31 decembrie 2010

Multumesc

Am avut un an foarte greu, iar povestea nu s-a terminat. De ieri am diagnosticat al 4-lea episod.
Insa, paradoxal, a fost un an foarte creativ, cu multe sentimente, bune si rele, nu conteaza, important e ca au fost intense. S-au materializat in muzica, in fotografii, in cuvinte, in prieteni, in calatorii pe care cu siguranta altfel nu le-as fi facut. Pentru asta multumesc. Suna ciudat, dar pericolul m-a facut sa traiesc din plin, si fumusetea si uratenia.

Nu stiu ce o sa urmeze, cat o sa mai urmeze, care va fi finalul. Nimeni nu stie, nebuloasa e prea mare. Intr-un fel asta e bine, desi medicina nu e matematica, alte boli , chiar si alea cu nume urat, reactioneaza mai bine la formula cauza efect. Aici nu se stie, ceea ce inseamna ca se poate intampla orice.

Sigur ca mi se pare foarte nedrept, dar cine suntem noi sa stim ce meritam si ce nu? si de ce ne e dat sa traim intr-un fel sau altul?

Un singur sfat am de dat: sa traiti profund fiecare moment, nu ca si cand ar fi ultimul, cu asta nu sunt de acord, nici cum zicea Zorba, ca si cum ar fi primul, desi asta suna extrem de frumos. Ci pur si simplu pentru aceste momente exista, se intampla. Nu lasati doar vreun necaz sa va faca sa valorizati ceea ce e bun. Sau sa scoata din noi ceea ce conteaza.

Sigur ca pentru 2011 imi propun sa fiu sanatoasa. Dar e greu, e un efort de vointa extrem. Sper sa reusesc. In fond, am mai trait 12 luni.

Multumesc tuturor pentru sprijinul din 2010 si din toata inima va urez un An Nou bun.

La multi ani!


27 decembrie 2010

mdaa

"Mama, n-o sa mai fii niciodata asa frumoasa cum erai cand aveam eu 4 ani...."

Ce sa ma intristeze mai tare? Adevarul sau faptul ca si-a cam dat seama cum e cu viata asta?

22 decembrie 2010

la o sustinere de teza

Mandala cu o polifonie de Antonio Lotti
Fotografie nonretrogradabila (formularea apartine domnisoarei dr Octavia Dinulescu, unicul muzicolog roman care a inteles matematica din spatele creatiei lui Stroe)
Subconstientul meu lucreaza cand e vorba de Aurel Stroe.
La fel cu rupturile, catastrofele si puntile intre sisteme de acordaj.

Cine a zis ca nu poti face poze simpatice la un eveniment oficial? Adica...pe subiectul tezei...



21 decembrie 2010

puff!

am racit, rau. Viroza din aia cu nas, gat ochi paradite, si tuse care doare, si dr mea de la Fundeni nu prea e de gasit si stau cu Kalcidu langa mine (nu am voie peniciline) si nu'sh ce sa fac. Il iau, nu-l iau? Pana fac io antibiograma .....

15 decembrie 2010

punct si de la capat

ninge
e frig tare
e si frumos totusi
am fost in afara vienei, la casuta din padure a prietenilor
mi-am luat un basc negru de lana si agrafe cu hello kitty la fetita
am mancat ...un adevarat dezmat, strudel cu sos de vanilie si frisca pe deasupra
am mai zis ca e frig?

maine voi fi wonder woman:

dimineata la rezolvat niste hartoage, va fi greu, e frig si e multa lume acolo
sper intr-o intalnire cu o prietena din clasa 1
aeroport
avion

si daca ajunge la timp...la ora 20.30 concert.

in ritmul asta, sa ne mai miram ca sanatatea mea e mai aiurea decat acu o luna?

4 decembrie 2010

back to normal?

cred ca normalul meu ar fi cosmarul oricui :P

galagie, desene animate, calareli de la Gh, 100 de intrebari pe minut de la Sofia, de scris stimele pt partitura care se canta pe 16 decembrie, cafea, ceata in cap, durere de cap :P si in general, am zis haos?

30 noiembrie 2010

Asta e patuica mia!

In seara asta am fost cu Sofia la concert, la dragul de Matei Varga.
A cantat minunat, ca de obicei. dar de data asta , cu un plus de maturitate, nu mai e un elev/student/tanar exceptional, e un artist in floarea varstei, si original pe deasupra. Care canta muzica de toate felurile si face enorm pt valorile romanesti. Il cunosc pe Matei de cand eram copii , iar cand a intrat pe scena, imbracat frumos ca un print rus alb :), am avut senzatia ca e neschimbat din clasa a 6-a.
Asta a fost prima bucurie a serii, dublata de atentia Sofiei pe parcursul concertului, la Fantasia de Schumann aproape ca n-a miscat. Iar la bis, Revolutionarul de Chopin, a ramas efectiv cu gura cascata.
Multumim Matei pentru orele incantatoare in compania trairilor tale. Si sunetului tau frumos, dar atat de variat, unul pentru Schumann, altul pentru Chopin.
M-am bucurat enorm ca Matei e deasupra efectologiei care cam bantuie pianistica mondiala acum, pianissimele lui sunt pline de greutate, fortissimele extrem de elegante, iar gandirea muzicala extrem de clara, dar foarte subtil subordonata sentimentului.
Adica e asa cum trebuie :)


A doua bucurie ne-a furnizat-o Diana prin Alex, care ne-a asteptat cu paturica si pernuta lui GH.

va las sa deslusiti ce a urmat cand am ajuns acasa.
Acum tot acolo sta.






