Nu implinise inca 5 ani.
Aaaaah, ce vremuri :))))))
Click pe imagine ca sa o vedeti un pic mai mare.
28 ianuarie 2009
desenul promis
Nu implinise inca 5 ani.
Aaaaah, ce vremuri :))))))
Click pe imagine ca sa o vedeti un pic mai mare.
27 ianuarie 2009
Ce faci atunci cand....
Nu te mai regasesti deloc?
incepi sa scotocesti prin obiectul acela mic, din piele neagra (sau imitatie cred...), in care tii diverse acte necesare accesului in diverse institutii:)
Ignori cu gratie fotografia de pe legitimatia de studenta...e facuta la 21 de ani, sa fim seriosi, cine mai arata la fel dupa 8 ani si 2 copii?
O ignori si pe cea de la permisul de biblioteca, e tot la 21 de ani facuta.
Pana si buletinul, cu poza aia de graviduta in 5 luni (dar totusi foarte slaba, daca te uiti in urma....) ....revenind, nici buletinul nu-ti mai spune cine esti.
Pana cand dai de hartia cea mai pretioasa, care nu te paraseste niciodata.
Desenul facut de Sofia la gradinita in ziua cand s-a nascut Gheorghe.
Acolo mama e o printesa frumoasa, inconjurata de inimioare, flori, o pisica, un pom cu mere, un soare cu ochi, nas si gura....
Va pun si poza imediat, numa sa se incarce bateria la digital.
Ignori cu gratie fotografia de pe legitimatia de studenta...e facuta la 21 de ani, sa fim seriosi, cine mai arata la fel dupa 8 ani si 2 copii?
O ignori si pe cea de la permisul de biblioteca, e tot la 21 de ani facuta.
Pana si buletinul, cu poza aia de graviduta in 5 luni (dar totusi foarte slaba, daca te uiti in urma....) ....revenind, nici buletinul nu-ti mai spune cine esti.
Pana cand dai de hartia cea mai pretioasa, care nu te paraseste niciodata.
Desenul facut de Sofia la gradinita in ziua cand s-a nascut Gheorghe.
Acolo mama e o printesa frumoasa, inconjurata de inimioare, flori, o pisica, un pom cu mere, un soare cu ochi, nas si gura....
Va pun si poza imediat, numa sa se incarce bateria la digital.
Contemporania
Am pornit un nou proiect impreuna cu o buna prietena compozitoare.Contemporania va sta la dispozitie ori de cate ori doriti sa aflati cate ceva despre muzica noua.
Armonii va continua sa existe in aceeasi formula, acolo e un spatiu dedicat in primul rand ciudatilor astora care suntem noi, compozitorii:)
Armonii va continua sa existe in aceeasi formula, acolo e un spatiu dedicat in primul rand ciudatilor astora care suntem noi, compozitorii:)
11 ianuarie 2009
vorbim serios!
preluat de pe blogul Ancai
Apel către părinţii disperaţi (de la o mamă disperată)
O buna si nebuna prietena, artist si profesor de geniu candriu, mama a patru copii si doctorand in toate artele face un apel disperat catre toti parintii scosi din minti de copiii lor prin desene incrustate in locuri neconventionale. Ii puteti trimite grafitti-urile nedorite pe adresa
olimpiada_copiilor@yahoo.com
si va asigur ca unele din ele vor ramane in nemurire, avand in vedere ca aceasta mamica scrie povesti nemuritoare celebre cum a fost Cartea Orasului inviat.
Sprijiniti artele si mamicile disperate! Trimiteti mai departe apelul ei:
Anunţ umanitar
Stimaţi părinţi, o mamă disperată cu patru copii vă imploră urgent ajutorul. Întrucât bunurile de care are mare nevoie sunt permanent pe cale de dispariţie dat fiind statutul lor firav şi efemer, numai o atitudine promptă şi susţinută din partea celor mai sensibili dintre dumneavoastră o poate salva.
Această persoană aflată în dificultate (din mai multe puncte de vedere, greu de enumerat) caută cu interes dezinteresat, dar mai ales cu interesat dezinteres ceva anume: cele mai smerite făpturi de spirit, adică acte artistice nebăgate în seamă. E vorba despre opere condamnate la distrugere, la veşnică nerecunoaştere oficială şi la neant.
