pana luni nu plec de-aici.
ma cam sperie prognoza de pe accuweather, dar la tv zice doar de 33 de grade, nu de 37 .
Ada a scris tare frumos de intalnirea cu copilasii mei.
31 iulie 2010
28 iulie 2010
eh :)
stiu ca e indecent sa ma expun in halul asta, dar am nevoie de ganduri bune:)
poate imi da drumu acasa in weekend....
poate imi da drumu acasa in weekend....
25 iulie 2010
24 iulie 2010
sunete
la radio, o opera
in camera, chiote de copii si discutii de adulti
in bucatarie, zdraganit de furculite
afara, cate-un catel
Si nu ma doare capul:)
in camera, chiote de copii si discutii de adulti
in bucatarie, zdraganit de furculite
afara, cate-un catel
Si nu ma doare capul:)
22 iulie 2010
pastorala
La munte ploua la pranz.Cu "bum bum". Curtea e plina de coada calului, si alte floricele , bujorii s-au terminat, dar au ramas trandafirii. Se doarme de dupa-amiaza. Miroase a cafea si a sanatate.
21 iulie 2010
soldatii aveau nevoie de muzica....
Incredibil, nu?
de invatat cate ceva de aici.
Commentary on Emil Gilels
Rachmaninoff Prelude Op.23 No.5 in G minor
Tchaikovsky Piano Concerto in B-flat minor Op. 23
First movement cadenza
Commentary on Sviatoslav Richter
Tchaikovsky Piano Concerto in B-flat minor Op. 23
Allegro con fuoco - including octaves passage
Chopin Etude Op.10 No.12 in C minor "Revolutionary"
de invatat cate ceva de aici.
Commentary on Emil Gilels
Rachmaninoff Prelude Op.23 No.5 in G minor
Tchaikovsky Piano Concerto in B-flat minor Op. 23
First movement cadenza
Commentary on Sviatoslav Richter
Tchaikovsky Piano Concerto in B-flat minor Op. 23
Allegro con fuoco - including octaves passage
Chopin Etude Op.10 No.12 in C minor "Revolutionary"
19 iulie 2010
Per aspera ad astra
17 iulie 2010
15 iulie 2010
12 iulie 2010
T.o.
Cand a inceput al treilea an la fotopoetica, am fost tare curioasa sa stiu cum sunt noii cursanti.
Din ce fotografii imi mai aratau profesorii, am remarcat unele ce purtau mereu o semnatura. T.o.
La inceput m-am amuzat, mi s-a parut naiv sa te semnezi asa pe o poza...mi se parea ca trecusem de etapa asta, dar in acelasi timp, mi-au devenit simpatice initialele .
A urmat apoi o perioada gri inchis pentru mine. Dupa ce s-a transformat in gri deschis, a urmat tabara din aprilie, acolo unde am pozat AntiDobrogea. Acolo am vazut cine e fata care semneaza T.o, si-am observat ca merge la culcare la fel de devreme ca mine si ca nu se-atinge de alcool. Si ca poarta mereu ceva pe cap. Si ca incearca sa nu faca efort.
Peste cateva saptamani a fost concertul Multiludic media, la care am invitat si G3 (generatia 3 de fotopoetica). T.o. a raspuns ca-i pare rau ca nu vine, dar se simte tare, tare rau.
Mi-am amintit ce auzisem la un moment dat ca exista o fata din G3 care are niste proboleme de sanatate complicate.
Am vorbit cu T.o imediat, sa-i urez sa se simta bine repede si asa am aflat teribila ei poveste. Pe care trebuie sa o cititi, e o lectie de viata impresionanata.
Am aflat ca suntem nascute in acelasi an si ne-am amuzat de cat de mult semanam ca fire, amandoua optimiste si tonice, chiar daca ea e de o mie de ori mai incercata ca mine, ne-am urat weekenduri fara dureri de cap si cu hemoglobina sus, ne-am invidiat, eu pe ea ca poate macar bere fara alcool sa bea, ea pe mine ca am mers sa inot si ca am voie cate-o cafea....am ras de faptul ca a tunat si-a adunat la cursul foto toate anomaliile pamantului si le-am sugerat tuturor sa fie fericiti ca noi doua n-avem carnet de conducere.