Asa-i ca e facuta "pe el"? :)

26 noiembrie 2010

26 noiembrie

Ieri am ajuns acasa.
La fix un an de la .....nu stiu cum sa-i spun, orice vorbe ar fi atat melodramatice, cat si prea sarace pt tot ce-a fost atunci.
De la aeroport ne-am suit in masina si am mers direct la Busteni.
Gheorghe dormea, a dormit pana dimineata, asa ca m-a vazut abia azi. cateva secunde a fost pasiv, nepasator, apoi a venit in brate si n-a mai plecat de-acolo. Primu lucru a intrebat: unde e cadoul?:)

23 noiembrie 2010

telegrame 2

la Viena se alapteaza in Public, in Stephan's Platz.
Nu, nu alunga politia mamicile care fac asta.
Nu, nu se uita nimeni urat.

Da, asta se intampla in cel mai aristocrat oras din Europa.



Eu inca nu-mi revin din soc, cum poate sa exista atata mitocanie incat sa admonestezi si sa agresezi o femeie care alapteaza?

inca odata, sa fie clar, sa se inteleaga:


Alaptatul este un lucru firesc, normal, ca si cum ai bea un pahar cu apa. Alaptatul in public este perfect legal. Spatiile de alaptare sunt pentru mamele care se simt mai confortabil retrase. Restul mamelor sunt LIBERE sa alapteze unde le taie capul .Nicio mama nu va alapta copilul ca sa oripileze pe careva, va asigur ca atunci cand alapteaza in public, o mama o face STRICT inspre binele copilului.

16 noiembrie 2010

telegrame

La Viena sunt multe mamici purtatoare.
Am vazut multe wrap-uri, un sling si ergobaby sau ceva de genu(nu stiu exact cum se numeste)


Si mult copii in carut.
Si cel mai des, copii purtati de catre mame care imping carutul :)

la Viena sunt lifturi peste tot pe strada, in magazine, de la metrou la suprafata etc,, astfel incat persoanele in varsta, alea mai anemice asa mine :), mamele cu copii in carut, persoanele cu dizabilitati sa se poata deplasa oriunde si oricum.


De cateva zile ies fara aparat foto, nu stiu de ce. Am observat ca fara aparat ma simt pur si simplu.... singura.

15 noiembrie 2010

www.tiberiuolah.ro

Imi face o nespusa placere si ma emotioneaza teribil faptul ca in sfarsit Olah are site.

http://www.tiberiuolah.ro

Multumiri Olgutei Lupu pentru o munca titanica. Neavand urmasi, Olah e pe nedrept un pic uitat.

PS Fotografiile sunt teribile.

http://www.tiberiuolah.ro/album-de-familie.html

13 noiembrie 2010

E lucevan le stelle....

Ei bine, da,
Recunosc.
Vinovata.
Imi place Puccini.
Intotdeauna mi-a placut, si constat ca pe masura ce trec anii, incep sa-i gasesc virtuti si lui Verdi.
In seara asta am experimentat opera pe bune, adica la "in picioare". Biletul ala de 3 sau 4 euro , pentru oricine.
Ca sa se inteleaga despre ce e vorba, opera din Viena e una extrem de democrata.
Cu 2 ore inainte de spectacol (cel putin!), lumea sta la coada la o casa speciala, aflata in spatele operei, care vinde doar aceste locuri in picioare. Cu aproximativ 80, 90 de minute inaintea reprezentatiei incep sa se vanda biletele. Opera dispune de cca 500 de locuri "Steheplätze". Eu azi am avut noroc, am luat biletul cu nr 66.
Cele mai bune sunt evident, la parter, in primul rand de locuri in picioare. Locurile la parter costa 4 euro.
Apoi urmeaza Galerie si Balkon, de 3 euro. Eu mi-am luat Galerie.

E bine sa fii din timp la casa pt a-ti procura biletul. Pentru ca imediat ce l-ai luat, te duci frumusel la parter, balcon sau galerie si astepti sa se deschida usile. Ele se deschid cu cca o ora, 50 de minute inainte de spectacol.
E bine sa fii devreme...ca sa iti marchezi teritoriul :)
Locurile in picioare sunt de fapt bine delimitate, in calupuri de cate doua ,si au in fata o bara imbracata in catifea rosu inchis si bine roasa:) , pe care te sprijini. Iar la Galerie poti bine merci sa te asezi jos pe treapta daca ai obosit prea tare, doar ca nu mai vezi scena.
Cele mai bune locuri sunt vanate de cunoscatori, care vin devreme si le marcheaza lasand o esarfa pe bara din fata. In centru si in un pic stanga /dreapta se vede perfect. In partile extreme e mai problematic.
Locurile in picioare sunt luate, din ce-am vazut eu azi, de cel putin trei categorii de melomani:
  • Studenti si in general tineret dornic de cultura dar cu vantul batand prin buzunare. Ei se imbraca chiar si foarte elegant, ca doar sunt la opera, unele fete isi scot pantofii cu toc si stau in ciorapi in timp ce se canta, iar in pauza se plimba distinse cu pantofii in picioare prin Foyer. Altii se imbraca extrem de modest, in blugi si cizme.
  • Melomani inraiti, buni cunoscatori ai operelor , nu prea bogati, sau care au mers de-atatea ori incat un loc in loja nu ii incanta cu nimica. Sus la galerie se determina succesul reprezentatiei. (am avut langa mine un domn care m-a intrebat in ce limba vreau micul ecran care iti traduce cuvintele din italiana...mie imi era indifereant, el a zis ca el oricum nu se uita ca stie f bine opera. La rugamintea unui tanar din spate l-a pus in engleza)
  • Turisti , ori melomani, ori curiosi. Curiosii pleaca si dupa primul act fara jena.
  • Ar mai fi probabil si cei care si-ar fi luat loc in sala, dar nu mai erau bilete. Avantajul cu aceste locuri e ca nu se vand pe internet. Asta tine de managementul democratic despre care va vorbeam mai inainte. Sunt accesibile tuturor, cu un picut de efort.
Asa ca, dupa ce am stat ceva la coada, mi-am luat biletul si am mers dupa ceilalti, sa fac ce fac si ei. Avand nr 66 am reusit sa intru destul de bine in sala, mi-am pus esarfa intr-un loc bun, centru dreapta, dupa care, avand inca 40 de minute la dispozitie, am iesit din opera si m-am mai plimbat un pic pana a inceput.