Ori de câte ori veţi remarca în jurul vostru sau, în special în interiorul vostru, vreo astfel de atitudine de barbarie sau vandalism faţă de vietăţile plăpânde de care vă vorbesc, vă rugăm să acţionaţi, în virtutea educaţiei morale pe care ştim că o aveţi. Aceste mici entităţi preţioase pe care le caută cu disperare mama disperată cu patru copii sunt miile de desenele ale copiilor dumneavoastră, capodopere realizate de ei în perioada 12-36 de luni şi mai târziu, pe care de obicei le aruncaţi sau le „curăţaţi”, doar pentru că sunt fresce necatalogate sau picturi, gravuri, încrustaţii în lemn (în lemnul mobilelor, parchetului dvs. etc), piese de artă textilă (pe hăinuţe, cearşaf ori perdele) nerecunoscute încă de vreun muzeu, sau chiar înfricoşătorul bodypainting…
Dacă doriţi să aduceţi în viaţa acestei femei o rază de soare, încercaţi să nu le mai distrugeţi, anulaţi, ştergeţi şi mai cu seamă, să nu le criticaţi ofensator pe aceste lucrări aflate pe suporturi neconvenţionale (adesea neplane), abstracte, aparent fără mesaj care poposesc pe proprietatea dumneavoastră. Le puteţi salva de la anonimat!
Vor avea cândva, poate (după lupte nesfârşite ale mamei cu autorităţile în domeniu), drepturi de autor şi statut de artă în analele de specialitate! Copiii dvs. vor fi ocoliţi de frustrare, contrariere, deznădejde cauzate de reacţia adultului în faţa valorii plastice originare. Un important proiect de studii doctorale ale disperatei doamne va fi izbăvit de la nefiinţă. Cei patru copii şi mai disperaţi ai dumneaei nu vor mai munci să deseneze singuri, regim de 8 ore pe zi, precum în India, unde exploatarea minorilor e perfect legală. Şi , în fine, mama disperată nu va mai fi chiar atât de exagerat de disperată.
Vă mulţumim mult pentru atenţie, anticipat pentru participare la nefireasca în ziua de azi colectă de opere şi, nesfărşit, pentru dragostea cu care vă umpleţi copiii precum stilourile cu cerneală, cu care ei obişnuiesc, cu modestie, să scrie mamei disperate o epopee care se va naşte cândva.
Apel către părinţii disperaţi (de la o mamă disperată)
O buna si nebuna prietena, artist si profesor de geniu candriu, mama a patru copii si doctorand in toate artele face un apel disperat catre toti parintii scosi din minti de copiii lor prin desene incrustate in locuri neconventionale. Ii puteti trimite grafitti-urile nedorite pe adresa
olimpiada_copiilor@yahoo.com
si va asigur ca unele din ele vor ramane in nemurire, avand in vedere ca aceasta mamica scrie povesti nemuritoare celebre cum a fost Cartea Orasului inviat.
Sprijiniti artele si mamicile disperate! Trimiteti mai departe apelul ei:
Anunţ umanitar
Stimaţi părinţi, o mamă disperată cu patru copii vă imploră urgent ajutorul. Întrucât bunurile de care are mare nevoie sunt permanent pe cale de dispariţie dat fiind statutul lor firav şi efemer, numai o atitudine promptă şi susţinută din partea celor mai sensibili dintre dumneavoastră o poate salva.
Această persoană aflată în dificultate (din mai multe puncte de vedere, greu de enumerat) caută cu interes dezinteresat, dar mai ales cu interesat dezinteres ceva anume: cele mai smerite făpturi de spirit, adică acte artistice nebăgate în seamă. E vorba despre opere condamnate la distrugere, la veşnică nerecunoaştere oficială şi la neant.
Ori de câte ori veţi remarca în jurul vostru sau, în special în interiorul vostru, vreo astfel de atitudine de barbarie sau vandalism faţă de vietăţile plăpânde de care vă vorbesc, vă rugăm să acţionaţi, în virtutea educaţiei morale pe care ştim că o aveţi. Aceste mici entităţi preţioase pe care le caută cu disperare mama disperată cu patru copii sunt miile de desenele ale copiilor dumneavoastră, capodopere realizate de ei în perioada 12-36 de luni şi mai târziu, pe care de obicei le aruncaţi sau le „curăţaţi”, doar pentru că sunt fresce necatalogate sau picturi, gravuri, încrustaţii în lemn (în lemnul mobilelor, parchetului dvs. etc), piese de artă textilă (pe hăinuţe, cearşaf ori perdele) nerecunoscute încă de vreun muzeu, sau chiar înfricoşătorul bodypainting…
Dacă doriţi să aduceţi în viaţa acestei femei o rază de soare, încercaţi să nu le mai distrugeţi, anulaţi, ştergeţi şi mai cu seamă, să nu le criticaţi ofensator pe aceste lucrări aflate pe suporturi neconvenţionale (adesea neplane), abstracte, aparent fără mesaj care poposesc pe proprietatea dumneavoastră. Le puteţi salva de la anonimat!
Vor avea cândva, poate (după lupte nesfârşite ale mamei cu autorităţile în domeniu), drepturi de autor şi statut de artă în analele de specialitate! Copiii dvs. vor fi ocoliţi de frustrare, contrariere, deznădejde cauzate de reacţia adultului în faţa valorii plastice originare. Un important proiect de studii doctorale ale disperatei doamne va fi izbăvit de la nefiinţă. Cei patru copii şi mai disperaţi ai dumneaei nu vor mai munci să deseneze singuri, regim de 8 ore pe zi, precum în India, unde exploatarea minorilor e perfect legală. Şi , în fine, mama disperată nu va mai fi chiar atât de exagerat de disperată.