T.o e talentata, e sensibila, e vesela, mananca photoshop pe paine si stie mai mult fotbal decat aia de la Federatie. T.o gaseste puterea de a zambi si de a glumi si isi face procese de constiinta atunci cand o ajunge oboseala si ar vrea sa fie un pic lasata in pace.
T.o face fotografii minunate, le puteti vedea aici, si in cele doua expozitii de pe site unde ii apar imaginile.
G3 La jumatatea anului
Baroc de Dobrogea
T.o iese la pozat si din cand cand se mai lasa si fotografiata.
Teodora Maftei, asa cum e ea, greu incercata, dar fara sa stie, mereu cu un pas inaintea noastra.
Din ce fotografii imi mai aratau profesorii, am remarcat unele ce purtau mereu o semnatura. T.o.
La inceput m-am amuzat, mi s-a parut naiv sa te semnezi asa pe o poza...mi se parea ca trecusem de etapa asta, dar in acelasi timp, mi-au devenit simpatice initialele .
A urmat apoi o perioada gri inchis pentru mine. Dupa ce s-a transformat in gri deschis, a urmat tabara din aprilie, acolo unde am pozat AntiDobrogea. Acolo am vazut cine e fata care semneaza T.o, si-am observat ca merge la culcare la fel de devreme ca mine si ca nu se-atinge de alcool. Si ca poarta mereu ceva pe cap. Si ca incearca sa nu faca efort.
Peste cateva saptamani a fost concertul Multiludic media, la care am invitat si G3 (generatia 3 de fotopoetica). T.o. a raspuns ca-i pare rau ca nu vine, dar se simte tare, tare rau.
Mi-am amintit ce auzisem la un moment dat ca exista o fata din G3 care are niste proboleme de sanatate complicate.
Am vorbit cu T.o imediat, sa-i urez sa se simta bine repede si asa am aflat teribila ei poveste. Pe care trebuie sa o cititi, e o lectie de viata impresionanata.
Am aflat ca suntem nascute in acelasi an si ne-am amuzat de cat de mult semanam ca fire, amandoua optimiste si tonice, chiar daca ea e de o mie de ori mai incercata ca mine, ne-am urat weekenduri fara dureri de cap si cu hemoglobina sus, ne-am invidiat, eu pe ea ca poate macar bere fara alcool sa bea, ea pe mine ca am mers sa inot si ca am voie cate-o cafea....am ras de faptul ca a tunat si-a adunat la cursul foto toate anomaliile pamantului si le-am sugerat tuturor sa fie fericiti ca noi doua n-avem carnet de conducere.
T.o e talentata, e sensibila, e vesela, mananca photoshop pe paine si stie mai mult fotbal decat aia de la Federatie. T.o gaseste puterea de a zambi si de a glumi si isi face procese de constiinta atunci cand o ajunge oboseala si ar vrea sa fie un pic lasata in pace.
T.o face fotografii minunate, le puteti vedea aici, si in cele doua expozitii de pe site unde ii apar imaginile.
G3 La jumatatea anului
Baroc de Dobrogea
T.o iese la pozat si din cand cand se mai lasa si fotografiata.
Teodora Maftei, asa cum e ea, greu incercata, dar fara sa stie, mereu cu un pas inaintea noastra.
Fotbal
Nu ma omor dupa sportul asta, mai degraba cand eram copila stiam tot ce misca.
Nici la finala nu prea m-am uitat, ca n-am rabdare, din 2 in 3. Cum bagam un ochi, cum vedeam cate-un fault, asa ca ma lasam pagubasa si mai schimbam canalul.
Insa bucuria celor care castiga dupa un asemenea efort nu inceteaza sa ma sensibilizeze.
Probabil ca e vorba in primul rand de depasirea limitelor. Personale. Asta emotioneaza. Si e un ideal frumos.
Felicitari echipei Spaniei.
Nici la finala nu prea m-am uitat, ca n-am rabdare, din 2 in 3. Cum bagam un ochi, cum vedeam cate-un fault, asa ca ma lasam pagubasa si mai schimbam canalul.
Insa bucuria celor care castiga dupa un asemenea efort nu inceteaza sa ma sensibilizeze.
