto' si pe ambele sa le dau gata pana la 1 sept. HA]
Deci, revenind la Cernovodeanu. Are cumva cineva idee de unde as putea sa aflu si eu mai multe despre cine a fost doamna aceasta?
Cu greu am gasit ca metoda a fost publicata prima data in 1959... dar CINE A FOST EA??? Unde a predat? Unde si cu cine a studiat? Avea ceva de scoala rusa sau germana, sau franceza??? Chestiile astea mi s-ar parea interesante, dar nu gasesc nimic :(
singurele informatii cat de cat sunt cele din prefata scrisa de ea la Metoda mare (de care stiam, dar pe care n-am vazut-o niciodata!!!)
Aaa... si as mai vrea si despre metoda Almei Cornea Ionescu... Stiti ceva??
Sabina, imi permiti sa preiau la noi pe blog cele doua texte legate de studiul pianului:
RăspundețiȘtergereMultumesc...
?
RăspundețiȘtergere:) Era cu semnul intrebarii...
sigur, carla:)
RăspundețiȘtergereMa cheama Anca, am 19 ani jumate si sunt studenta anul 1 la teatru.Am inceput sa cant la chitara anul trecut ,am prins cate ceva dar imi doresc foarte mult sa invat si ceva pian.Ideea e ca as vrea sa stiu cat de mult conteaza varsta si daca nu cumva e prea tarziu pentru asta.:-S
RăspundețiȘtergerenu e prea tarziu ca sa inveti un pic, o sa-ti foloseasca mult la teatru.
RăspundețiȘtergereSucces!
ms mult:*. Destul de recent am inceput sa studiez si canto si cred ca m-ar ajuta pianul.:)
RăspundețiȘtergere