Regia, clasica. Margarethe Wallman.
Tosca, (Michèle Crider) nu mi-a placut. Emotional era bine, nu zic. dar Vissi d'arte fals???? Batai de glas la fiecare acuta lunga? si in general..fals, fals, fals? M-am bucurat ca am dat numai 3 euro:) Domnul de langa mine era la fel de nemultumit. Tinerii din fata urmareau pe partitura, nici ei n-au aplaudat-o. La finalul ariei, dupa ce il omoara pe Scarpia, am ramas cu un gust amar. Ceva de genul, ia uite, o Tosca fara Floria buna.....

ca sa dregem amarul, la Diva, Angela Gheorghiu. Mie imi place cum canta.




Scarpia ( Falk Struckmann), remarcabil. Iar personajul, un ticalos...dar ce maniere! :) Ce frumos o invita pe dansa la masa. Vocea grava si nuantata a domnului Struckmann a emotionat publicul si l-a tinut in tensiune in actul doi.

Cavaradossi (Marco Berti). Minunat!! Plin de gingasie si bravura in actul 1, demnitate in actul 2 si rascolitor in aria sa finala. N-am gasit cu el asta, v-o las cu Domingo. (alta slabiciune de-a mea)


Asadar, Marco Berti a starnit ropote de aplauze si nenumarate Bravo. Le-a meritat.

Dirijorul din aceasta seara a fost Michael Halász. Recunosc, n-am auzit de el pana azi. Dar mi-a placut, a condus cu finete, cu gingasie, cu putere, cu nerv. Solo-ul de clarinet care precede E lucevan le stelle a amutit publicul. Nu se mai auzeau nici macar respiratiile.

Per total, ar fi fost un spectacol fantastic daca aveau si o Tosca macar corecta intonational in distributie. Asa, a fost doar unul foarte bun, (caci, admit, emotional si-a jucat bine rolul)

De ce imi place Puccini?
pentru ca e melodic, fara a fi plicticos.
pentru ca e armonic, e inovator, fara a fi voyant modern. Ci e mult mai subtil.
pentru ca orchestreaza extrem de bine.
pentru ca incarca fiecare pasaj cu sentiment, dar nu cu sentimentalism.
pentru ca e un excelent dramaturg, eroii sai sunt deosbiti, dar reali, supusi greselilor, nu sunt zugraviti in alb si negru.

De ce imi place Tosca?

Pentru ca e o poveste despre iubire si onoare, spusa cu pasiune si cu forta, pentru ca e o poveste idealista fara a fi dulceaga, tensionata fara a fi (prea) melodramatica.

De ce mi-a placut asa mult la "in picioare"?
Pentru ca aici opera reverbereaza viu, sincer. Pentru ca e reconfortant sa vezi atatia tineri dornici de a asculta muzica de calitate. Pentru ca e reconfortant sa vezi oameni imbracati modest, fara fasoane, care vin la opera doar din placere in loc sa stea seara la TV . Pentru ca ti se ofera un minim de confort pentru ce platesti. Pentru ca statul in picioare te tine foarte atent la ce se intampla pe scena:) Pentru ca acolo e adevaratul public, care decide daca opera are succes, sau daca spectacolul...cade:)
Pentru ca acolo iti dai seama de ce Viena e orasul muzicii. Muzica vie, pe viu, pe viata si pe moarte.

2 noiembrie 2010

Tempio di fumo

Este o lucrare draga mie de Doina Rotaru.


Simple people, simple life in Lisboa.

Ma atrag oamenii, ma gandesc ce e in spatele figurii, incerc sa le surprind interiorul. Cand fotografiez oameni, sunt singurele momente in care ma detasez de mine ca sa ajung la celalalt.
In viata de zi cu zi, e important sa le ascult povestile, sa le observ gesturile, sa ii asimiliez fara sa-i judec, fiecare in sine, cu istoria sa, cu trairile sale, originali prin faptul ca sunt ei insisi .


In rest, maine la 8, ora Vienei. brrr:)
O fricoasa Sabina asta.



29 octombrie 2010

Viena

E frig dimineata.
Dar pana acum a fost soare.
De miercuri incepe show-ul.
prima perfuzie cica tine vreo 6, 7 ore. Dupa aia, urmatoarele 3 merg repede. Vor fi saptamanale, in fiecare miercuri.
Tineti pumnii.
Ma intorc cel mai devreme pe 25 noiembrie.

24 octombrie 2010

foggy red

Ultimele ore in Lisabona.Care spun precis ce simt eu acum. Mai mereu imaginile mele sunt cumva premonitorii, sau fixeaza trairi mai vechi. Ele nu sunt facute intamplator, circumstantial, in ciuda faptului ca nu pornesc la fotografiat cu proiecte jurnalistice sau ca sa urmaresc o idee pe care sa o justific si demonstrez prin imagini
Eu pornesc cu o singura dorinta: sa vad daca gasesc in jur coincidentele. Ce coincidente? Adica acele situatii care se potrivesc unui sentiment pe care l-am indentificat cu precizie si care trebuie sa transpara apoi in imagine.
Daca reusesc, e de bine.

