Sabina. InnerSound

© Cornel Brad

Cornel Brad

Cornel Brad, fotograf, prieten,  ascultator de muzica clasică mai veche sau mai nouă si expozant la InnerSound #1 si  #2, si-a lansat in fine site-ul  foto mult asteptat de fani :)
Treceti un pic pe acolo, o sa va bucurati.
 http://cornelbrad.com/

si o descriere care nu a incaput inca pe nicaieri, dar ii sta bine undeva:


Cornel Brad fotografiază interesat de oameni și de interferențele subiective cu spațiul pe care personajele sale îl ocupă în mod direct sau subtil.
Observator volubil și sensibil, poate transforma o discuție într-un portret,  o poveste într-o imagine, un loc într-un sentiment.
Aș descrie muzica fotografiilor lui Cornel ca profund omofonă,  acorduri în succesiune  de funcții-stări incisive sau blânde, ce dezvăluie gradat fațeta pasionată a lumii sale interioare.

Dr. Sabina Ulubeanu, compozitoare și fotograf

© Sabina Ulubeanu, martie 2013

InnerTelegrame

Bucurestiul e cald si zgomotos si lipsa copiilor imi da fiori pe sira spinarii
Am alergat zilele astea cat pentru 6 luni
InnerSound e bine. e foarte bine ;) Invat continuu despre organizare, n-as fi crezut.
Eu sunt mai putin bine, cam ametita, cam obosita, cam nemancata (nu-i rau :D), cam foarte nedormita. Maine las motoarele mai jos.
La Bucuresti nu se vede luna. Nu stiu ince camera sa ma bag , ca nu o vad de niciunde. La Busteni era asa simplu! Ieseam din casa si gata.
La Bucuresti nu e aer. La Busteni era asa de simplu! Deschideam geamul.
La Bucuresti trebuie sa cumpar apa. La Busteni era asa de simplu! Dadeam drumul la robinet.

Am mai zis ce dor imi e de copii?

Inner, Inner feelings, toate se contopesc in muzica pentru film, pe finish, si abia apoi ma voi putea bucura.
De oameni, de prieteni, de fotografii, de sunete, de imagini si de toata creativitatea asta care domneste in jurul meu.

Si de luna...peste o luna.

InnerSound. We are here!

De ce existam? De ce suntem aici?
Pentru ca InnerSound e un festival necesar in Romania.
Pentru ca tinerii nostri creatori sunt minunati, indrazneti, calzi si deschisi.
Pentru ca tinerii nostri creatori sunt la fel de valorosi ca tinerii nostri olimpici, dar prea putin cunoscuti.
Pentru ca muncim timp de un an pentru 6 zile de bucurie auditiva, vizuala si sufleteasca.
Pentru ca ii aducem in Romania pe cei mai inventivi artisti internationali ai momentului.
Pentru ca nu mai trebuie sa plecati la Berlin/Viena/Paris sau New York pentru ultimele noutati din domeniul artei.
Pentru ca iubim traditia la fel de mult ca noutatea.
Pentru ca va oferim ca recompensa cele mai interesante creatii ale anului 2013, cursuri de initiere in marile idei muzicale si  compunem special pentru tine.

Avem nevoie de voi, de sprijinul vostru concret,  ca sa va puteti bucura de sunetul generatiei actuale.


 http://www.we-are-here.ro/p/innersound

Libelule si Sunete

noptile cele negre de la munte sunt albe in mijloc de august prefestival.
in afara de fortissimo si pianissimo din partitura in crestere,
sunt mai multe zgomote ce intregesc linistea noptii:
tunetele, cu ecou  sus, in stanci
ploaia pe acoperis, minunata
alarma unei masini care se incapataneaza sa se vaiete prelung
deodata  cantecelul unei jucarii de bebelusi, scoasa la iveala de vreun copilas, propriu sau din vecini
iar bizarul se desavarseste ziua, la amiaza, cand invazia de libelule, fiinte asa delicate ca descriere, devine aproape amenintatoare prin violenta si  neverosimil, si se mai izbesc de geamuri cu zgomot infundat, dar puternic totodata, ca un pianissmo al unei altiste care stie ca pianissmo de concert e altul decat pianissimo-ul din sufletul si mintea compozitorului.


