20 martie 2010

hippy flower power

Da, asta-i genu meu de mama.

Sunt cam nervoasa de la atata dexa. Luni implinesc 2 sapt de 80 mg intravenos, sunt rotunda ca o luna plina la fata, ma urasc cand ma privesc , am multa energie, nu am ce sa fac cu ea, copiii sunt bolnavi, n-am putere sa ma plimb, tre sa-mi iau pantofi de primavara si asa mai deaprte.
Asa ca o sa scriu ce ma enerveaza pe mine la societatea de azi. La societatea parinteasca, mai precis.


Ma enerveaza lipsa de incredere in copil si in propria persoana.
Ma enerveaza folosirea excesiva a pompelor de muls, a mameloanelor de silicon, a biberoanelor din prima secunda de viata.
Ma enerveaza obsesiile cantarului, numaratul regurgitarilor, panica ca nu a crescut copilul un kil pe luna.

Ma enerveaza lipsa de incredere in a-ti alinta si purta bebelusul in brate.
Ma enerveaza lipsa libertatii in raport cu propria progenitura.

Ma enerveaza ideea de a ii numara imbucaturile, mililitri de lapte, de a il evalua pe copil dupa niste cifre!

Ma enerveaza frica de daruire totala. Lipsa de sacrificiu de buna voie.

Stiu foarte bine cat de greu e. Doar am nascut la 23 de ani si am facut toate aceste greseli. Sunt furioasa pe mine pentru ele.

De ce?

Pentru ca m-am lasat corupta de lumea inconjuratoare, pentru care copilul trebuie sa creasca ca accesoriu al tau, iar viata ta sa nu se schimbe absolut deloc.

Pentru ce ma lasam umilita de cei care considerau ca bebe trebuie alaptat si pus in pat, si ce daca plange? Ma simteam vinovata ca nu reusesc asa ceva.

Ce mi-as fi dorit atunci sa traiesc undeva in jungla, cu bebe in wrap si sa nu ma preseze nimeni.

Sa pot fi libera sa-mi iubesc fetita indiferent de medicalizarea vietii noastre.


De fiecare data cand o mama cedeaza si da lapte praf simt o durere inimaginabila.
ma doare lipsa de discernamant, ma doare introducerea artificialului de frica celor cateva zeci de grame pe care copilul nu le va creste. Dar aceste grame de lapte praf nu ajuta la nimic copilul, in viitorul sau pe termen lung. Si nici pe mama. E o falsa iluzie.

Ma doare lipsa de puritate din aceasta lume. Nu neaparat lipsa de puritate, cat incetarea cautarii ei. Aspiratia spre naturalete si comuniune dispare, incet incet, in favoarea consumerismului. Cum poate o mama sa se simta mai fericita ca a dat biberon decat ca a dat totul din ea?

Bun, daca tot l-a dat, asta e. Dar sa stie ca nu e bine. Atata tot. Sa se asume pe sine , nu sa isi caute scuze. Nu e deloc adevarat ca bebe creste la fel de misto cu lapte praf. Nu ma refer la sanatate. Sa fie clar. Ma refer la ADEVARATA realitate intre mama si copil. Nealterata de nimic. Ma mira ca oamenii nu mai tin la acest lucru.

In Biblie, totul pledeaza pentru puritate. Incepand cu separarea cerului de pamant. iar noi ce facem? amestecam in mod vulgar societatea in relatia cu propriul bebelus.


Nu, nu sunt extremista.
Consider ca trebuie si carucior, si wrap, si purtat in brate. Si mancare gatita, si borcanel da fructe daca vrei sa stai in parc toata ziua.

Dar vizez la o societate in care tzatza-n vant, iubirea manifestata fatis pentru bebelus, intelegerea lui sa primeze.

In care o mama e respectata doar pentru atata, ca e mama. In care o mama nu trebuie sa demonstreze nimic altceva decat ca e in stare sa isi creasca copilul in mod natural, fara interventii. De fapt, nici asta nu trebuie sa demonstreze. Ci sa fie lasata in pace. Sa nu i se mai inoculeze frica. Sa stie ca e normal sa te doara mameloanele, ca trece. Ca durerea te face sa iubesti mai mult.


Ma enerveaza frica de durere, pentru ca durerea e necesara, e vitala. Daca accepti durerea, evoluezi spre fericire. Fericiti cei pe care ii doare si isi accepta astfel progresul personal.

Fuga de suferinta e o mare tara a societatii noastre. Ma dezgusta lasitatea in fata suferintei, dorinta de cladicel, de moale.

As vrea ca oamenii sa inteleaga ca nu poti fi fericit daca nu intelegi la modul mare, profund, ca trebuie sa suferi.

Ca cea mai mare bucurie este sa accepti cu senintate, tragismul. La orice nivel e el.
Sa de bucuri cand te doare ca suge bebe si sa arunci mameloanele de silicon.

Daca toate mamele ar incepe cu asta, lumea ar fi un loc mult mai frumos.

49 de comentarii:

  1. Doamne ajuta!
    Mi-au starnit multe aduceri aminte postarea acestor ganduri...
    La 24 de ani am avut "curajul" sa aduc pe lume un copil si sa-l cresc singura multi ani...M-am lovit de multe prejudecati legate de cresterea lui...Acum dupa 14 ani,am si o fetita de 2 ani. Lipsa informatiei, mentalitatea, neputinta unora de a se darui total si dezinteresat,lipsa credintei...toate duc la abordarea gresita a raportarii noastre la relatiile pe care le aveam, cu copii sau cu alti adulti...Sper sa fie mai multe mame care sa constientizeze nevoia de afectiune,educatie,siguranta...a fiintelor ce le aduc pe lume.