Ma face asta fotograf? cu siguranta nu.
Nu sunt fotograf si nu voi fi niciodata, pentru inca nu stiu ce inseamna fotograf.
Iar a transmite sentimente nu inseamna nicidecum arta. Nu e destul.
Asa ca sa nu aud ca as face fotografie artistica, pentru ca eu cred ca de fapt asa ceva nu exista. Ca exista legi interne de compunere a unei imagini...asta e alta poveste. Acelea da, pot fi comentate si discutate.

Dar vorba lunga saracia omului.
Ma opresc aici. Sper ca urmatorul post sa poarte si ceva energie pozitiva.

Deocamdata sunt confuza si emotionata. Eufemism pentru moarta de frica.

Gheorghe a zis acum o luna ca-s mama fetita. O fetita foggy red. Sper doar sa ajungem cu viata in punctul in care se va opri mirat sa-mi spuna: mama, esti o baba.







18 octombrie 2010

un personaj

In ziua 3 si in ultima zi.
5 patrate si una rupe sirul







In ziua 3 si in ultima zi.
5 patrate si una rupe sirul


Aceasta nu este o poza artistica. Aceasta e o straduta din Lisabona, cu flori minunate si o tipa imbracata foarte cool.

13 octombrie 2010

Fotopoetica- Expo 2010



A treia promotie a scolii se arata.
33 de fotografi, fiecare cu personalitatea sa, cu propriile viziuni, fiecare cu retorta sa de combinatii instrumentare, cu sensibilitatea si vigoarea conduse intr-un tandem indestructibil.
Trecuti printr-un an de lucru intens si sustinut, prin 4 tabere de fotografie interne sau internationale.
Ei sunt.
Alexandru Modoi, Alexandru Spineanu, Alin Iacob, Andreea Vintze, Andrei Mihalca, Bogdan Anda, Bogdan Oprea, Camelia Garmacea, Catrinel Dima, Cornel Brad, Cosmina Popescu, Cristian Bassa, Cristian Fetter, Cristina Irian, Dafina Jeaca, Ioan bunea, Ioana Puscarciuc, Ionut Dragnea, Jean Grigore, Laura Sârbu, Luisa Iatan, Mihaela Gavrilescu, Mirela Ghindea, Mirela Momanu, Patricia Ilisiu, Radu Angheloiu, Raul Tanislav, Sorin Constantin, Stefan Dumitru, Stelian Bogza, Teodor Horea, Teodora Maftei, Tudor Stanica.

vernisajul va avea loc Luni, 18 octombrie, ora 19


9 octombrie 2010

My Lisboa



e altfel, o goana dupa stari bine definite interior, dar greu de tradus exterior.
O izolare in mijlocul multimii. M-am apropiat si de oameni, simpli, munciti dar senini, pentru ca sutele de ani printre stradutele intortocheate isi pun amprenta si redau nobletea si decenta unui trai vesel in tristete aparenta.










4 octombrie 2010

26 septembrie 2010

plec

maine, Nu-mi vine sa cred!
Tineti pumnii sa ma simt bine 8 zile la pozat.
E prima vacanta adevarata din viata mea de mama.

21 septembrie 2010

Museums Quartier

In mod clar unul dintre locurile preferate ale tinerilor vienezi.
Cafenele si canapelele colorate.
Aici se afla Leopold Museum si multe altele, o multime de atractii pentru copii (in alta curte interioara) si pt pasionatii de foto, Lomo shop :)
(nu cine stie ce, dar dragut)




16 septembrie 2010

acasa

e bine;)

urmeaza Lisabona peste 12 zile si inca o Viena pt o luna dupa aia.
maine plecam la Busteni, cum altfel;)

11 septembrie 2010

azi 8 ani :)

La multi ani Sofia!

Azi am fost sa-i cumpar jucarie veche din Viena, cum si-a dorit.
La Flohmarkt insa n-am gasit mare lucru...asa ca i-am luat doua ascutitori...de colectie, din metal, una cu globul pamantesc si una cu o pianina, cred ca va fi multumita cu ele, ca functioneaza ca decoratii antichitati la ea in camera.
A, si un clopotel albastru.

un nou an la fotopoetica

Inscrieri pentru cursul de poetica fotografica 2010-2011

Inscrierile pentru cursul 2010-2011 se fac pana la data de 6 octombrie 2010, prin e-mail la urmatoarele adrese: Francisc Mraz - francisc.mraz@fotopoetica.ro si Gyuri Ilinca - gyuri.ilinca@fotopoetica.ro.

Mesajul va avea ca subiect 'Cerere de inscriere la cursul de fotografie' si va cuprinde: numele si prenumele solicitantului, locul si data nasterii, ultima forma de invatamant absolvita, un scurt CV cu sublinierea eventualelor antecedente fotografice, e-mailul si telefonul de contact. Pentru informatii suplimentare: francisc.mraz@fotopoetica.ro - 0722 203 529 sau gyuri.ilinca@fotopoetica.ro - 0744.153.617.

Cursul va incepe pe 14 octombrie 2010 la Muzeul Literaturii Romane, Bd. Dacia, nr. 12, Sector 1, Bucuresti, intre Piata Romana si Calea Victoriei.

In ziua de 7 octombrie 2010 solicitantii vor participa la un interviu de aproximativ 10 minute, in urma caruia se va decide admiterea la curs. Ora de prezentare la interviu va fi comunicata fiecarui solicitant in parte, la adresa de e-mail data in cererea de inscriere.