Probabil ca e vorba in primul rand de depasirea limitelor. Personale. Asta emotioneaza. Si e un ideal frumos.
Felicitari echipei Spaniei.
10 iulie 2010
Dobromir altfel
am primit si premiu de la Ruxandra Mesteru. Nu-l mai afisez pt ca l-am mai primit de cateva ori de-a lungul timpului.
7 iulie 2010
6 iulie 2010
Sun Forbidden
3 iulie 2010
Despre studiul pianului (2)
Despre cum se invata pianul propriu zis....ma tem cu nu am niste raspunsuri general valabile. Ca in medicina, unde nu exista boala, ci doar bolnavi, si la pian nu exista metoda, ci elevi diferiti.
Ce-as putea insa eu sa fac e sa povestsc din experienta proprie, atat a mea personala, cat si cea cu fetita mea.
In urma cu 25 de ani incepeam sa cant la pian. Mi l-am dorit de la 3 ani, dar l-am primit abia la 5 ani si jumatate.
Nu-mi amintesc deloc cum am invatat notele. Stiu ca am frecventat o vreme gradinita muzicala de pe langa liceul George Enescu, pe vremea aceea cu sediul in Principatele Unite (pentru clasele 1-8 si coregrafie. Clasele 9-12 erau in sediul din Gheorghe Manu, fosta Lemnea)
Dar foarte curand am reusit sa citesc singura celebra Maria Cernovodeanu, metoda cea mai la indemana la vremea aceea.
Am avut in primii ani o profesoara care s-a dedicat trup si suflet si datorita careia am urmat in cele din urma o cariera muzicala. Un om exceptional, singura dintre toti profesorii mei care si-a dorit pentru mine ...un profesor si mai bun.
Dar pentru a reusi sa studiez eficient, ea a explicat si parintilor mei ce trebuie sa urmareasca impreuna cu mine. Cum se impart valorile notelor, cum se numara timpii, cum trebuie sa sune mana stanga, cum trebuie sa sune mana dreapta, ce pozitie trebuie sa am. Asta a fost de folos.
Asa ca parintii care nu au studiat muzica in copilarie/tinerete ar trebui sa asiste la primele lectii ale copiiilor lor, ca sa ii poata indruma la studiu.
Cum am procedat cu fiica noastra?
In primul rand ca am avut grija ca la noi in casa sa se auda majoritar muzica clasica.
Cand a implinit 5 ani ne-am dat seama ca ar putea face lectii deja, pentru ca se concentra extrem de bine, stia literele, facea adunari si scaderi simple, avea rabdare sa stea si ore in sir sa deseneze.
Aici voi spune ceva important.
Varsta la care se poate incepe studiul unui instrument e diferita de la copil la copil. Uneori si o singura luna face diferenta. Cel mai important indiciu ca sunt pregatiti: au fund de stat pe scaun.
Vazand noi ca toate conditiile sunt indeplinite, am apelat la profesoara mea din liceu (alta decat cea care m-a invatat la inceput). Doamna , cum ii spunem cu totii, nu mai facuse lectii cu un copil atat de mic. Asa ca ne-a spus la prima sedinta: probabil ca peste vreo 20, 25 de minute o sa va chem sa o luati.
Aici iar urmeaza ceva important. In prima faza, lectiile trebuie sa fie scurte, concentrate, eficiente si amuzante.
Sofia a sfidat orice logica si a rezistat cu brio cca 55 de minute. Un succes total....
Urma invatatul notelor. Am apelat la o metoda cat mai amuzanta.
Am scris biletele cu numele notelor muzicale si le-am pus intr-o caciula. In alta caciula am pus biletele cu valori ale notelor. urma sa alcatuim astfel o compozitie. Scotea Sofia biletelele cu nota si valoarea ei, si dupa aceea o puneam sa o scrie pe portativ. La sfarsit, noi i-am cantat compozitia...care era, bineinteles, superba:)), am laudat-o si a functionat.
Sotul meu a avut aceasta idee, nu-mi asum meritele pentru ea.
Dar iata ca se pot inventa tot felul de joculete amuzante, la alti copilasi functioneaza biletele lipite pe clape pentru fiecare nota, nota fiind asociata cu un animalut, floricica, etc.