Vă mulţumim mult pentru atenţie, anticipat pentru participare la nefireasca în ziua de azi colectă de opere şi, nesfărşit, pentru dragostea cu care vă umpleţi copiii precum stilourile cu cerneală, cu care ei obişnuiesc, cu modestie, să scrie mamei disperate o epopee care se va naşte cândva.
a dumneavoastră, fără coerenţă, mama cu patru copii
8 ianuarie 2009
Am obosit
Ieri am plecat de-acasa...cu treaba. Pentru examen, evident. Dar mi-am luat aparatul cu mine.
Si am evadat putin, foarte putin.
Mult prea putin....
Si am evadat putin, foarte putin.
Mult prea putin....
Copyright Sabina Ulubeanu 2009
Copyright Sabina Ulubeanu 2009
14 decembrie 2008
Despre doctorat si multe altele
Ce mai inseamna doctoratul in ziua de azi?
Cand dureaza cursurile 3 ani de zile, dezbati un subiect destul de ingust, si practic iti continui facultatea pana pe la 26-30 de ani?
Ei bine, vreau sa va conving acuma ca doctoratul poate fi mult mai mult decat atat.
Mai ales un doctorat in muzica.
Depinde totul numai de curajul cu care iti aperi convingerile si de cat de pasionat esti de ceea ce faci. Cam ca la orice, de altfel.
Nu vorbesc acuma de doctoratele care dezbat "spinoasa problema a miscarii corale din targu jiu", sau de cele care seamana cu niste monografii....si care au ca scop final obtinerea vreunui post de directoras in provincie.
Ci de acele doctorate care sunt facute doar pentru ca autorul, prin lucrarea respectiva, isi dezvaluie un crez, isi implineste un vis si isi sustine creatia.
In prezent, la noi la Universitate exista doua tipuri de doctorat, doctoratul profesional (bazat fie pe interpretare, fie pe compozitie, pe langa care mai exista si textul scris, un pic mai concis) si doctoratul stiintific, cel clasic. Pe vremea mea:)), nu exista aceasta departajare, eu fac asadar un doctorat stiintific, in muzicologie, pe care am sa-l completez cu lucrari proprii. Numai unul dintre referate are dreptul sa intre in teza, celelalte fiind cercetari adiacente.
Aproximativ acelasi gen de doctorat l-a sutinut Joi, 11 decembrie , prietena mea buna Ana Iulia Giurgiu (Bondue acuma, dar cand s-a inscris nu plecase inca la Paris si o chema ca la mama acasa)
In cazul ei , hibridul format din partea muzicologica si cea de creatie a fost unul extrem de fericit. Si nu numai atata.
Am putut observa cum toate preocuparile ei de cand o cunosc, de ani si ani de zile, s-au imbinat fericit in cele 300 de pagini pe care le-a scris. Plus compozitiile!
Teza ei a fost despre opera ca specatacol sincretic.
In fapt, a vrut sa demonstreze ca opera este genul muzical care a pastrat urmele sincretismului din leaganul istoriei artei, sincretism in stransa legatura cu miturile fundamentale ale omenirii.
(Ana, daca n-am inteles bine, bate-ma peste degete)
Ei bine, si cum sa nu ma emotionez cand in toata expunerea ei nu facea altceva decat sa-mi aminteasca de toate lungile ore petrecute discutand despre nemurirea sufletului (la propriu!! ), noi doua singure in pustietatea nemteasca a straniului Oldenburg, cum sa nu ma miste reascultarea unor fragmente de compozitie la care am suferit si eu odata cu ea (chiar daca aveam bb mic si nu prea mult timp sa o ascult la vaicareli:D), si cum sa nu ma apuce plansul cand la sfarsit ne-a multumit noua, colegilor ei de la Olah, si chiar lui Tibi, aflat acolo de unde probabil ne priveste viermuiala cu zambetul sau fin din coltul gurii...