Taxa de curs va fi de 600 de euro (echivalent in RON la cursul de zi al BNR) pentru intregul an scolar. Taxa va fi achitata integral sau esalonat - cate 200 de euro (echivalent RON) - la inceputul fiecareia dintre cele trei etape de curs.

9 septembrie 2010

la concret


Ar trebui sa urmez tratament cu Rituximab, un medicament care la noi in tara nu e aprobat in Anemii hemolitice.
Se fac 4 perfuzii, una pe saptamana.
Costa cam enorm. cam 2200 de euro o perfuzie.
La formularul E112 nu ma incadrez, pentru ca tratamentul nu e aprobat in Romania.
Ordinul 50 am inteles ca e blocat temporar.

Ieri am fost la Albertina si am plans la un Chagall (te copleseste , nu e acoperit de nicio sticla si fiecare tusa te izbeste direct in inima) si la Klee , iar azi ma duc sa vad Tripticul de Bosch la Academia de Belle Arte.

Cu pantofii :D mai slabut de cand am aflat cat costa tratamentul... o sa ma rezum la cadouri pentru copii .


7 septembrie 2010

Votivkirche

iete ca am facut si o poza.
N-am energie sa scriu si altele, da nu e de rau si in niciun caz nu-mi scoate splina, nu e cazul.

5 septembrie 2010

linie dreapta

Stiti voi, bagaje , acte, hartii medicale, am multe chestii pe care nu trebuie sa le uit.
Inclusiv sa las totul pregatit pt prima zi de scoala cand nu voi fi aici sa fac ghiozdanul.
N-o sa fie Mozart, o sa fie Wagner, chiar de ziua Sofiei.
Sunt cam stresata ca trebuie sa fiu desteapta zilele astea si cred ca e cel mai greu lucru din lume:P
Inca obosesc , asa ca imi notez tot.
Am fugit la liste.

31 august 2010

asadar

S-a decis, s-a aranjat, s-a stabilit.
Viena de pe 6 septembrie. Consultatia e pe 7.
Poate vad si-un Flautul fermecat.

27 august 2010

catelus sculptat in lemn




pardon, cap de catelus sculptat in lemn.
Interferenta a doua materii, trece la chestii tari :)

hai ca l-am scanat si am marit contrastul ;)

24 august 2010

Copiii si cartile

Am primit o leapsa frumoasa de la Ada.
As vrea s-o dau mai departe Alinei, Lalei si Mihaelei. Ca au copilasi mai mari.
Asa ca am sa povestesc despre copiii mei si cartile care ii fascineaza.
La inceput , Sofiei i-am citit eu, bineinteles. Au fost cartile de carton, groase, cu animale, plante, legume, si cate si mai cate.
Despre ele n-as putea spune mare lucru, poate ca cele care se desfac sunt mai incomode si se rup, ne plac mai mult cele la care se poate da "pagina". Pe vremea fetii n-am avut carti moi, din plastic, care se pot lua in baie, abia la Gh am primit asa ceva, mi s-au parut fantastice si le recomand cu multa caldura.
Cand a implinit un an si cateva luni i-am cumparat prima carte de povesti. Alba ca Zapada. I-am citit-o de foarte mult ori, a fost preferat ei ani de zile. Vreo 3 mai exact:)
Eu n-am avut incredere in carticelele noi de pe piata, recunosc. Pana pe la 4 ani i-am citit numai povestile clasice. Mai intai variantele ultra prescuratate din cartile cartonate, apoi cele un pic mai elaborate, dar redactate groaznic, carora le modificam fara jena exprimarea defectuoasa:) din cartile de 2, 3 lei pe vremea aceea, cu pagini speciale pentru colorat, si apoi povestile integral.
Micul Print i-a citit-o intr-o vara o fatuca la mare. I-a placut, nu era cartea noastra, am sa i-o cumpar sa vad cum il percepe acuma.
Tot in vara aia am cumparat Vrajitorul din Oz. Nemiscata a stat cat i se citea. Apoi a urmat Fram ,ursul polar. Avea vreo 5 ani si ii citea tati, pentru ca eu abia il nascusem pe cel mic.
Au urmat alte carti de povesti, preferatele au fost insa cele dupa desneul Cartea Junglei , ambele volume, Frumoasa si Bestia, si cartea despre zane, "De ce iubim zanele" cadou de la o prietena draga. Astea intre 5 si 6 ani.
Apoi a dorit sa citeasca singura. I-am luat asadar carti f simple, din colectia Mica Printesa...carti care descriau animalele si erau bune si pentru Gh. Plus enciclopediile. Intre 6 si 7 ani s-a ocupat mai mult cu asa ceva. Literele le stia demult, de la 2 ani si-un pic, e un joc pe fisherprice.com , despre alfabet. La 3 ani jumate scria cuvinte simple. La 4 ani fraze simple. La 5 ani scenarii de film:) (5, 6 fraze, nu va speriati)

Vara trecuta Sofia a inceput sa citeasca singura carti mai lungi si povestile de la Editura Corint. Deci putin inainte de 7 ani. prima carte a fost Pinocchio. Dupa care avalansa:)

Vara asta a citit Colt Alb, Micutele Doamne,(in mai putin de-o saptamana) Amintiri din Copilarie. Acum citeste niste basme. In primavara a citit Habarnam si a fost in extaz.