Cam la toti merge sa le explici ca in registrul acut canta pasarelele, in registrul mediu canta copiii, iar in registrul grav ursuletii. Asocieri din cele mai diverse care au rolul de a-i dezinhiba.
Zumzi imi spunea ceva care m-a ingrijorat.
Nu, nu e bine sa apesi pe manuta copilului. Nici sa insisti cu pozitia mainii. Daca il lasi liber, doar ii povestesti la inceput de un mar sau portocala pe care sa tina mana ca sa ia forma corecta, e de ajuns..
Nu e bine nici sa presezi bratele ca sa fii sigur " ca e in pian, si nu pe deasupra". Aceste contacte fizice inhiba copilul si mai rau se va incorda.
Profesoara Sofiei ne-a spus ca nu carecumva sa o fortam in felul acesta. Si a avut dreptate, acum Sofia are un sunet deosebit de frumos, plin, bogat, mult mai bun decat al meu!
Apoi, am auzit de situatii in care profesorul il pune pe copil sa cante cu o singura manuta. Pfiuuu. Total gresit!
Cantatul cu ambele maini de la bun inceput, chiar daca repeta o singura nota cu maini alternative, este singura cale de a realiza coordonarea necesara invatarii acestui instrument.
Pentru Irina.Flo.
Si eu am fost o mare lenesa. Si pentru mine rochia de la auditie era extrem de importanta, imi doream sa fiu pe scena, desi aveam niste emotii cat casa.
Astfel de copii trebuie putin impinsi de la spate. Si facut bine diferenta: cand e alint si cand e oboseala genuina. Uneori o simt pe Sofia mea ca n-ar fi in stare si ca mai rau ar strica ce a invatat, asa ca o las sa nu cante in ziua respectiva. Ea studiaza mai mult cu sotul meu, iar anul asta care a fost extrem de greu pentru familia noastra, l-a solicitat pe el imens, pentru ca invaliditatea mea n-a durat doar pe durata spitalizarii....Asa ca uneori nici el nu era in stare sa faca lectia, daramite fata.
Cu alte cuvinte, trebuie tinut cont si de starea psihica a copilasului, pentru ca fortarea il poate indeparta pe vecie, Cum e si faza cu 2 ore pe zi. Imi pare rau, dar la varsta lui, o ora si-un sfert, dar zilnic, face mult mai mult decat 3 ore odata la 4 zile.
Eu am avut mereu probleme cu constanta in studiu. Dar in perioadele in care lucram zilnic progresele erau inimaginabile. Chiar daca nu petreceam multe ore lipita de scaun.
Deci da, eu sunt pentru impins un pic de la spate. Pentru ca daca pe mine nu m-ar fi impins, pierdea universul ditamai compozitoarea:))
Cum se depasesc emotiile de la auditie sau examen?
In primul rand ca se intampla foarte rar sa iti dispara toare reflexele. daca asta se intampla, inseamna ca, din pacate, era o mica varza in capul copilului. Greselile se evita fiind in primul si in primul rand foarte constient de ce e in partitura. Invatarea mecanica e dusmanul nr 1 al oricarui instrumentist. Este foarte important ca profesorul sa explica logica interna a piesei, oricat de mititel ar fi elevul. Se pot gasi metode pentru a se asimila logic o partitura, si nu papagaliceste.
Apoi, bineinteles ca trebuie create reflexele. Logica impreuna cu reflexele taie mult din emotii.
Totodata, se mai rodeaza in timp. De aceea trebuie pusi sa cante la mici auditii cat mai des.
Ane, se poate incepe la orce varsta, cu amendamentul ca ideea de performanta trebuie lasata deoparte:)
Cam asa. Daca mai sunt intrebari....:)
Ce-as putea insa eu sa fac e sa povestsc din experienta proprie, atat a mea personala, cat si cea cu fetita mea.
In urma cu 25 de ani incepeam sa cant la pian. Mi l-am dorit de la 3 ani, dar l-am primit abia la 5 ani si jumatate.