    RăspundețiȘtergere
  2. "cum poate o mama sa fie mai fericita ca a dat biberonul decat ca a dat totul din ea?"

    pai multe mame,saracele, chiar cred ca dau totul din ele (deja am auzit cu totii celebra propozitie 'nu mai am lapte')si atata timp cat sunt incurajate sa creada asta devin victimele propriei nesigurante si a consumerismului globalizator. exact cum ai scris, suntem incurajate sa credem in false modele,ni se arata pe toate caile oglinzi in care ne vedem deformate si neputincioase. totodata ni se dau modele proaste si ni se inhiba creativitatea si naturaletea.

    nici eu nu inteleg trecerea prin viata ca 'bifarea' anumitor obiective standard. nasterea unui copil nu 'se bifeaza' doar, asa cum nu se bifeaza nici fiecare kil pentru fiecare luna prin care trece bebeul. copilul nu devine rotund doar prin umflarea obrajilor lui cu sau fara lapte praf. ci cu mult mai mult de atat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ha greu.
    Ca pervertirea noastra incepe deja cu presiunile familiei, ca e prea slab copilu, ca aia, ca ailalta, de iti vine vorba ta sa fugi in codru.
    Eu gandesc ca tine si o stii.
    Dar vezi tu societatea dementa in care traim pune presiune pe mame(mai ales in Ro, unde zici ca toate sunt intr-o competitie continua pentru premiu "cea mai tare mama sau mai stiu eu ce").
    Thanks God, olanda e asa de dusa cu pluta in ceea ce priveste jobul de mama, ca aici mai toate stau cu kinderii pana se duc la scoala, la 4 ani.
    Ca atare nu trebui sa "demonstrez" nimanui nimic.
    Alaptatul e ceva de domeniul fantasticului fiindca Domne "ingradeste libertatea mamei" si altele de nu le mai insir acu ca oricum le cunosti, balarii de adormit constiinta.
    De parca zau cand s-au pus pe facut copii era asa ca si cum nimic nu s-ar schimba in viata lor si copilu ala oricum se "creste singur", fara tzatza, fara jucat cu el, fara schimbat de pampers, alea-alea.
    Eu am renuntat la a mai aborda subiectu ca oricum "modernismele" mananca societatea ca viermii un mar...ca daca nu exista lapte praf ce mai faceau, daca nu existau 2394857 de gadgeturi de la baby-phone pana la te doare capu ce or mai fi pe piata ce mai faceau??
    Mda, ma duc sa-mi revars "primitivismul" pe blog ca mare dreptate ai.

    RăspundețiȘtergere
  4. "Ma enerveaza lipsa libertatii in raport cu propria progenitura."

    Cred ca asta m-a macinat cel mai mult de cand is si io cu progeniturile mele. Practic au devenit marfa lor sau ar vrea el statul sa devina inca de cand au facut ochi. Acum ce ma seaca e scolarizarea fortata a pruncului, vroiam sa-i aman scoala cel putin pana la 7 ani si dupa sa vad, acum ma simt mult sub presine, musai tre' sa-l dau la scoala daca nu riscam sa avm probleme urate cu autoritatile.

    RăspundețiȘtergere
  5. De vreo cateva ore ma tot gandesc la postul tau. Din start, mentionez ca nu vreau sa intru in polemica cu nimeni.
    Am plecat la drumul celei de-a doua sarcini cu ideea ca va trebui sa fac tot ce pot pt alaptare si ca 98% dintre femei sunt apte pt alaptat.
    Toate bune si frumoase, nasc, imi aduc copilul si-l pun sa suga cam dupa vreo ora, sa fi fost doua, dar nu mai mult.
    La doua zile de la nastere, am avut tulburari de vedere (la propriu) la sugestia/recomandarea mai multora ca ar trebui sa-i dau completare de lapte formula. Singura care m-a incurajat ca poate laptele meu vine mai greu a fost pediatra.
    Am zis ca voi face tot ce pot pt alaptare.
    Progrese:
    - n-am mai facut ragade cu alaptare la cerere. Alaptarea nu doare, doare doar daca nu stii cum sa introduci mamelonul in gurita - ceea ce multe mamici nu stiu.
    - am o stare psihica pozitiva, ma alimentez corect si echilibrat, beau lichide.
    Sacrificii:
    - am "renuntat", cu inima franta, la copilul mare, ducandu-l la bunici, pentru a avea "liniste".
    Ajutoare:
    - am un sot bun si iubitor, care ma ajuta la treburile casnice, cumparaturi.
    Merg pana in panzele albe cu alaptatul la san. Beau si ceai pentru stimularea lactatiei. Made in Ro.
    Deunazi, o amica (din motive de ea stiute) nu mai poate alapta. I-au ramas niste pastilute naturiste, un ceai de plante, un unguent pt ragade. Mi le ofera.
    Iau doar ceaiul. Instant. Made in Germany.
    Beau o cana. Sanii se umfla mult peste maximul stiut de mine. Zic, taci ca-i bine. Mancasem inainte.
    Azi dimineata, mai beau o cana, nu stiu cum s-a facut, dar inainte de masa. Sanii se umfla iar, mi-e teama ca fac "furia laptelui".
    Deodata, ma trezesc din euforia lactatiei abundente si devin suspicioasa. Pe cutie scrie ca nu are coloranti, conservanti etc, cateva plante nu-mi spun mare lucru, nici n-am avut timp sa le caut dupa denumire, totul este natural. Si simplu. Daca ar fi asa simplu, pai nu cred ca s-ar mai recurge la laptele formula. Nu-i a bine.
    Si totusi, realizez, este si aceasta o forma de consumerism subtil.
    Daca ati fi in situatia mea, cu lactatie redusa, ce ati alege:
    - stimularea lactatiei printr-un ceai (si sa ma astept la cine stie ce alte "minuni") sau
    - sustinerea lactatiei asa cum e data de Dumnezeu cu supliment de lapte praf (cu alte "minuni", bineinteles) - deloc usor, pe langa alaptat sa mai sterilizezi si biberoane in miez de noapte, sau
    - sa astept sa fac "furia laptelui" la Paste ...?