Dupa care seara trziu am chiulit de-acasa si am fost la prima mea iesire noaptea de vreo.....6 ani incoace. Si a fost efectiv ca pe vremuri, chiar daca eu n-am baut decat ceai:), dar am ras ca si cum as fi tras 4 beri, si-am vorbit cate-n luna si-n stele, si m-am vazut cu oameni foarte,foarte dragi mie, cu care as vrea sa formez o generatie, as vrea sa nu mai fim asa de risipiti si tematori....as vrea sa ne miscam impreuna, nu separat, pentru ca avem o memoria unor personalitati pe care cei cu 3, 4 ani mai in urma noastra nu o mai au, cu noi s-a terminat ceva extrem de frumos din muzica romaneasca. Nu stiu ce va urma, nu fac judecati de valoare, profesorii actuali sunt extrem de buni pedagogi, si sunt si mari compozitori, dar...scoala aceea veche, serioasa, nu se mai face. Nu te mai pune nimeni sa scrii o inventiune tonala. Cum sa fii compozitor fara inventiune tonala? e o erezie, daca am sa predau vreodata n-am sa ma abat de la calea cea dreapta :)), m-a indoctrinat si sotul, evident, dar aici chiar nu-l contrazic. Cu mentiunea ca inventiunea trebuie scrisa cu mult inainte sa incepi Conservatorul...dar si in primul an se accepta! Ei bine, soliditatea scolii vechi nu prea se mai vede. Cred ca de aici si epigonismul de care sufera studentii actuali. Sigur ca si epigonismul e vechi de cand lumea, insa acuma , intr-o perioada in care fiecare compozitor are stilul sau, si nu mai exista un stil al epocii, epigonismul este mult mai deranjant decat pe vremea lui Mozart, cand insasi regulile de compozitie obligau la o anume uniformizare.
In fine....sa revenim.
Ana e prima din ultima serie "Olah" care isi finalizeaza doctoratul. Catalin (Cretu )nu m-a anuntat de sustinere, asa ca pe el ma mai prefac vreo 3 zile suparata. Nu a fost la Olah, dar e de-al nostru) Urmeaza sper Cristi (Lolea), iar eu , hat, peste vrun an, doi....(da, stiu eu am copii :D, si oricum sunt mai mica decat ei ;-) ) Cred ca-l termin odata cu Diana (Rotaru), care face si ea parte din aceeasi generatie, plus ca a fost si la Olah de vreo 2 ori, cand era inca eleva la liceu. Iar apoi a studiat cu Stefan Niculescu.
Si ma apuca teama, dupa aia ce urmeaza? suntem adulti cu acte in regula? Si oare conteaza pentru societatea actuala, ca suntem ultimii care, fosti discipoli ai marilor "mesteri", ne implinim un vis in contemporaneitate?
Oare memoria, amintirile, vor face ca muzica si studiile noastre sa nu faca de ras minunatiile invatate de la ei?
Care este de fapt, functia memoriei in compunerea timpului muzical?
Cand dureaza cursurile 3 ani de zile, dezbati un subiect destul de ingust, si practic iti continui facultatea pana pe la 26-30 de ani?
Ei bine, vreau sa va conving acuma ca doctoratul poate fi mult mai mult decat atat.
Mai ales un doctorat in muzica.
Depinde totul numai de curajul cu care iti aperi convingerile si de cat de pasionat esti de ceea ce faci. Cam ca la orice, de altfel.
Nu vorbesc acuma de doctoratele care dezbat "spinoasa problema a miscarii corale din targu jiu", sau de cele care seamana cu niste monografii....si care au ca scop final obtinerea vreunui post de directoras in provincie.
Ci de acele doctorate care sunt facute doar pentru ca autorul, prin lucrarea respectiva, isi dezvaluie un crez, isi implineste un vis si isi sustine creatia.
In prezent, la noi la Universitate exista doua tipuri de doctorat, doctoratul profesional (bazat fie pe interpretare, fie pe compozitie, pe langa care mai exista si textul scris, un pic mai concis) si doctoratul stiintific, cel clasic. Pe vremea mea:)), nu exista aceasta departajare, eu fac asadar un doctorat stiintific, in muzicologie, pe care am sa-l completez cu lucrari proprii. Numai unul dintre referate are dreptul sa intre in teza, celelalte fiind cercetari adiacente.
Aproximativ acelasi gen de doctorat l-a sutinut Joi, 11 decembrie , prietena mea buna Ana Iulia Giurgiu (Bondue acuma, dar cand s-a inscris nu plecase inca la Paris si o chema ca la mama acasa)
In cazul ei , hibridul format din partea muzicologica si cea de creatie a fost unul extrem de fericit. Si nu numai atata.
Am putut observa cum toate preocuparile ei de cand o cunosc, de ani si ani de zile, s-au imbinat fericit in cele 300 de pagini pe care le-a scris. Plus compozitiile!
Teza ei a fost despre opera ca specatacol sincretic.
In fapt, a vrut sa demonstreze ca opera este genul muzical care a pastrat urmele sincretismului din leaganul istoriei artei, sincretism in stransa legatura cu miturile fundamentale ale omenirii.
(Ana, daca n-am inteles bine, bate-ma peste degete)
Ei bine, si cum sa nu ma emotionez cand in toata expunerea ei nu facea altceva decat sa-mi aminteasca de toate lungile ore petrecute discutand despre nemurirea sufletului (la propriu!! ), noi doua singure in pustietatea nemteasca a straniului Oldenburg, cum sa nu ma miste reascultarea unor fragmente de compozitie la care am suferit si eu odata cu ea (chiar daca aveam bb mic si nu prea mult timp sa o ascult la vaicareli:D), si cum sa nu ma apuce plansul cand la sfarsit ne-a multumit noua, colegilor ei de la Olah, si chiar lui Tibi, aflat acolo de unde probabil ne priveste viermuiala cu zambetul sau fin din coltul gurii...