Nu-mi amintesc deloc cum am invatat notele. Stiu ca am frecventat o vreme gradinita muzicala de pe langa liceul George Enescu, pe vremea aceea cu sediul in Principatele Unite (pentru clasele 1-8 si coregrafie. Clasele 9-12 erau in sediul din Gheorghe Manu, fosta Lemnea)
Dar foarte curand am reusit sa citesc singura celebra Maria Cernovodeanu, metoda cea mai la indemana la vremea aceea.
Am avut in primii ani o profesoara care s-a dedicat trup si suflet si datorita careia am urmat in cele din urma o cariera muzicala. Un om exceptional, singura dintre toti profesorii mei care si-a dorit pentru mine ...un profesor si mai bun.
Dar pentru a reusi sa studiez eficient, ea a explicat si parintilor mei ce trebuie sa urmareasca impreuna cu mine. Cum se impart valorile notelor, cum se numara timpii, cum trebuie sa sune mana stanga, cum trebuie sa sune mana dreapta, ce pozitie trebuie sa am. Asta a fost de folos.
Asa ca parintii care nu au studiat muzica in copilarie/tinerete ar trebui sa asiste la primele lectii ale copiiilor lor, ca sa ii poata indruma la studiu.
Cum am procedat cu fiica noastra?
In primul rand ca am avut grija ca la noi in casa sa se auda majoritar muzica clasica.
Cand a implinit 5 ani ne-am dat seama ca ar putea face lectii deja, pentru ca se concentra extrem de bine, stia literele, facea adunari si scaderi simple, avea rabdare sa stea si ore in sir sa deseneze.
Aici voi spune ceva important.
Varsta la care se poate incepe studiul unui instrument e diferita de la copil la copil. Uneori si o singura luna face diferenta. Cel mai important indiciu ca sunt pregatiti: au fund de stat pe scaun.
Vazand noi ca toate conditiile sunt indeplinite, am apelat la profesoara mea din liceu (alta decat cea care m-a invatat la inceput). Doamna , cum ii spunem cu totii, nu mai facuse lectii cu un copil atat de mic. Asa ca ne-a spus la prima sedinta: probabil ca peste vreo 20, 25 de minute o sa va chem sa o luati.
Aici iar urmeaza ceva important. In prima faza, lectiile trebuie sa fie scurte, concentrate, eficiente si amuzante.
Sofia a sfidat orice logica si a rezistat cu brio cca 55 de minute. Un succes total....
Urma invatatul notelor. Am apelat la o metoda cat mai amuzanta.
Am scris biletele cu numele notelor muzicale si le-am pus intr-o caciula. In alta caciula am pus biletele cu valori ale notelor. urma sa alcatuim astfel o compozitie. Scotea Sofia biletelele cu nota si valoarea ei, si dupa aceea o puneam sa o scrie pe portativ. La sfarsit, noi i-am cantat compozitia...care era, bineinteles, superba:)), am laudat-o si a functionat.
Sotul meu a avut aceasta idee, nu-mi asum meritele pentru ea.
Dar iata ca se pot inventa tot felul de joculete amuzante, la alti copilasi functioneaza biletele lipite pe clape pentru fiecare nota, nota fiind asociata cu un animalut, floricica, etc.
Cam la toti merge sa le explici ca in registrul acut canta pasarelele, in registrul mediu canta copiii, iar in registrul grav ursuletii. Asocieri din cele mai diverse care au rolul de a-i dezinhiba.
Zumzi imi spunea ceva care m-a ingrijorat.
Nu, nu e bine sa apesi pe manuta copilului. Nici sa insisti cu pozitia mainii. Daca il lasi liber, doar ii povestesti la inceput de un mar sau portocala pe care sa tina mana ca sa ia forma corecta, e de ajuns..
Nu e bine nici sa presezi bratele ca sa fii sigur " ca e in pian, si nu pe deasupra". Aceste contacte fizice inhiba copilul si mai rau se va incorda.
Profesoara Sofiei ne-a spus ca nu carecumva sa o fortam in felul acesta. Si a avut dreptate, acum Sofia are un sunet deosebit de frumos, plin, bogat, mult mai bun decat al meu!
Apoi, am auzit de situatii in care profesorul il pune pe copil sa cante cu o singura manuta. Pfiuuu. Total gresit!