    Legat de libertatea de a alege:
    - am ales sa nasc natural, intr-un sistem care-mi putea oferi anestezie epidurala. Am socat, la propriu, desi am platit-o, prin alegerea nasterii fara epidurala. Prin urmare, cunosc libertatea, cunosc durerea, chiar si pe cea a sanilor la alaptat (de la primul copil) si m-am bucurat de ele.
    Si totusi, unde gresesc?

    RăspundețiȘtergere
  6. nu gresesti nicaieri, de unde ti-a venit ideea asta?
    Suge copilul?
    atunci faci totul perfect.
    care e problema? plange, e nemultumit?

    RăspundețiȘtergere
  7. Aurelia, eu la bebe doi n-am avut nici macar o singura zi sanii umflati. E un mit mare si asta;)

    RăspundețiȘtergere
  8. aurelia, si eu la bebe trei n am mai avut senzatia de sani plini. si cu toate astea a supt DOAR san.

    RăspundețiȘtergere
  9. Am patit-o si eu, doar ca m-am trezit tarziu. Prea tarziu pentru a mai salva alaptatul, dar cred ca inca mai pot salva ceva.
    Imediat dupa nastere, banuiesc ca pe fondul unei stari fizice f proaste (am nascut natural-natural, dar la cateva ore am lesinat, vomitam ce mancam etc.) am intrat in depresie. Sau poate din cauza prea multelor poze de mamici zambitoae, fericite si perfecte care nu-ti spuneau cat e de greu sa iti strangi picioarele cand ai epiziotomie de 10 cm.
    Acum dorm cu piticul in pat si are si nopti mai agitate, ne ies maselele. Mama ma bate la cap ca agitatia e din cauza mea, ca "l-am invatat" cu mine. Urasc expresia asta, "l-am invatat" (varianta: "se invata"). A invata vine din in-vitiare, adica de la vitium, adica e de rau.
    Imi dau seama ca daca am fi fost doar noi 3, eu, tati si puiul, fara comentarii si sfaturi, ne-ar fi mers mult mai bine. Chiar daca am fost inconjurata de bunavointa, the road to hell is paved with good intentions, nu?

    RăspundețiȘtergere
  10. Monica, citeste, am un link in dreapta, 3 ani si 11 luni.
    Sa vezi ce e aia depresie postnatala....

    da, familia trebuie sa fie cei 3 la inceput, daca cine se baga strica.
    Nu te lua dupa nimeni, fii tu cu el, alina-i durerile, ai incredere in tine, dar mai ales, ai incredere in el!

    RăspundețiȘtergere
  11. He he, am citit postul respectiv de cand l-ai produs. Chapeau pentru cum ai trecut peste.
    Acum, banuiesc ca si depresia e pe masura puterii fiecaruia :)
    Piticul meu are acum 1 an. Stiu ca nu-l voi putea creste 100% in spiritul "continuului", mai ales ca m-a pocnit ideea asta abia cand avea el 6 luni, dar important e sa ne simtim amandoi bine, sa ne iubim si sa avem incredere unul in altul.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ei Sabinel....nu toata lumea poate sa fie liber in gandire si prejudecati...in societatea de azi.

    Eu m-am vazut pe mine,cat de mult m-am schimbat in doi ani si cat de relaxata si mult mai naturala sunt cu Lisa.

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce-mi pare rau ca nu-s mai aproape acuma, te strangeam in brate de-ti trozneau oasele!
    Te iubesc, Sabinelu, pentru frumusetea acestei postari (si nu numai)! :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Saptamana trecuta a nascut o prietena. E o fata desteapta, informata, a facut cursuri prenatale. A nascut natural cu epi.
    Aseara am vazut-o. Alapta cu mameloane de silicon. Nu stiu de ce mi s-a facut atat de mila de bb! Si eu am incercat cu ele, dar n-am reusit...Mi-am dat seama cat m-am schimbat...Ii era teama c-o doare, poate o si durea, desi mamelonul era chiar ok...Nu-i treaba mea sa judec. Insa imaginea unui bebe de cateva zile care-si cauta mama si gaseste plasticul ala...imi venea sa plang!
    Problema e ca inca nu-i curge laptele ca lumea...probabil ceva canale care inca nu si-au dat drumul; reflex de ejectie - inexistent...in conditiile astea siliconul ala nu stiu cat o ajuta :(
    Imi zicea ca scoate cu pompa colostru si-l da cu biberonul. De ce?? Nu stiu. Am avut senzatia ca bebe suge cam superficial, desi l-am pozitionat ok la san...probabil ca deja a invatat cum curge biberonul...
    Am sfatuit-o cat si cum am putut, fara sa las impresia ca ma "amestec", ca ma dau importanta...Dar mi-e foarte greu...Mi-e greu s-o simt incordata si inconjurata de teama si prejudecati in loc sa-si lase instinctele sa lucreze...Daca aveti ceva sfaturi...

    RăspundețiȘtergere
  15. Saptamana trecuta a nascut o prietena. E o fata desteapta, informata, a facut cursuri prenatale. A nascut natural cu epi.
    Aseara am vazut-o. Alapta cu mameloane de silicon. Nu stiu de ce mi s-a facut atat de mila de bb! Si eu am incercat cu ele, dar n-am reusit...Mi-am dat seama cat m-am schimbat...Ii era teama c-o doare, poate o si durea, desi mamelonul era chiar ok...Nu-i treaba mea sa judec. Insa imaginea unui bebe de cateva zile care-si cauta mama si gaseste plasticul ala...imi venea sa plang!
    Problema e ca inca nu-i curge laptele ca lumea...probabil ceva canale care inca nu si-au dat drumul; reflex de ejectie - inexistent...in conditiile astea siliconul ala nu stiu cat o ajuta :(
    Imi zicea ca scoate cu pompa colostru si-l da cu biberonul. De ce?? Nu stiu. Am avut senzatia ca bebe suge cam superficial, desi l-am pozitionat ok la san...probabil ca deja a invatat cum curge biberonul...
    Am sfatuit-o cat si cum am putut, fara sa las impresia ca ma "amestec", ca ma dau importanta...Dar mi-e foarte greu...Mi-e greu s-o simt incordata si inconjurata de teama si prejudecati in loc sa-si lase instinctele sa lucreze...Daca aveti ceva sfaturi...