Dupa care seara trziu am chiulit de-acasa si am fost la prima mea iesire noaptea de vreo.....6 ani incoace. Si a fost efectiv ca pe vremuri, chiar daca eu n-am baut decat ceai:), dar am ras ca si cum as fi tras 4 beri, si-am vorbit cate-n luna si-n stele, si m-am vazut cu oameni foarte,foarte dragi mie, cu care as vrea sa formez o generatie, as vrea sa nu mai fim asa de risipiti si tematori....as vrea sa ne miscam impreuna, nu separat, pentru ca avem o memoria unor personalitati pe care cei cu 3, 4 ani mai in urma noastra nu o mai au, cu noi s-a terminat ceva extrem de frumos din muzica romaneasca. Nu stiu ce va urma, nu fac judecati de valoare, profesorii actuali sunt extrem de buni pedagogi, si sunt si mari compozitori, dar...scoala aceea veche, serioasa, nu se mai face. Nu te mai pune nimeni sa scrii o inventiune tonala. Cum sa fii compozitor fara inventiune tonala? e o erezie, daca am sa predau vreodata n-am sa ma abat de la calea cea dreapta :)), m-a indoctrinat si sotul, evident, dar aici chiar nu-l contrazic. Cu mentiunea ca inventiunea trebuie scrisa cu mult inainte sa incepi Conservatorul...dar si in primul an se accepta! Ei bine, soliditatea scolii vechi nu prea se mai vede. Cred ca de aici si epigonismul de care sufera studentii actuali. Sigur ca si epigonismul e vechi de cand lumea, insa acuma , intr-o perioada in care fiecare compozitor are stilul sau, si nu mai exista un stil al epocii, epigonismul este mult mai deranjant decat pe vremea lui Mozart, cand insasi regulile de compozitie obligau la o anume uniformizare.
In fine....sa revenim.
Ana e prima din ultima serie "Olah" care isi finalizeaza doctoratul. Catalin (Cretu )nu m-a anuntat de sustinere, asa ca pe el ma mai prefac vreo 3 zile suparata. Nu a fost la Olah, dar e de-al nostru) Urmeaza sper Cristi (Lolea), iar eu , hat, peste vrun an, doi....(da, stiu eu am copii :D, si oricum sunt mai mica decat ei ;-) ) Cred ca-l termin odata cu Diana (Rotaru), care face si ea parte din aceeasi generatie, plus ca a fost si la Olah de vreo 2 ori, cand era inca eleva la liceu. Iar apoi a studiat cu Stefan Niculescu.
Si ma apuca teama, dupa aia ce urmeaza? suntem adulti cu acte in regula? Si oare conteaza pentru societatea actuala, ca suntem ultimii care, fosti discipoli ai marilor "mesteri", ne implinim un vis in contemporaneitate?
Oare memoria, amintirile, vor face ca muzica si studiile noastre sa nu faca de ras minunatiile invatate de la ei?
Care este de fapt, functia memoriei in compunerea timpului muzical?
1 decembrie 2008
De ce Stokke Xplory?
pentru ca e bun, frumos si intra in lift.
pentru ca nu se strica!
pentru ca ofera copilui cea mai buna priveliste.
pentru ca ofera copilui cea mai buna pozitie.
pentru ca e extrem de usor de condus.
pentru ca landoul poate fi cosul bebelusului in primele 3 luni.
pentru ca se poate folosi pana la 3 ani.
pentru ca a fost bestial la mare sa nu-mi linga toti cateii copilasul dormind aproape pe jos ( desi in carut), cum au patit din nefericre alte mamici.
pentru ca in vacanta a fost scaunul de masa.
pentru ca are plasa de tantari
pentru ca o mama are dreptul sa aleaga ceva care ii face placere , fara a fi considerata snoaba, infumurata si fitzoasa.
Cine nu stie ce e un stokke, sa gugaleasca!
:))
pentru ca nu se strica!
pentru ca ofera copilui cea mai buna priveliste.
pentru ca ofera copilui cea mai buna pozitie.
pentru ca e extrem de usor de condus.
pentru ca landoul poate fi cosul bebelusului in primele 3 luni.
pentru ca se poate folosi pana la 3 ani.
pentru ca a fost bestial la mare sa nu-mi linga toti cateii copilasul dormind aproape pe jos ( desi in carut), cum au patit din nefericre alte mamici.
pentru ca in vacanta a fost scaunul de masa.
pentru ca are plasa de tantari
pentru ca o mama are dreptul sa aleaga ceva care ii face placere , fara a fi considerata snoaba, infumurata si fitzoasa.
