De la mine, pentru voi

Zilele astea se succed rapid, năvalnic aș spune. E primul Crăciun  în casa de la Bușteni care mă prinde sănătoasă, de aceea foarte ocupată, nu-mi ajunge ziua pentru câte aș vrea să fac, în primul rând sunt copiii, apoi compoziția de terminat, bucătaria :), plimbarea zilnică cât mai alertă, aș mai fi vrut să prind o oră de reluat studiul la pian, dar deocamdată am reușit niște anemice 25 de minute într-o zi , doar citire de partituri.

M-am uitat un pic în urmă, anul ăsta am scris aproape dublu pe blog față de anul trecut, tonul s-a schimbat radical, nu mă mai tem de ce simt, de fapt, nu mă mai tem de aproape nimic.

Mai sunt niște demoni care atacă din când în când, încă nu știu ce să fac cu ei, îmi dau seama că trebuie să am o perioadă de doliu, înca nu am avut-o, nu mi-am permis-o. Asta e singura mea teamă, că nu consum toate trairile negative ale ultimilor ani, mi-e frică să nu mă mint un pic, poate ar trebui ca atunci când nu sunt bine să nu mai lupt atât?  Să accept că armonia înseamnă și multe disonanțe și că uneori rezolvările vin mult mai târziu și mai neașteptat decît am crede?

Oricum ar fi, blogul meu, la care uneori am vrut să renunț, îmi este martor și sprijin și sunt fericită că pot avea încă deschiderea de a scrie. Câteodată mă simt foarte singură, acolo în vârful meu personal, alteori un singur cuvânt mai rece și plasat precis  poate să mă arunce în cele mai negre găuri care absorb tot ce am mai bun și frumos și lasă la suprafață doar îndoielile și tristetețea.
Blogul meu nu e o evadare în virtual, ci dimpotrivă, e o modalitate de pune în concret tot ce sunt. E felul meu de a mă ancora în realitate, cuvântul scris e deja mai mult decât a-și consuma niște stări visând frumos sau urât.

Faptul că sunt citită e un bonus neașteptat și nesperat. Am primit datorită jurnalului meu multă energie bună, mult dragoste și multe sentimente frumoase. Am primit și cadouri reale, ultimul dintre ele de la Lada cu Minuni, prin poștă, minunații fulgi albi croșetați, un reminder al faptului că ceea ce scriu eu în online despre alăptare, înca din 2003, nu a fost degeaba, m-am bucurat să aflu încă odată că cineva a reușit cu un pic de sprijin moral de la mine.

Simt nevoia să vă mulțumesc și eu  un pic mai concret, tuturor celor care mă citiți. Am s-o fac mai comod, dar din toată inima.
Am încărcat Oratoriul de Crăciun de Bach într-o interpretare de referință. Linkul va fi valabil două săptămâni începând de azi, așa că grăbiți-vă să îl descărcați.
Mi-ar face mare plăcere și să-mi lăsați aici un comentariu în care să-mi spuneți de ce citiți Armonii. Dar nu e obligatoriu.
Crăciun frumos, luminos și cald vă doresc!
Mă retrag la foile mele, de plăcintă și de portative.