Am intrebat-o de ce ii place sa citeasca, i se pare frumos? Mi-a zis ca nu e frumos. E interesant si placut.
Am intrebat-o daca a avut vreo influenta faptul ca m-a vazut citind. A zis ca mai putin, ca mult mai mult a contat ca i-am citit eu si tata cand era mica, dar ca a contat si asta, ca a facut-o curioasa .
Gh ii calca pe urme, doar ca el nu stie cate litere stia ea la varsta lui. Nu-i nimic, stie el altele mai bine :)

20 august 2010

cum ne iubim copiii?

Am constatat ceva, dupa ce am citit articolul Feliciei si am facut un pic de introspectie.

Nu ma face fericita un desen genial al fetei sau cand il aud pe cel mic la nici 3 ani cum intoneaza perfect. eventual ma umplu de admiratie, ma umflu in pene, creste orgoliul, da cam atata.

Fericirea mea ca parinte e data de faptul ca acesti copii...sunt. cand ii vad vorbind unul cu altul, zambind, razand, jucandu-se, pur si simplu existand.

Si-atunci ma apuca si mai tare revolta. pentru minutele alea care au facut diferenta intre a fi si a nu fi. Pentru abrutizarea generalizata din tara asta care a distrus milioane de zambete, chiote, scalambaieli, tipete, tantrumuri, fitze....clipe de fericire pura arse fara rusine.

18 august 2010

Tragedia de la Giulesti si demisia de onoare

Foarte multi spun ca o demisie nu ar rezolva nimic.
De ce consider eu ca nesimtitul de ministru trebuie sa demisioneze, impreuna cu directorul spitalului?

1. Cand asa ceva se intampla sub mandatul tau iti asumi responsabilitatea ca ai gresit, ca sub mandatul tau lucurile nu merg bine.
2. In Romania, asistenta si electricianul isi fac treaba de mantuiala pentru ca asa vad la mai marii tarii.
3. O demisie ar fi un prim pas , un exemplu , un imbold pentru schimbarea mentalitatii "merge si-asa". Nu merge si-asa. Se moare din cauza asta....
4. O demisie de onoare nu ar da inapoi timpul, dar ar lasa portita deschisa pentru un minim de umanitate. Traim printre oameni abrutizati, descompusi, schimonositi, carcase cinice. O demisie ar arata ca iti pasa, individule....si poate ca s-ar trezi constiinta macar intr-o singura asistenta din Romania....


16 august 2010

:((

Sub Boc totul face Poc.
Bebelusii aia prematuri au murit, inca 8 sunt in stare extrem de grava, iar ministrul tine telefonul inchis.
Cat de nesmitit poti sa fii sa nu-ti dai demisia in secunda urmatoare?

Mi-e rusine de rusinea lor.
Adica mi-ar fi daca as crede vreo clipa ca au rusine.
m-am mutat in frigider:P

13 august 2010

Cum am devenit mama care sunt

Mi-a zis cineva foarte dragut ca eu sunt asa cum sunt din cauza ca fiind artista, sunt in contact direct cu latura mea emotionala si asa merg mai repede la esenta.
O fi, nu zic....dar avand in vedere cate greseli am facut si voi face in cresterea copiilor, nu m-as baza asa de mult pe explicatia asta. Ca firea artistica include si urlat din senin si pe cuvant ca nu e bine, decat daca te cheama Johannes Brahms si alergi prin padure inainte sa-ti scrii simfoniile. Nu cand esti mama si copiii tai au nevoie de o persoana calma.
Asa ca explicatia este cu totul si cu totul alta.
Eu sunt mama care sunt din cauza ca sunt...extrem de lenesa.

Sa o luam cu inceputul.

E mai greu sa te scoli din pat din camera vecina, cu dureri de la cezariana, ca sa iti alaptezi copilul de 10 ori pe noapte.
rezultat? iei copilul in pat cu tine si everybody happy. Including sotul care are nevoie de niste somn ca sa poate sa te suplineasca ziua cu treburile casei sau cu mersul la job.
Nu va temeti, nu o sa doarma cu voi pana la 10 ani. pe probatelea. Amandoi dorm singuri bine merci. Ba fata si adoarme singura de ani de zile, Gh e inca prea mic sa adoarma singurel.

E mai greu sa prepari zeci de biberoane cu formula si sa iei cu tine tone de bagaje cand te duci pana in parc. Asa ca lenesa isi va gasi o bancuta ferita si isi va alapta copilul.

Cand copilul vrea sa deseneze pe pereti, e mai greu sa il convingi sa nu o faca decat sa iti planifici o zugraveala peste cativa ani. Toata lumea e fericita, copilul se exprima creativ, e adevarat ca nu mai arata casa bec, dar cine te iubeste, te iubeste cu peretii desenati.Cine nu, inseamna ca nu ti-e prieten adevarat. Cu lenea ajungi la multe esente....

In general, ca sa previi o criza de tantrum e mai simplu sa lasi copilul in magazin sa puna ce vrea in cos, si sa spui la sfarsit vanzatoarei ca 1, 2,3 4, 5 nu se cumpara.
Sa-i faci morala si educatie in fata rafturilor colorate e o totala pierdere de timp si energie.

In orice caz, eu aici am adoptat o solutie si mai lenesa. Pur si simplu am ales sa nu expun copiii la stimulii astia. E adevarat ca nu sunt mama singura si pot sa il trimit pe tata dupa cumparaturi. Pt mame singure, solutia de mai sus;)
dar cand ma gandesc cat de vajaita ies eu din supermarket sau din mall, ca dupa juma de ora ma apuca durerea de cap....cum sa reziste un biet copilas?