Cine nu stie ce e un stokke, sa gugaleasca!
26 noiembrie 2008
Desene :)
Nati mi-a aratat desenele baietelului ei .
Multmim Nati! sunt foarte frumoase, expresive si pline de imaginatie. Adevarate bucurii intr-o zi cam mohorata.
Asa ca ma laud si eu cu ale fetei mele.
Aici :
Multmim Nati! sunt foarte frumoase, expresive si pline de imaginatie. Adevarate bucurii intr-o zi cam mohorata.
Asa ca ma laud si eu cu ale fetei mele.
Aici :
25 noiembrie 2008
fotografia unei zile de marti
Bineinteles ca tocmai acum, cand mai am cca 12 pagini de scris, s-au imbolnavit.
Bebe a si vomitat in seara asta, cum sa plec eu maine la biblioteca?
nu vreti sa stiti cum arata bucataria, ca sa-mi fie viata mai palpitanta, azi nu a fost apa. Deloc, nici calda nici rece.
Cand a "venit" apa, s-a intamplat pocinogul cu varsaturile si numai de spalat cratiti nu mi-a mai ars.
Nu inteleg de ce trebuie sa ma simt incontinuu vinovata, mai ales ca nu vreau sa fac nimic ilegal, numa sa-mi scriu amaratul ala de referat....
Bebe a si vomitat in seara asta, cum sa plec eu maine la biblioteca?
nu vreti sa stiti cum arata bucataria, ca sa-mi fie viata mai palpitanta, azi nu a fost apa. Deloc, nici calda nici rece.
Cand a "venit" apa, s-a intamplat pocinogul cu varsaturile si numai de spalat cratiti nu mi-a mai ars.
Nu inteleg de ce trebuie sa ma simt incontinuu vinovata, mai ales ca nu vreau sa fac nimic ilegal, numa sa-mi scriu amaratul ala de referat....
copyright Sabina Ulubeanu
18 noiembrie 2008
Talent ?
Iata ce crede Sofia, o fetita neobisnuit de atenta cu ea insasi, introspectia ii este a doua natura, trece de la neincredere in fortele porpii la o stima de sine grozava doar cu ajutorul nostru, vrea mereu mai mult de la ea.
Astazi era fericita ca face la pian o piesa pe care si-o dorea de multa vreme, dar era prea grea. Si ma intreaba...mama, e grea chiar si pentru tine? ca mie acum mi se pare usoara, anul trecut mi se parea grea, aveam doar 5 ani!
La care ma ia gura pe dinainte si-i spun:
-Ooof, tu esti foarte talentata, eu acum nu mai am niciun talent, nici la muzica, nici la poze...
dar Sofia e de alta parere:
- Tu ai talent! unu foaaaaaaaarte bun! Ai talentul sa fii mamica mea !
Astazi era fericita ca face la pian o piesa pe care si-o dorea de multa vreme, dar era prea grea. Si ma intreaba...mama, e grea chiar si pentru tine? ca mie acum mi se pare usoara, anul trecut mi se parea grea, aveam doar 5 ani!
La care ma ia gura pe dinainte si-i spun:
-Ooof, tu esti foarte talentata, eu acum nu mai am niciun talent, nici la muzica, nici la poze...
dar Sofia e de alta parere:
- Tu ai talent! unu foaaaaaaaarte bun! Ai talentul sa fii mamica mea !
16 noiembrie 2008
La Kilipirim - teaser :)
Nu ca ar fi mare lucru acolo....cateva carti meritau insa drumul, pentru reducere.Si gablonturile de la Carmen!
dar a fost un prilej de a mai face cateva fotografii.
le puteti vedea aici
dar a fost un prilej de a mai face cateva fotografii.
le puteti vedea aici
30 octombrie 2008
furt
Update: s-a rezolvat.
gasiti va rog macar o diferenta :
http://www.flickr.com/photos/degetica/1183008692/
http://culianu.wordpress.com/
Nu, nu cred ca veti gasi.
e vorba despre partea de sus a fotografiei.
Sunt absolut revoltata.
daca i-a placut, nu putea sa-mi dea un mail sa mi-o ceara?
ce as putea sa fac? i-am scris comments pe blog.
Am nevoie de sustinere.
gasiti va rog macar o diferenta :
http://www.flickr.com/photos/degetica/1183008692/
http://culianu.wordpress.com/
Nu, nu cred ca veti gasi.
e vorba despre partea de sus a fotografiei.
Sunt absolut revoltata.
daca i-a placut, nu putea sa-mi dea un mail sa mi-o ceara?
ce as putea sa fac? i-am scris comments pe blog.
Am nevoie de sustinere.
24 octombrie 2008
Cunoasteti cumva....