    RăspundețiȘtergere
  16. avea sfatul sa umareasca pe youtube filmulete cu good latch poor lacth, sa se gandeasca la femeile din Aamazonia si si sa se roage la Dumnezeu sa s-si traiasca salbatic iubirea fata de bebelusul ei!

    RăspundețiȘtergere
  17. alina, trebuie sa traci prin multe starturi pufoase sa-mi trzoneasca oasele, cand mi-au facut punctia de data asta tare mi-au mai reprosat ca am grasime pe solduri, LOOL:))

    Sabinutza, tu daca ma aveai pe mine mai aproape decat 10000 de kilometri erai mai relaxata si la Erika:D

    RăspundețiȘtergere
  18. Aseara, dupa ce am scris, am adormit, caci dormea si bebe. Cand m-am trezit, am gandit mai limpede.
    De fapt, libertatea, cel putin in cazul meu, sunt sincera si recunosc, nu e inca totala. Asta, poate ca trebuie sa mai "cresc".
    Te citez: "Ce mi-as fi dorit atunci sa traiesc undeva in jungla, cu bebe in wrap si sa nu ma preseze nimeni."
    Da, asa as fi fost libera sa fac ce cred eu...
    Bebe suge bine, sanii se golesc, iar ea tot cauta cu gura, ar fi in stare sa ma manance pe mine...
    O pun des la san, cand cere, dar o curiozitate: asta presupune sa stau toata ziua cu ea la san? Adica, sunt momente cand nu pot ajunge la toaleta... Si nu o vad multumita si satisfacuta niciodata dupa san.
    Cu parere de rau, nu-s deloc perfecta: am cedat si i-am dat completare :(

    RăspundețiȘtergere
  19. Sabina, imi place mult cum ai scris, si mi-a placut la nebunie ca ai mancat cateva litere:), ai scris cu pasiune si cu durere.
    Eu sunt de parerea ta, din pacate sunt nuante si nuante, multe mame sunt foarte speriate dupa nastere, vin acasa si sunt presate de cei din familie (da-i lapte praf ca nu se satura cu laptele tau, da-i supa la 3 luni, da-i mancare, nu vezi ca nu-i mai ajunge laptele, samd). Nu's ce naiba se intampla, asa e, alaptatul ar trebui sa fie firesc, mama/soacra sa te ajute si sa te sfatuiasca nu sa te impedice, asa cum stiu eu foarte multe cazuri.
    O prietena a iesit ieri, cu fetita ei de 11 luni, au stat mai mult si a alaptat-o. A venit o bunica sa o intrebe cat are copilul si sa o sfatuiasca sa nu-i mai dea dupa un an. Prietena mea, s-a facut ca ploua dar femeia respectiva a insistat: "dar sotul dvs ce parerea are? el e de acord". Dar de s-ar opune sotul, doar nu-i mananca copilul mancarea? Ideea este ca uneori nici macar tatii copilului nu ofera prea mult sprijin.
    Hai ca m-am intins nepermis de mult.

    RăspundețiȘtergere
  20. Aurelia, da e normal sa stea nonstop la san,.
    Eu faceam si pipi cu ei la san.
    te rog nu-i mai da completare, te rog din suflet, nu e nevoie. Ai lapte. fetita te vrea pe tine. E nomrla. Ce suge se digera instant. te implor, te vei simti asa puternica in cateva zile!

    Adra, te pup eu pe tine, stii tu, tare de tot.

    RăspundețiȘtergere
  21. hmmm, desi mi-e dor de mama mult tare, de multe ori ma bucur ca eu si sotul am fost singuri si am putut lua deciziile noastre. am avut un fel de depresie o zi, in spital, atat... pe urma mi-am privit fetita si mi-am spus ca nu poate fi nimic mai minunat... mi-am alaptat copilele, am dormit cu ele, le-am tinut in brate muuuult din totul din instinct, din iubire... cand avea ceza vreun an jumate ma plangeam ca ma doare spatele, ca nu ma pot odihni noaptea si parca voiam sa renunt la alaptat si sotul nu m-a lasat, m-a certat putin... ma bucur ca am trecut peste momentul acela si ca am continuat sa imi alaptez copilul. la cea de-a doua nastere nu am avut deloc probleme cu sanii, mai ales ca o aveam pe ea mare care sugea lapticul care venea muuuult. asa am reusit sa trecem si peste eventualele gelozii.
    si eu am nascut tanara, la 24 de ani, insa ,fiind lasata in pace de toti, am facut asa cum am simtit.

    RăspundețiȘtergere
  22. Aurelia ma repet aici ca probabil celelalte fete cunosc povestea, dar Freya, fata mea de 6 ani, a avut alergie(nu intoleranta, ci alergie cu o urticarie de ziceai ca obrajii sunt doar o rana vie)la laptele de vaca, dar evident si la laptele meu...era slaba ca o matza, dar voioasa, energica si sugea cu mare placere.
    Cred ca in ochii tuturor probabil am trecut drept o mama inconstienta ca n-am trecut-o pe formula de soia, ci am alaptat-o pana la 1 an.
    Ei bine acum nu mai are nicio alergie nimic, caci am citit atunci capitole intregi despre alergia asta care trece odata cu dezvoltarea sistemului imunitar al copilului, plus npse mii de teorii care spun ca virgula "cuiul pe cui se scoate" adica la alergii sa introduci sub supraveghere exact elementul alergen.
    Daca era sa ma iau dupa teoria cu crescutul din grafice as fi intarcat-o din momentul zero al inceperii reactiilor alergice.
    Nu stiu ce sa-ti zic, fiindca a doua a mea, nascuta cu 3900 o fomista pur si simplu dupa probabil alte teorii, alea cu "nu se satura" as fi trecuta rapid pe formula, ei bine, eu am lasat-o zi si noapte la san, m-am "recreat" vorba vine cand am inceput diversificarea caci domnitza a inceput sa se hraneasca si cu morcovi, cartofi, alea-alea. Dar altfel asta este, 6 luni mufata, zi si noapte, am dormit cu patul ei lipit de al meu, n-am poza, dar cred ca stii modelul, desfacut spre mama.
    Sincer nu e floare la ureche alaptatul dar daca cineva vrea, se poate.
    Eu zic ca daca ai pune copilul mai mult la san, mereu de fapt cand cere, sanii ar produce mai mult si bebe ar avea mai mult de supt, s-ar satura si pana la 6 luni nu e o perioada asa de mare, dupa incep sa se mai sature si cu altele.
    Plus hidratare si mancat bine, nu ca fotomodelele, asta e sfat pentru tine si lasat pe altii sa se ocupe de curat sau mai stiu eu ce.
    Ca femeia nu face 20 de copii sa zic in zilele noastre, ci 2-3 si ar fi pacat sa nu se bucure de timpul asta special, care orice s-ar zice daca se pierde, pierdut este.
    Bafta!