caci trecerea de la sentiment, la idee si apoi la materie e fragila ca o libelula, si puternica doar numeric, prin adunare, coeziune de sunete libelule in partitura unei nopti transformate in zi : ascutite,  de alarma, sintetice, de jucarie pentru bebelusi si complicate, in portativele compozitoarei.

Copiii si retelele de socializare

In care Sofia explica unei colege de ce nu e bine sa ai FB si Google plus.
 Cu mentiunea ca„ publica, mama, asta as spune oricarui copil”

Sofia are 10 ani si 11 luni. Si nu. nu-si face blog deocamdata. Guest post-urile ei sunt doar pe perioada vacantelor, cand are mai mult timp pentru pasiunile ei : sa scrie si sa deseneze.

„Sa iti zic de ce nu e bine sa ai facebook sau google+.
1.facebook te face sa crezi ca vorbesti cu cineva, cand de fapt stai in fata calculatorului si citesti ceva, scrii un raspuns,citesti ceva etc.
2. Pe facebook freci menta pe net.(stai degeaba)
3. Pe facebook sunt oameni care se dau drept colegii tai si tu intr-adevr crezi asta si nu ma lua cu: "pai eu stiu ca de fapt nu e asa si imi dau eu seama" ca toti zic asta; iar apoi te iau de la scoala si iti rup un picior ca sa te puna la cersit si sa impresionezi oamenii cu piciorul tau rupt sa iti taie o ureche, o trimit prin posta la parintii tai si le cer o suma imensa de bani daca te vor inapoi, sau te duc in o tara straina si te vand, sau iti iau organele si le vand in spitale etc. etc.
4. Facebook provoaca dependenta ceea ce e chiar foarte grav, deoarece vrei numai sa stai pe facebook si iti pierzi dorinta de joaca si ideile
5. S-a dovedit stiintific(virgula) ca facebook dauneaza grav inteligentei(fara suparare dar am observat ca de cand aveai facebook aveai note mai mici decat deobicei)
Toate astea se pun si la google+.”

Scurt si la obiect.Tot Sofia

Zilele astea am nevoie de un buton de Switch, sa trec de la copii la organizare la compozitie si tot asa...nu-mi iese, e greu, imi place tare, dar nu reusesc sa nu ma plang.
Nu-i nimic, bine ca daca ii gnor eu, nu ma ignora ei pe mine, e unul dintre multele bilete pe care le primesc, timpii cu ei sunt furati, cate o imbratisare in timp ce raspund la vreunul dintre cele 201 mailuri pe zi (le-am numarat ieri, astea erau doar de bussines, restul nu se mai pun), dimineata in timp ce imi fac cafeaua imi povesteste ce a visat noaptea, cand nu mai pot si nu mai pot il chem pe Ghe la o tura de imbratisari si glume sau o pun sa-mi scrie o poveste sau o adeverinta de cea mai rea mama din lume :)

Dar tot mama denaturata se cheama ca sunt, cel putin pana la 2 septembrie....
Dar bine ca ei sunt in vacanta si viata le curge diferit, fara sa aiba nevoie de mine prea mult, cate-o mancare si cate o prajitura sunt de-ajuns, au prietenii de pe strada, muntele , bicicletele, trotineta , rolele, mama e oricum undeva unde poate fi deranjata oricand :) .....si mai au doua arme: iubirea si inteligenta.