O compozitoare, din Romania, pana in 30 de ani, cu doi copii muciosi, care alapteaza de obicei toata noaptea, cu o casa care se pravaleste peste ea, fara niciun ajutor in afara de cel de la sot si care sa aiba totusi o cariera stralucita, doctoratul deja terminat, slujba de 1000 de euro, sa fie o mama exemplara, o gospodina cat de cat ok (:D) si foarte activa in viata sociala?
Daca da, prezentati-mi-o si mie, ca sa pot face mea culpa in fata tuturor rudelor care au impresia ca sunt o ratata.
Daca da, prezentati-mi-o si mie, ca sa pot face mea culpa in fata tuturor rudelor care au impresia ca sunt o ratata.
12 octombrie 2008
Aurel Stroe
Din generatia de aur a muzicii contemporane romanesti am cunoscut personal mai multi compozitori, dar numai trei dintre ei mi-au influentat in mod direct gandirea muzicala si pasiunea pentru creatie: Myriam Marbe, Tiberiu Olah si Aurel Stroe.
Despre disparitia lui Myriam voi scrie alta data, despre Olah am mai scris...si iata ca, din pacate, Aurel Stroe se alatura cercului muzicienilor disparuti.
Ce a insemnat Aurel Stroe pentru mine?
Mult, mult mai mult decat s-ar crede.
Ce a insemnat Aurel Stroe pentru mine?
Mult, mult mai mult decat s-ar crede.
Cum m-a influentat Stroe?
As incepe prin a povesti prima noastra "intrevedere".
Eram la Busteni si nu incepusem inca Conservatorul. De fapt, abia ma hotarasem sa urmez compozitia, examenul era programat pentru anul urmator. Aveam deci putin peste 18 ani. Imi descopeream atunci pe langa dorinta de a scrie muzica si pasiunea pentru munte. Ma pregateam sa fac prima excursie spre varful Omu, ceea ce reprezenta o piatara de hotar in devenirea mea, mi se parea ca odata ajunsa acolo orice alte culmi vor parea secundare si ca voi deveni, in sfarsit, eligibila pentru statutul montagnarda (de-as fi stiu eu atunci cat de departe sunt de acest termen... :-) ).
Intamplarea a facut sa ne intalnim prin oras chiar cu Aurel Stroe, pe care eu il cunosteam doar din auzite. Cand a aflat despre excursia la Omu s-a luminat instantaneu si ne-a spus: vin si eu cu voi, imi face mai multa placere decat sa merg singur.
Asa ca primele ore alaturi de compozitorul Stroe au fost de fapt petrecute langa iubitorul de munte Aurel Stroe.
Ne-a povestit o gramada despre camarazii sai de drumetie, bineinteles si infricosatoarea istorie a prietenului care s-a urcat pe unul din Acele Morarului fara sa se asigure si a fost dus acasa in rucsac..... ne arata toate culmile, toate vaile, si desi mergea destul de greu inca de atunci, sprijinit in baston (am mers de dragul lui cu cabina pana la Babele), se simtea ca pe munte se simte cel mai bine, ca acolo isi desfasoara lupta sa cu materia (caci ideile nu-i prezentau nicio dificultate.... )
N-am sa uit niciodata cu cata placere a baut ceaiul cu esenta de rom si cu cat drag a mancat ciorba aia gri, ce parea facuta din pietricele. Mai tarziu am inteles ca dragostea de munte e cea care l-a influentat in tot ce a gandit si a compus, si sunt convinsa ca mult mai importante decat teoria informatiei si catastrofele lui Rene Thom erau pentru Stroe pietrele acelea vesnice, care odata invinse, realizeaza comuniunea dintre spiritul si trupul omului. Ne povestea despre lupta cu muntele, despre respectul pe care trebuie sa-l avem fata de natura. Fara sa vreau, il puteam descoperi pe Stroe in interioritatea sa doar prin simpla observatie, si dupa ce l-am cunoscut si in mediul Universitar, pot spune cu mana pe inima ca Stroe omul muntelui mi-a deschis multe porti, ca nu l-as fi inteles in expunerile sale daca nu ar fi existat acea zi, in care am urcat prima data pe unul din cele mai inalte varfuri din tara alaturi de una dintre cele mai luminate minti ale Romaniei.
Asa am reusit sa-i inteleg mai tarziu precizia de bisturiu si logica impecabila din spatele compozitiilor sale, dar si scanteia de geniu, talentul uluitor, solutiile inedite si un soi de libertate a simtirii pe care numai omul sigur pe el si care a fost acolo sus o are.
Au trecut apoi doi ani in care m-am transformat alaturi de Olah, in care am simtit muzica din interior, libera de orice teorii adiacente, ani care m-au adus la o perceptie aproape dureroasa a fenomenului compozitiei. Cu cateva lucrari in buzunar, l-am intalnit apoi pe Stroe in postura de dascal. Nu mi-a fost profesor la Conservator, insa la cursurile de vara din Busteni am fost in mai multe randuri, fie toamna devreme, fie in miezul verii. In camaruta inghesuita de la Maison Française ne strangeam cativa studenti pasionati, si din cand in cand, compozitori consacrati ce doreau sa sa ii mai arate ce au lucrat sau pur si simplu sa se afle in preajma sa.