    RăspundețiȘtergere
  23. Bravo, Sabina!
    Multumim pentru apologia vietii traite cat mai natural.
    Te sustinem si luptam cu armele noastre impotriva produselor fabricate.

    RăspundețiȘtergere
  24. io nu-nteleg inversunarea asta. sunt de acord ca sunt multe mame pacalite, nestiutoare, nerabdataoare etc. Dar sunt si cazuri in care efectiv nu se poate. Din nspe motive. Obiective. Nu le faceti pe aceste mame sa se simta ingrozitor. Am cunoscut astfel de mame. EU insami - am 4 copii - am trecut pin experiente diferite la fiecare. La cel din urma plangeam de fiecare dat cand il alaptam, pana la 5 luni cand am hotarat sa incep diversificarea. Si am fost amandoi fericiti din momentul ala. Si eram la al patrulea copil, da?
    Si am cunoscut si alte exemple mai "triste" decat al meu.

    In rest, in mare sunt de acord cu tine, dar totul depinde de un cadru foaaarte general.

    RăspundețiȘtergere
  25. inversunarea e impotriva fricii de copilul propriu, frica indusa de societate.

    RăspundețiȘtergere
  26. iar tonul e de la 80 mg dexametazona intravenos:D

    RăspundețiȘtergere
  27. de cateva zile ma invart pe aici :). Am trecut de mult de perioadele acelea, am trecut cat am putut de mult peste perioadele de vinovatie dar acum stiu(in urma postului si a comentariilor) cat am fost de manipulata. Eu iti multumesc ca m-ai facut sa ma simt mai putin vinovata si imi pare enorm de rau ca nu ai scris postul asta cu 14 ani mai devreme...deh pe vremea aceea nu aveam net, nu erau bloguri...mai bne sa spun ca imi pare rau ca nu am avut pe cineva ca tine langa mine si ca eu nu am stiut sa fac ce ai facut tu. Nici macar la al doilea copil, pe care m-am inversunat sa il alaptez cinci luni, dar cu completare(a fost mare, a avut 4 kg la nastere si vorba Aureliei, m-ar fi mancat pe mine pentru ca sanii mei erau goi...acum insa inteleg de ce...).

    Te pup, e un post de nota 100!

    RăspundețiȘtergere
  28. Miha, pai exact, ai inteles perfect, eu nu con sider mamele vinovate, pt ca am fost acolo! Stiu cat de greu e e! e Infernul!
    Ci vreau sa le fac sa inteleaga ca manipularea si consumerismul.


    Aurelia, ma gandesc la tine cu mare, mare drag, sa-mi dai raportul cat de des poti, te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  29. @adra_bell: Zici tu că (uneori) taţii copilului nu oferă prea mult sprijin. Ia vezi acilea! Ehh? Acu' ce mai zici? :-)

    RăspundețiȘtergere
  30. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  31. tatii copiilor (uf, ce am mai gresit). Cred ca nu e cazul tau, sigur nici al sotului meu, dar serios ca stiu tatici carora li se pune pata tare de tot si in loc de "Buna nevasta, cum ti-a mers azi?" mai ca spun "cand il intarci?".
    Cred ca e unul din filmuletele cu barbati care alapteaza, dar nu am sunet acum, o sa-l vad mai tarziu ssshhhh, ce-ti veni, lumea se oripileaza foarte usor:)

    RăspundețiȘtergere
  32. Alaptatul, daca se poate, e foarte bun; daca nu se poate - nu trebuie nimeni pus la colt! am o prietena dr. pediatru care la al doilea copil a facut o drepresie de a trebuit sa se trateze la psihiatru (Doamne fereste!) ; din cauza tratamentului, automat nu a mai alaptat. (Iar depresia nu se face din cutare sau cutare cauza imaginata de mama, ci din cauza unui subtil joc al hormonilor ...) Nu asta mi s-a parut problema majora, ci "sfaturi" de genul "copilul trebuie alintat numai in somn" etc ... Daca se cunosc limitele intre alint si razgiala, as zice ca e ok. Cred ca s-a suferit suficient inainte de '89, de-aia nu mai vrea nimeni sa mai sufere acum (de ex., cine are chef, sa se intoarca la scutecele din pinza...)

    RăspundețiȘtergere
  33. Sabina, sunt alături de tine! Şi eu am greşit ascultând pe alţii în loc de instinctul meu, sau de a mă încrede în copilul meu, de a-l lăsa să mă înveţe.

    Întoarcerea la natură mi se pare calea cea mai firească... Dar uneori latura noastră instinctivă e atât de plină de praf că nu o mai auzim...

