In rest, ziua de azi e una interesanta, ninge calm si eficient, casa mea e plina de copii, personali si de prin vecini, trebuie sa le gasesc o joaca mai linistita, nu de alta, dar ma asteapta foile goale sus sa le umplu cu o tristete interna care creste intr-un mod surprinzator de pozitiv si benefic, dupa ce o scriu pe note am s-o explic si in cuvinte.
Ma uitam printre ultimele fotografii cu Pentaxul meu drag si tare obosit, am gasit-o pe cea cu mine si Monica, cea mai buna prietena, pianista extrem de talentata si mama nemaipomenita pentru doua fetite dulci, am plecat amandoua in acelasi an universitar prin Europa, eu m-am intors, ea nu, prietena mea care va pleca si mai departe, dar de care am sa ma bucur in aceasta vacanta de Craciun intr-un mod nesperat, abia o astept.