Pentru ca simpla aparitie a lui Stroe iti facea rotitele sa se invarteasca mai repede. Avea un discurs cu totul si cu totul original, o placere a explicatiei si o nemaipomenita patrundere a ideilor, completate de o capacitate de sinteza uluitoare. Firile mai timide se pierdeau in fata sa, dar daca aveai destul curaj sa intri in dialog, descopereai o persoana deloc condescendenta, preocupata de rezolvarea misterului adus in discutie si nu de catalogarea pregatirii academice a interlocutorului.
Si cum timiditatea nu e punctul meu forte:), m-am decis sa ii arat in mai multe randuri ceea ce am lucrat.
De fiecare data spunea ceva frumos, pozitiv, si apoi, cand totusi insistam, punea degetul pe partitura exact in locul unde ma simtisem nesigura. Invariabil. Nici macar nu are vreo importanta daca suna bine sau nu momentul respectiv, intuitia sa diagnostica hiatusul gandirii . Ceea ce m-a facut sa sutin intotdeauna ca dincolo de exceptionalele sale inovatii in ceea ce priveste teoriile care pot sta la baza unei compozitii muzicale, atunci cand scria muzica, Stroe era pur si simplu un urias talent. Cum altfel ar fi gasit el puntile intre paradigme incomensurabile ( :D ) ? (termenul hit al generatiei 2003 )
Inchei aici, pentru ca nu vreau sa devin nici mai sentimentala decat sunt in mod obisnuit, si nici sa intru in sabloane. Nu vreau sa scriu mai mult decat imi face bine....refuz sa ma gandesc acuma ca nu mai exista nici Olah, nici Stroe, nici Myriam, nici Vieru, nici Stefan Niculescu, nici Dan Constantinescu.
Refuz sa ma gandesc ca am devenit, din nou, orfana.....
17 septembrie 2008
7 august 2008
29
Daca aduni un numar cu 9, rezultatul va fi invariabil numarul initial.
Anul asta mie imi da mereu la dublu:)
Anul asta mie imi da mereu la dublu:)
18 iulie 2008
La Busteni
am ajuns in sfarsit la munte.
sunt intr-o depresie profunda , si nu ma regasesc absolut deloc.
parca m-am pulverizat intr-o mie de bucatele.
functionez in virutea inertiei si toate imi sunt straine.
in momentul n care m-am reapucat de lucru bebe a facut febra.
si ma chinuie vinovatia infiorator.
sunt intr-o depresie profunda , si nu ma regasesc absolut deloc.
parca m-am pulverizat intr-o mie de bucatele.
functionez in virutea inertiei si toate imi sunt straine.
in momentul n care m-am reapucat de lucru bebe a facut febra.
si ma chinuie vinovatia infiorator.
18 iunie 2008
18 iunie
Azi e ziua mamei.
Din fericire suntem impreuna, aseara au misunat puii pe langa ea si-au chiuit incontinuu.
LA MULTI ANI MAMA!!
In cinstea ei bebe a inceput sa vorbeasca,. Foarte mult. Pe mine ma striga mam-mam-mam.
in rest spune ba-ba-ba , da -e, da-e , aia-e, aia-e:)) Pustoaica e in culmea incantarii. Mai ales ca a auzit ea ca daca bb spune mama, urmatorul e fetita.
Poate, dar nu acuma. Poate peste inca 5 ani :))
Maine plecam la mare si nu-mi doresc decat sa iasa bine, parca plecam in misiune spatiala :)
aici mergem noi:
Din fericire suntem impreuna, aseara au misunat puii pe langa ea si-au chiuit incontinuu.
LA MULTI ANI MAMA!!
In cinstea ei bebe a inceput sa vorbeasca,. Foarte mult. Pe mine ma striga mam-mam-mam.
in rest spune ba-ba-ba , da -e, da-e , aia-e, aia-e:)) Pustoaica e in culmea incantarii. Mai ales ca a auzit ea ca daca bb spune mama, urmatorul e fetita.
Poate, dar nu acuma. Poate peste inca 5 ani :))
Maine plecam la mare si nu-mi doresc decat sa iasa bine, parca plecam in misiune spatiala :)
aici mergem noi:
11 iunie 2008
Bach
Pentru mine e adevaratul Agnus Dei. Cel mai frumos Agnus Dei din cate s-au scris.
Atat de contorsionat, desi extrem de senin.
Daca ar trebui sa salvez pentru umanitate o singura partitura, aceea ar fi Missa in si minor.
Atat de contorsionat, desi extrem de senin.
Daca ar trebui sa salvez pentru umanitate o singura partitura, aceea ar fi Missa in si minor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)