    RăspundețiȘtergere
  34. of, in ce societate mai traim si noi. eu deja ma gandesc sa fac ceva, sa scriu o carte... ceva simplu, sa povestesc de bucuria de a fi mama si de a te bucura de puiul tau, pe deplin. despre fericirea de a sta cu el in brate toata ziua. despre cum sa lasi Dumnezeului mancarea pentru sot sau curatenia in casa (pentru asta poti apela la ajutor) si sa fii MAMA. azi sunt trista. si revoltata in acelasi timp. am o prietena cu o bebelusa de 2 sapamani si sunt certata de toata lumea ca o sfatuiesc sa o tina in brate, sa o alapteze la cerere, sa ii acorde tot timpul ei. "ce vrei, sa devina sclava copilului?" :(( ce sa mai comentez...

    RăspundețiȘtergere
  35. Minunata postare. Eu mi-am crescut primul copilas pe vremea cand inca nu existau pampersi la noi, pe vremea cand toti copilasii vomau, faceau caca pisu in pelinci. Pe vremea cand nu erau tot felul de servetele si toate mamicile isi spalau sanul cu batista si apa.

    Din nestiinta sau din cine stie ce, la 6 luni am pus copilasul la olita si de atunci a cam inceput sa mi se usureze cu spalatul pelincilor. Ma uit azi la un copilas de 6 luni si nu-mi vine sa cred ca am avut curajul sa-mi pun copilasul pe oala.

    La drum cu trenul cu autocarul etc, plecam cu olita si cu o sticluta cu apa. In rest aveam sanul. Ce viata usoara!

    Astazi daca plecam in vizita, parca ne mutam. Tot "confortul" asta nou ne ingreuneaza viata noastra si copii sunt prea sacaiti, prea stersi la gurita, la funfulet, la nasuc, la urechiusa cu betisoare mai mari sau mai mic. Noi nu am avut nici betisoare ptr urechi. Va mai aduceti aminte? :)

    Doamne ajuta

    RăspundețiȘtergere
  36. ce mi-a mers la suflet cum ai scris!
    N-o mai da anonima...:)

    RăspundețiȘtergere
  37. Multumesc Degetica. Mi-ai bucurat si tu sufletul:).

    Am si experienta vietii moderne. Mi-am crescut al doilea copilas cu pampersi, cu vaccinuri, cu mancare la borcanel:(. Efectele au fost pe masura si bolile si alergiile lui la fel. Durere si tristete pe toata familia.

    Primul copil crescuse la casa, cu piciorusele goale, dand mancare la gaini, al doilea in luxul steril dar modern al blocului.

    Imi pare pana azi rau de faptul ca nu m-am putut impune in viata copilului meu, ca am ascultat de asistente specializate care-mi dadeau indicatii sa las babismele cu care eram invatata.

    Si le-am lasat si am ajuns cu copilul la urgenta, asa ca a fost indopat cu antibiotice la cateva luni de viata.



    La al 3-lea copil insa am luat fraiele in maini:). Cum mi se dadeau indicatii moderne, cum le aratam copilasul care era alergic, slab etc, crescut dupa baremele lor moderne.

    Daca vrem sa crestem copii sanatosi, trebuie sa-i crestem cat mai simplu.

    Eu le-am facut baie la copii in ceai de plante. Culegeam vara plante medicinale musetel, menta etc si dupa ce le uscam, le puneam in saculete din material (cusute). La baie, puneam un saculet in apa si asa le faceam baie.

    Asa mi-a facut si mie mama mea, prima baie dupa ce am iesit de la maternitate. A umplut cada cu frunze de nuc, menta etc (woow ce placut mirosea), si mi-a facut baie impreuna cu copilasul in brate. FETELOR, M-AM REFACUT. Va recomand din suflet o baie cu plante dupa ce nasteti sau oricand va simtiti obosite, slabite.

    Normele actuale nu sunt spre ajutorul nostru, ci sunt spre ingreunarea vietii. Cred ca e bine sa ne intoarcem la babismele noastre, cu simplitate, ceaiuri, gargara cu musetel, etc.

    Doamne ajutaabi

    RăspundețiȘtergere
  38. cred c-am vrut sa iti las un raspuns la ce zici pe-aici de 'n'spe mii de ori..de fiece data gaseam doar titlul..si asta era ...mea culpa..sau...si noi suntem vinovati de toate-acestea...noi adica eu si sotia mea. Asta nu inseamna ca-ti dau dreptate in ce ai scris, ba intr-o parte egala chiar asa avea sa-ti pun contre la spusele tale..:)

    Dar uite caz: asta micul e miorlait de la botez incoace, de trei saptamani...Acum doua saptamani l-am cantarit (o facem saptamanal)si luase doar 40 de grame intr-acea saptamana..Lamentati, unul din pediatrii ca si tine, altul inspre lapte praf..I-am dat doar odata lapte praf incercand totusi ca mamica-i sa fie si lingura si furculita. a luat 200 grame si-am rasuflat usurati..Apoi, amu' doua zile iar doar 10 grame. Parea ca nicol (sotia) nu mai are lapte, ea asa simtea dar nu prea avea cum sa faca comparatia caci dupa mastita aia numa' bulversari o avut cu sanii ei. totusi asta micul trage si adoarme..dar doarme mult mai putin si e miorlait in restul timpului...Multe de zis dar incerc sa compresez...Azi a incercat sa mai mulga sa vada cam cat poate scoate si-abia cu chiu cu vai a ajuns la 70 de ml...Mai rau e ca i-am facut si lapte praf dar nu a vrut sa-l ia...doarme cam cu burtica goala...
    Intreb eu..faptul ca auzi des cum ca "nu a mai avut lapte mami si l-a trecut pe prafuri" arela baza si ceva de luat in serios? Adica, exista si aceste posibilitati, nu? chiar daca mami tot incearca sa nu-l priveze de laptele matern...