Cantatul cu ambele maini de la bun inceput, chiar daca repeta o singura nota cu maini alternative, este singura cale de a realiza coordonarea necesara invatarii acestui instrument.
Pentru Irina.Flo.
Si eu am fost o mare lenesa. Si pentru mine rochia de la auditie era extrem de importanta, imi doream sa fiu pe scena, desi aveam niste emotii cat casa.
Astfel de copii trebuie putin impinsi de la spate. Si facut bine diferenta: cand e alint si cand e oboseala genuina. Uneori o simt pe Sofia mea ca n-ar fi in stare si ca mai rau ar strica ce a invatat, asa ca o las sa nu cante in ziua respectiva. Ea studiaza mai mult cu sotul meu, iar anul asta care a fost extrem de greu pentru familia noastra, l-a solicitat pe el imens, pentru ca invaliditatea mea n-a durat doar pe durata spitalizarii....Asa ca uneori nici el nu era in stare sa faca lectia, daramite fata.
Cu alte cuvinte, trebuie tinut cont si de starea psihica a copilasului, pentru ca fortarea il poate indeparta pe vecie, Cum e si faza cu 2 ore pe zi. Imi pare rau, dar la varsta lui, o ora si-un sfert, dar zilnic, face mult mai mult decat 3 ore odata la 4 zile.
Eu am avut mereu probleme cu constanta in studiu. Dar in perioadele in care lucram zilnic progresele erau inimaginabile. Chiar daca nu petreceam multe ore lipita de scaun.
Deci da, eu sunt pentru impins un pic de la spate. Pentru ca daca pe mine nu m-ar fi impins, pierdea universul ditamai compozitoarea:))
Cum se depasesc emotiile de la auditie sau examen?
In primul rand ca se intampla foarte rar sa iti dispara toare reflexele. daca asta se intampla, inseamna ca, din pacate, era o mica varza in capul copilului. Greselile se evita fiind in primul si in primul rand foarte constient de ce e in partitura. Invatarea mecanica e dusmanul nr 1 al oricarui instrumentist. Este foarte important ca profesorul sa explica logica interna a piesei, oricat de mititel ar fi elevul. Se pot gasi metode pentru a se asimila logic o partitura, si nu papagaliceste.
Apoi, bineinteles ca trebuie create reflexele. Logica impreuna cu reflexele taie mult din emotii.
Totodata, se mai rodeaza in timp. De aceea trebuie pusi sa cante la mici auditii cat mai des.
Ane, se poate incepe la orce varsta, cu amendamentul ca ideea de performanta trebuie lasata deoparte:)
Cam asa. Daca mai sunt intrebari....:)
2 iulie 2010
Despre studiul pianului
Am fost rugata sa expun 5 beneficii ale invatarii cantatului la pian.
Nu cred ca voi semna eu articolul, dar iata aici parerea mea:
1. Pianul este instrumentul cel mai accesibil din punct de vedere strict muzical, pentru ca sunetul se produce imediat, apasand clapa. la vioara de exemplu , ca sa rezulte un sunet corect, trebuie luni si luni de studiu pentru a gasi locul exact pe coarda instrumentului. La pian, satisfactia este imediata si progresele apar un pic mai repede.
2. daca abordarea este corecta (ma refer la invatarea de la bun inceput a cantatului cu doua maini), studiul pianului ajuta imens la coordonarea manuala si mai apoi la gandirea pe mai multe planuri. Faptul ca mana dreapta si mana stanga canta lucruri diferite ajuta enorm la dezvoltarea unui contrapunct mental, si astfel la dezvoltarea inteligentei.
3. Contactul cu muzica clasica se face direct si nemijlocit prin studiul pianului. Este instrumentul pentru care marii compozitori au scris lucrari extraordinare din punct de vedere artistic, chiar daca ele sunt simple dpdv al executiei pianistice, abordabile inca de la varsta de 5,6 ani.
Ma refer la menuetele de Bach din Caiet pentru Anna Magdalena Bach, la micile sonatine de Mozart, la piesele usoare de Schuman din "Album pentru tineret" etc.
4.Daca se aprofundeaza studiul pianului, copilul de 13, 14 ani poate accede la cele mai inalte forme de expresie muzicala din punct de vedere al ideilor continute in acste muzici. Ma refer la Fugile de Bach din Clavecinul Bine Temperat si la Sonatele de Haydn, Mozart si Beethoven.