 NU Uitati ca azi ESTE zi de gandire:)

Team InnerSound New Arts festival

Here you go, this is who we are :)

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.401087000003066.1073741843.343995392378894&type=1

Anul 33

Mă gândeam că aș putea face un bilanț al tuturor lucrurilor bune care mi s-au întâmplat din ziua în care am împlinit 33 de ani.  Mi-ar lua vreo 20 de postări pe blog. Am să revin totuși la final  cu câte ceva :)

Mă gândeam și că aș putea face o listă destul de consistentă de persoane care mi-au însoțit în mod pozitiv acest an, în care, după mulți ani, mi-am dat voie să mă uit la mine fără să simt panica, neîncrederea, angoasa din anii 30, 31 și 32.   Nu are rost, se știu ei foarte bine, le-am mulțumit deja și le mai mulțumesc odată.

A fost un  an în care am căzut considerabil :) în „păcatul” autoadmirației, stimulată de  anturaj și de recăpătarea sănătății, frumuseții, vivacității, entuziasmului și, desigur, ca reacție la trecut, la fiecare clipă în care oglinzile exterioare și interioare mă respingeau cu tărie, ca reacție la imposibilitatea justificată de a mă iubi pe mine însămi. Dacă am supărat/enervat pe cineva, îmi pare rău, dar sunt convinsă că e ușor de înțeles și de mers mai departe. În fond, pe încrederea în sine se poate construi ceva, pe lipsa ei, mult mai greu, cu încredere și calm înainte!

Anul 33 a fost, poate, din multe puncte de vedere, cel mai frumos an al maturității interioare.  În care am dat pe dinafară de  bucurie, veselie, iubire,  pasiune,  dar și melancolie,  reevaluări, stress.  Pe toate le-am întâmpinat cu uimire față de faptul că îmi pot permite să le trăiesc direct, fără spectrul bolii care să întunece și să alunge orice trăire.

Am spus că voi povesti totuși câteva împliniri personale, ei bine sunt dintr-o sferă ușor cam frivolă, extrem de copilăroasă, dar cu atît mai amuzant exercițiul de sinceritate cu ce m-a înveselit cel mai mult :). (Realizările profesionale sunt pentru LinkedIn)

          ·      Am învățat să merg pe bicicletă

          ·      Am slăbit 12 kg

          ·      Am învățat că e amuzant să folosești fardurile din când în când. Și ondulatorul :)

          ·      Bluze albe, geacă de motor, Converse și pantofi. Say no more. (Unless you say : de ce nu ți-ai luat și niște rochii?:D)

          ·      Am strâns aproape 200 de aprecieri la un album cu poze cu mine. Nu m-aș fi așteptat niciodată!!

         ·      Highlight-ul  și gluma anului : Sabina, îți stă foarte bine părul. Tandem de doi prieteni, fraza perfectă pentru destresat. Râd în hohote de fiecare dată :)

Într-o notă mai serioasă, anul 33 a început cu mine la masa de lucru pentru cele mai dragi înfăptuiri: compozitia și InnerSound. Așa se și încheie, în mijlocul muzicii și în mijlocul pregătirii pentru festival. Tot ce am mai bun și mai frumos pun acolo. Compoziția ca un act solitar, festivalul ca motor social, ce aduce împreună o echipă deșteaptă, trăznită, imaginativă,  din care sunt foarte mândră să fac parte.

Așa că, dacă mă întrebați ce vreau de ziua mea, am să vă spun negreșit că vreau implicare în ceea ce am mai drag: muzica și energia Inner transmisă spre voi.
Puteți vedea aici cam ce înseamnă asta, și promit că voi reveni cu detalii concrete în zilele următoare:

La final, după exercițiul de sinceritate frivolă,  și declarația de dragoste profesională, vreau să fac și un exercițiu de  naturalețe.  Să mă arăt așa cum sunt acum, la final de 33, fără ochelari, fără farduri, fără vreun decor  studiat.  Cu bucuria că mă pot privi fără să-mi fie frică.  Fără să-mi pese dacă sunt frumoasă sau urâtă, dacă mă avantajează cadrul sau nu.
Fără să mai am nimic de demonstrat. 
Pentru anul 34.