    RăspundețiȘtergere
  39. Toni, cresterea in greutate se stopeaza mult dupa 3 luni, ca altfel s-ar face ca elefantii.
    daca bebe scump al vostru a refuzat laptele praf, ce te face sa crezi ca doarme cu burtica goala?
    pe mine asta ma indurereaza pana la lacrimi, faptul ca parintii nu mai au incredere in copilasul lor iar mamele nu mai au incredre in corpul lor. Poti sa ai sanii moi de tot si lapte mult acolo.

    a scos 70 ml. E absolut fantastic. Eu mai mult de 40 de ml nu am putut sa scot niciodata. Tu stii ca pompa scoate cel mult 10% din ce e in san? Faptul ca e mai miorlait si nu mai doarme se datoreaza cresterii:). Devine mult mai stimulat de ce e in jurul luisi nu stie sa se exprime altfel.

    Da, de cele mai multe ori nu are nicio baza reala, alta decat frica si lipsa de informatie.
    Eu am citit foarte mult pe tema alaptatului si toate studiile spun extrem de clar ca maxim 5% dintre femeile de pe glob nu au lapte suficient pentru bebelusii lor.
    Atunci de ce atat de putine alapteaza?

    De frica si din cauza conditionarilor cu cantarul.
    Uitati-va la voi. Ati murit de frica ca n-a crescut 200 de grame. Ceea ce , stiti foarte bine ca e absurd. Copilul poate a crescut in lungime. Exista si copii care cresc putin pe lapte de san. Asa sunt ei mai micuti si mai slabuti.
    In loc sa ii respectam, ii umflam cu lapte praf ca sa ce?? Ca sa fie in standard? standardul cui?

    OMs (WHO) vrea sa modifice deja toate tabelele, pt ca sunt facute pt copii crescuti cu LP si nu pe lapte de san.


    iti mai spun povestea unuei bune prietene, poate renuntati la LP (pt ca de fapt bebe va cere sa o faceti)

    fetita ei crestea numai 300 de gr in lunile 2 si 3. Disperata, a scos-o de pe san si a bagat-o pe formula.
    Copilul n-a mai mancat deloc.
    Acum la 2 ani si jumtate nu cantareste mai mult de 8 kg. A ramas cu anorexie nervoasa pe viata si dr destepte din Bucuresti (Culcer si Palicari) i-au explicat ca asta e din cauza ca nu a lasat copilul sa suga cat vrea si sa creasca cat vrea.

    Acceptarea biberonului a fost o mare trauma pentru acea fetita, aproape 3 luni bea cate 20/30 de ml la o masa....si crestea 100 de grame pe luna in loc de alea 300 pt care s-au speriat.ba si stagnat cateva saptamani bune.
    Nu mai bine o lasa la san?

    Acuma astept si contrele;), pt ca de fapt postarea mea nu era despre alaptat, era despre lipsa de curaj.

    RăspundețiȘtergere
  40. Am si eu o intrebare si poate-mi sar acum toate mamicile si toti taticii in cap.

    Copilasii, mamicile si taticii astia, merg la biserica, au un duhovnic, se impartasesc?

    A fost facuta o sfestanie in casa aia(adica chemat preotul cu sfintitul casei)?

    Incercati si voi sa faceti toate astea ca sa fiti protejati si sa puteti sa rezistati. Cu putere doar de la noi si laptic nu creste un copil.

    Aceeasi anonima:)

    RăspundețiȘtergere
  41. Exagerezi la greu.
    Filtrezi realitatea prin experienta ta.
    E normal, toata lumea o face si e mai greu sa vezi imaginea de ansamblu.
    O femeie nu este doar mama si eu greu pentru cineva care nu are alte aspiratii sa inteleaga pe cineva care pe langa copil mai vrea sa altceva. Si ca atare i se arunca in cap epitetul de mama rea de catre cea care nu face decat sa stea dupa fundul copilului. De parca ea este in masura sa decida ce inseamna mama buna.
    Si asta cu durerea de unde ai scos-o? Parca esti din Biblie, femeia trebuie sa se purifice de pacatul primar la nastere prin durere. Esti culmea. Daca pot naste fara durere, care este problema?
    Pe bune, tu in viata aia de zi de zi nu ai ce face decat sa te uiti daca a mai facut ceva copilul, are kk verde sau albastru, s-a mai scobit in nas?
    Psihologii ar numi asta identificare cu copilul. Adica tu ai pierdut orice urma din personalitatea ta si l-ai acaparat pe el.

    RăspundețiȘtergere
  42. Daca semnezi anonima, iti raspund.
    Acuma as putea sa-tui sopun doar ca nu ai inteles absolut nimic din ce-am zis:)