Deci daca trebuie sa ii iei dupa tine la platit facturi si alte treburi ingrozitor de plictisitoare, nu te supara ca iti vor face crizute de nervi. Tu esti de vina ca ii pui in situatia asta. Trebuie pur si simplu sa nu iti pese de ceilalti din jur si sa incerci sa le faci asteptarea cat mai placuta.
Nu uita ca adultii care se uita urat la tantrumul copilului tau sunt niste frustrati carora nu li s-a dat atentie cand erau mici. Nu vrei ca ai tai bebelusi sa devina oameni mari d-astia.

In general, daca parintii ar intelege ca reactiile copiiilor sunt exclusiv vina lor, a parintilor, lumea ar fi una mult mai buna....
Sa te simti vinovat nu inseamna sa te autoflagelezi, ci pur si simplu sa intelegi ca responsablitatea iti apartine. Daca pricepi asta, gestionezi situatiile stresante mult mai usor. Pur si simplu te gandesti cat de greu trebuie sa ii vina copilului si atunci te imbunezi mult.

Acuma, toate mamele fac greseli. Chiar si eu am scapat cate una la popou. Mi-e foarte rusine. E oribil. Tradezi increderea copilului.
Dar de ce nu am mai facut-o? in afara ca e oribil, din lene.

Pt ca e mult mai greu sa repari bataia decat sa nu o aplici.
Cand ii tragi una, copilul o sa se concentreze pe "mama/tata m-au batut". Asta inseamna ca greseala pt care a fot pleznit s-a evaporat in neant. Nu se mai gandeste ala micu la ea cat o trai. Ci doar la nedreptatea pedepsei. Asta o sa te faca sa pierzi o gramada de timp cu educatia. Si o sa pierzi o gramada de trenuri.
Daca esti una lenesa ca mine, o sa vrei sa muncesti mai putin si nu o sa-ti mai pedepsesti copilul.
Nu il mai trimiti la el in camera un minut pt fiecare an de varsta si all that crap.
Si ai sa observi ca cu timpul, motivele pt care ai fi vrut sa pedespesti odorul se reduc cu viteza luminii.

Pentru ca cu cat il cresti mai flexibil si empatic, cu atata va deveni si el un copilas atent si saritor.

Eu nu spun ca nu exista momente in care pur si simplu iti explodeaza creierul de nervi, ohoo, le-am trait pe pielea mea.
Dar oare n-ai observat ca atunci cand esti mai odihnita sau mai relaxata , exact aceleasi situatii iti provoaca rasul?

Pai si atunci, e clar ca vina nu e a copilului.

Copilul tau nu e dusmanul tau!
E mult mai eficient sa nu i te impotrivesti. Asta e regula mea de mama lenesa.
Si a dat rezultate. frumoase, zic eu...sustinuta de foarte multi altii :)

PS, nu uitati. Sofia stie cum se cresc copiii.Da, da, copilul asta al meu care nu a primit pedeapsa la rece niciodata. Nici cand batea la mine ca la fasole :) Copilul asta caruia nu i-am corectat niciodata comportamenul "inadecvat" de fata cu musafirii, care ma intrerupe cand vorbesc cu adultii si face chestii din astea care exaspereaza frustratii, cum ar fi ca uneori vrea sa ii dau supa in gura. Si ii dau.


Nu trebuie să îi spui lui Gheorghe că desenează urât. El e mic. Dacă-i spui acum că desenează urât, când va mai creşte, sigur va desena foarte urât. Dar dacă îi spui că desenează frumos, va desena foarte frumos.




10 august 2010

12.00

Inca nu ma doare.
Mai viu io daca e cazu, ca azi noapte m-am plimbat in jurul casei uitandu-ma la stele. La ora asta. Deci sper ca e de bine.

9 august 2010

Busteni

Am fost adusa in cele mai bune conditii.
Raportul real este ca am inceput sa am dureri f mari, si 99 % sunt date de pastile. De 3 nopti nu dorm de durere.
Trebuie ca saptamana asta sa se echilibreze organismul cu pastilele, sa nu scada hemoglobina.
Speram ca aerul de munte o sa faca asta pentru mine.
Va tin la curent.
Multumesc.

8 august 2010

24 de ore

Atat trebuie sa mai rezist.
Nu credeam ca voi sti ce inseamna haosul si frica, pana ieri.
Nu-mi mai e nici rusine de acest exchibitionism, am nevoie e de multe incurajari, nu ma sunati, ca nu sunt in stare sa vorbesc. Imi amintesc de ce a scris Mara de momentele acelea de dupa operatie, eu nu-s in stare sa ma descriu, dar pe-acolo a fost si mai dureaza.
Stiu doar ca o singura persoana din lumea asta trebuia sa fie langa mine zilele astea.
Si nu e sotul meu, el face infinit prea multe deja.

5 august 2010

Despre alaptare si feminitate

Imi sta pe creier ideea asta de foarta multa vreme.
Mi se pare ca nu a prea fost abordata latura asta romantica si frumoasa a alaptarii.
Desi pictura e plina de delicatete si finete in ilustrarea acestor momente magice.
Eu am scris mult despre alaptare in Romania.
cred ca in anul 2003 am fost prima care a vorbit despre cat de greu e, pe un forum de mamici.
Toata lumea ma stie de fanatica...am avut niste experiente de la agonie la extaz cu ambii copii, am ajutat sute de mame sa alapteze si recunosc, sunt mandra de mine , de ce am facut pentru copiii mei si copiii altora.

dar sa trecem la subiect.

Ce inseamna pentru femeia moderna alaptarea? Pentru femeia inteligenta, constienta de frumusetea, bunatatea si minunatia ei.
Pentru femeia care se preocupa de ce pune pe ea, de cate kile are, chiar daca e grasuta poate sa arate superb, care isi da cu o crema pe fata si care vrea sa fie prezentabila pentru a se simti bine tot universul in preajma ei.