Aceste doua forme muzicale, Fuga si Sonata, contin in ele insele toate principiile gandirii europene.
In fuga este vorba de gandirea contrapunctica, pe mai multe planuri.Extrem de necesara in orice domeniu, de la stiinta pana la economie si afaceri.
In Sonata este vorba despre dialectica lui Hegel, opozitia intre doua idei diferite, concept pur european.
Iar micul pianist poate percepe mai intai la modul sensibil aceasta filosofie, adancirea ei teoretica nefiind chiar atat de importanta, si oricum, realizabila la varste mature.
Sigur ca studiul logicii si al filosofiei furnizeza aceste informatii, insa atacarea lor treptata, prin studiul pianului, le face mult mai usor asimilabile.
De aceea, in general persoanele care studiaza muzica clasica au o gandire complexa, care ii ajuta in cariera lor, oricare ar fi aceasta.
5. Nu in ultimul rand, contactul cu muzica pentru pian poate genera o mai buna adaptare in societate. Exista atatea lucrari de muzica mai lejera, jazz, blues, care pot face deliciul unor party-uri de adolescenti.
Pianistul va fi intotdeauna respectat si in jurul lui se va creea o aura de popularitate.
Good enough? :))
Nu cred ca voi semna eu articolul, dar iata aici parerea mea:
1. Pianul este instrumentul cel mai accesibil din punct de vedere strict muzical, pentru ca sunetul se produce imediat, apasand clapa. la vioara de exemplu , ca sa rezulte un sunet corect, trebuie luni si luni de studiu pentru a gasi locul exact pe coarda instrumentului. La pian, satisfactia este imediata si progresele apar un pic mai repede.
2. daca abordarea este corecta (ma refer la invatarea de la bun inceput a cantatului cu doua maini), studiul pianului ajuta imens la coordonarea manuala si mai apoi la gandirea pe mai multe planuri. Faptul ca mana dreapta si mana stanga canta lucruri diferite ajuta enorm la dezvoltarea unui contrapunct mental, si astfel la dezvoltarea inteligentei.
3. Contactul cu muzica clasica se face direct si nemijlocit prin studiul pianului. Este instrumentul pentru care marii compozitori au scris lucrari extraordinare din punct de vedere artistic, chiar daca ele sunt simple dpdv al executiei pianistice, abordabile inca de la varsta de 5,6 ani.
Ma refer la menuetele de Bach din Caiet pentru Anna Magdalena Bach, la micile sonatine de Mozart, la piesele usoare de Schuman din "Album pentru tineret" etc.
4.Daca se aprofundeaza studiul pianului, copilul de 13, 14 ani poate accede la cele mai inalte forme de expresie muzicala din punct de vedere al ideilor continute in acste muzici. Ma refer la Fugile de Bach din Clavecinul Bine Temperat si la Sonatele de Haydn, Mozart si Beethoven.
Aceste doua forme muzicale, Fuga si Sonata, contin in ele insele toate principiile gandirii europene.
In fuga este vorba de gandirea contrapunctica, pe mai multe planuri.Extrem de necesara in orice domeniu, de la stiinta pana la economie si afaceri.
In Sonata este vorba despre dialectica lui Hegel, opozitia intre doua idei diferite, concept pur european.
Iar micul pianist poate percepe mai intai la modul sensibil aceasta filosofie, adancirea ei teoretica nefiind chiar atat de importanta, si oricum, realizabila la varste mature.
Sigur ca studiul logicii si al filosofiei furnizeza aceste informatii, insa atacarea lor treptata, prin studiul pianului, le face mult mai usor asimilabile.
De aceea, in general persoanele care studiaza muzica clasica au o gandire complexa, care ii ajuta in cariera lor, oricare ar fi aceasta.
5. Nu in ultimul rand, contactul cu muzica pentru pian poate genera o mai buna adaptare in societate. Exista atatea lucrari de muzica mai lejera, jazz, blues, care pot face deliciul unor party-uri de adolescenti.
Pianistul va fi intotdeauna respectat si in jurul lui se va creea o aura de popularitate.
Good enough? :))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)