    RăspundețiȘtergere
  43. Ce frumos le zici!Si pe mine ma doare cand vad cum se intampla in jurul meu.Si eu aud des fraza "sa vezi ca nu mai scapi de el din pat, acum ca l-ai invatat sa doarma cu tine", "cat mai ai de gand sa alaptezi" in conditiile in care Edi al meu are aproape 8 luni.Si am trecut si eu prin episodul "copilul vrea numai la san pentru ca tu nu ai suficient lapte".noroc ca la acel moment am dat de Rox care m-a dumirit cu puseele de crestere si am informat dl sot ca se poate ocupa in liniste de casa ca eu cu fiu-meu suntem legati :)).Atunci nu reuseam sa ma misc in timp ce alaptam (am facut cezariana de urgenta ma rog a fost mai complicat).Dar acum reusim sa mancam si in mers daca e nevoie :).Si m-am stresat si cu cresterea in greutate pentru ca Edi la 5 luni a luat in greutate "doar" 150g (si 2 cm )si pediatra mi-a recomandat sa ii dau supliment (nu am ascultat-o si tare ma bucur).Am inceput sa diversific la 6 luni insa in continuare ii dau sa suga la cerere.Si ma uit in jur si ma sperie exact ideile pe care le exprimi tu: de ce trebuie sa stea copilul singur in camera/pat?de ce sa nu il alaptezi?Nu mi se pare ok sa faci copil si sa fi independenta :D.Adica sa pasezi copilul + laptele praf la bunica/bona si tu sa iti vezi de viata ta.Viata se schimba atunci cand apare un copil dar mie mi se pare ca se schimba intr-un fel minunat e ca si cum s-ar deschide un alt univers :D.Uneori ma simt ca Alice in tara minunilor, mereu descopar cate ceva nou!Sanatate multa iti doresc si sa stii ca te citesc cu mare placere.Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  44. buna ziua..nu potsa spun ca sunt de acodr cu voi....voi vb de alaptatul artificial dar dormiti cu bebei in pat..si nu va ganditit cat de periculos este pt ca oricat dw mult ati incerca nu vetireusi sa va controlati somnul.Eu am o fetita de aproape 3 luni pe care o alaptez si la san si lp.toti pediatri la care am fost mi-u recomandat asta.bebe nu lua ion geutate deloc cu toate cza lapte am din belsug ..asta ce inseamna sa renunt la lapte praf pt ca am lapte???comentariile voastre ma fsc sa simt inutila si vinovata pt asta...am folosit si mameloane pt ca nu avem sfarcurile iesite si bebe plangeasi nu reusea nici pediatri sa il scoata si singura varianta a fos mamelon pana la o luna cand s-au format....''cum poate o mama sa fie fericita ca a dat biberonul decat ca a dat totul din ea?'' eu dau si totul din mine si dau si bibero0unul si ma simt la fel de fericita pt ca imi vad copilil crescand si sanatos.Nu cred ca sunt mame car renunta la san din comoditate pt ca asa cevs nu exista este mult mai comod sanul.Eu sunt singura fara pic de ajutor si intr-un oras unde nu am pieteni rude nimic..si este epuizant sa ii fac si biberonul sa il sterilizez.faptul ca mananca mixt nu insemana ca nu imi iubesc copilul si ca nu ii freau binele.sa sti ca din contra cele care ajung dintr-un anume motiv sa ii dea lp sufera iar voi cu aceste forumuri nu faceti decat sa ne simitit vinovate ca nu suntem in stare sa alaptam copilul doar la san si ca nu ne iubim copii ca acceptam comoditatea.voi nu ati auzit de testul laptelui..care intradevar nu se face decat in cateva maternitati care verifica daca este suficient de satios si continutul lui.si inca ceva in incheiere alaptatul se face pana la 10 luni dupa 10 luni laptele nu mai este bun isi pierde toate vitaminele proteine si tot ce are nevoie bebe.incercati sa vb c medici adevarati care au si o aparatura pe masura chiar daca consultatia costa

    RăspundețiȘtergere
  45. buna ziua..nu potsa spun ca sunt de acodr cu voi....voi vb de alaptatul artificial dar dormiti cu bebei in pat..si nu va ganditit cat de periculos este pt ca oricat dw mult ati incerca nu vetireusi sa va controlati somnul.Eu am o fetita de aproape 3 luni pe care o alaptez si la san si lp.toti pediatri la care am fost mi-u recomandat asta.bebe nu lua ion geutate deloc cu toate cza lapte am din belsug ..asta ce inseamna sa renunt la lapte praf pt ca am lapte???comentariile voastre ma fsc sa simt inutila si vinovata pt asta...am folosit si mameloane pt ca nu avem sfarcurile iesite si bebe plangeasi nu reusea nici pediatri sa il scoata si singura varianta a fos mamelon pana la o luna cand s-au format....''cum poate o mama sa fie fericita ca a dat biberonul decat ca a dat totul din ea?'' eu dau si totul din mine si dau si bibero0unul si ma simt la fel de fericita pt ca imi vad copilil crescand si sanatos.Nu cred ca sunt mame car renunta la san din comoditate pt ca asa cevs nu exista este mult mai comod sanul.Eu sunt singura fara pic de ajutor si intr-un oras unde nu am pieteni rude nimic..si este epuizant sa ii fac si biberonul sa il sterilizez.faptul ca mananca mixt nu insemana ca nu imi iubesc copilul si ca nu ii freau binele.sa sti ca din contra cele care ajung dintr-un anume motiv sa ii dea lp sufera iar voi cu aceste forumuri nu faceti decat sa ne simitit vinovate ca nu suntem in stare sa alaptam copilul doar la san si ca nu ne iubim copii ca acceptam comoditatea.voi nu ati auzit de testul laptelui..care intradevar nu se face decat in cateva maternitati care verifica daca este suficient de satios si continutul lui.si inca ceva in incheiere alaptatul se face pana la 10 luni dupa 10 luni laptele nu mai este bun isi pierde toate vitaminele proteine si tot ce are nevoie bebe.incercati sa vb c medici adevarati care au si o aparatura pe masura chiar daca consultatia costa

    RăspundețiȘtergere
  46. din pacate, esti influentata de f multe prejudecati. Nu am energie acum, o sa spulber doar una: laptele e aceeasi pana la orice varts,a ce se modifica e necesearul de vitamine samd al copilului, care creste si numai din laptele matern e imposibil sa ia tot ce are nevoie. De aceea se incepe diversificarea, in COMPLETAREA alapatului pana la un an, casi dupa aia incet incet copilul schimba proportiile.

    RăspundețiȘtergere
  47. daca m-as lasa influentata i-as da numai san...chiar daca copilul nu ia in greutate,chiar daca oricatl-as tine la san nu se satura si plange continuu.este o tara cu dreptul la exprimare libera dar asta nu insemana ca este corect sa judecati voi pe mamele care alapteaza mixt din diferite motive sau sa ii faceti tmpiti pe pediatri care au studii si nu spun lucruri de nebuni vb din experieta si din carti.

    RăspundețiȘtergere
  48. in primul rand ca e greu sa vb cu persoane anonime, in al doilea rand nu era vorba despre asta in articolul meu, iar acum am probleme grave de tot, si nu am energie pt un duel verbal.

    RăspundețiȘtergere
  49. E minunata postarea, nu stiu cum de-am vazut-o abia acum. Nu m-am simtit niciodata mai armonioasa si mai linistita ca atunci cand mi-am tinut copiii in brate si i-am alaptat.

    RăspundețiȘtergere