Cum o afecteaza alaptarea?


La inceput e nasol. Fizicul trece in subsidiar. Transformarile de uimesc, te supara.
Dar ....dupa cateva luni de rabdare, vin roadele. Primele doua luni sunt flower power, cum am mai zis. tzatza nonstop la vedere, izvor de lapte pentru gurita stirba si obrazul bucalat. Cu dureri superbe daca stii sa le pretuiesti.
Am mai vorbit despre frica de durere....mare, mare dusman al propriei fiinte. Durerea e un dar minunat, e o cale spre evolutie, e frumusete in stare pura. insa na, trebuie un pic de creier ca sa admiti asta.


Insa dupa primele 2 luni...ce urmeaza?

Ceva extraordinar.
Copilasul isi regleaza mult mesele. Si poti sa redevii tu, impreuna cu alaptarea ta.

Gestul simplu de a pune copilul la san iti da o magie cum nici o femeie photoshopata din reviste n-o s-o aiba. Firescul alaptarii te imbujoreaza si te inobileaza.
Nu trebuie sa te exhibi. Exista esarfe superbe si bluze care permit alaptarea discreta. Asa, o sa ti se vada doar ochii stralucitori aplecati deasupra bebelusului tai. Ochi care nu pot fi obtinuti cu nicio mascara din lume.

Sanii..sa recunoastem, arata tare bine prin bluzele alea. fara operatie. Feminitate din plin.
Da, ai un pic de burtica. Da e sexy, ca o vioara sau un violoncel. Si oricum, numai barbatul personal ti-o masoara. Pt restul e un semn ca abia ai nascut. De ce sa vrei sa arati ca nu ti s-a intamplat nimic? Ba uite ca ti s-a intamplat o minune! Fii mandra de ea.
Ti-e sete mereu? foarte bine. Ce e mai sanatos decat o femeie tanara care bea apa permanent, spre bunastarea ei? Aspectul asta natural, cu sticluta in mana e foarte interesant si binevenit in lumea coca colei.
Foloseste perioada de alaptare ca sa inveti sa mananci corect si inspre binele tau si al copilului.
O sa-ti radieze pielea si lumea n-o sa stie de ce arati atat de bine.


Nu mai am acum prea multa energie sa dezvolt, literele mi se zbat printre degete, nu-s prea sanatoasa la trup zilele astea.


Dar in concluzie, nu va feriti de alaptare si de efectele ei. Feminitatea e un dar rar in zilele noastre. Nu te lasa amagita de imaginile androgine, ci valorifica la maximum ce ti-a dat natura.
Dumnezeu nu joaca zaruri.

Numai ca noi, femeile, suntem prea fraiere cand e vorba de clisee.
Hai sa le rupem, alaptati cu incredere si cu constienta frumusetii acestui gest, care va da un farmec absolut unic, inimaginabil.

Fiti destepte!

2 august 2010

31 pe 3 august

Rondo d'hivers la percutie.




31 asa cum nu credeam ca-i prind.

dar frumosi tare. si cu familie, si cu partitura.

1 august 2010

1 august

noapte torida, plina de bazaieli.
catei care latra isteric, pacienti care vorbesc la telefon pe balcon, injectiile de dimineata si sunetul sirenelor .
tv-ul sta deschis aproape nonstop, la telefon n-am chef sa vorbesc .
Doamna in varsta avea un soi de atac de panica, dar acum nu mai am putere sa o linistesc. vorbeste in cele mai nepotrivite momente. iar eu stau sumbra cu nasul in laptop. E finuta, dar extrem de speriata. Bine ca nu are nimic malign.
fata de langa mine, suntem de-o varsta, se resimte dupa cura si dexa. non hodgkin.
Doamna de vis- a- vis a facut o excursie pana la dragonul rosu. f tare. se simte f bine, asta e incurajator.


ma simt descompusa si cumva umilita de aceasta experienta spitaliceasca. Nu mai spun ca mainile mele arata ca la toxicomani inraiti.

31 iulie 2010

jurnal

pana luni nu plec de-aici.
ma cam sperie prognoza de pe accuweather, dar la tv zice doar de 33 de grade, nu de 37 .
Ada a scris tare frumos de intalnirea cu copilasii mei.

28 iulie 2010

eh :)

stiu ca e indecent sa ma expun in halul asta, dar am nevoie de ganduri bune:)
poate imi da drumu acasa in weekend....

24 iulie 2010

sunete

la radio, o opera
in camera, chiote de copii si discutii de adulti
in bucatarie, zdraganit de furculite
afara, cate-un catel

Si nu ma doare capul:)

22 iulie 2010

pastorala

La munte ploua la pranz.Cu "bum bum". Curtea e plina de coada calului, si alte floricele , bujorii s-au terminat, dar au ramas trandafirii. Se doarme de dupa-amiaza. Miroase a cafea si a sanatate.

21 iulie 2010

soldatii aveau nevoie de muzica....

Incredibil, nu?
de invatat cate ceva de aici.



Commentary on Emil Gilels
Rachmaninoff Prelude Op.23 No.5 in G minor
Tchaikovsky Piano Concerto in B-flat minor Op. 23
First movement cadenza
Commentary on Sviatoslav Richter
Tchaikovsky Piano Concerto in B-flat minor Op. 23
Allegro con fuoco - including octaves passage
Chopin Etude Op.10 No.12 in C minor "Revolutionary"

19 iulie 2010

Per aspera ad astra




da stiu, poate prea explicite, poate premonitorii? Am intuit atunci ca asa ma voi simti acum? Divizata intre doua culori si intre doua lumi pe care trebuie sa le impac, pentru ca sunt permanent complementare.