17 septembrie 2011

Despre gradinita

Am ezitat mult daca sa scriu despre asta sau nu, dar pana la urma am decis sa public ca sa pun closure.
In luna mai am pornit cu copilul spre o gradinita de stat f aproape de noi, care imi fusese laudata. Si pe drept cuvant, e mare, spatioasa, au tot felul de activitati extra, doamna amabila si nu cu multi copii in clasa. Baiatul meu s-a dus imediat pe un scaunel si mi-a cerut sa plec acasa, ca el ramane acolo sa deseneze. Semn bun.
L-am inscris si urma sa revin in iunie pentru sedinta. Din pacate, eu atunci am facut o recadere nasoala si nu am putut. Apoi vara am stat la munte sa imi scriu doctoratul (btw, mai am f putin, tineti pumnii ca iar manifest o scadere de energie). Doamna a fost f f amabila si telefonic mi-a anuntat prietena ca copilu e e la ea in grupa si ca totul va fi in ordine. Am apreciat si nu uit.
In fine, ne-am intors acasa si luni de dimineata am imbracat copilu frumos si am plecat la gradi. Fericit nevoie mare, si-a das jos ghiozdanelul, si-a pus papuceii si m-a expediat acasa.
La ora 13 m-am dus sa il iau si nu terminase mancarea, dar m-a vazut prin usa deschisa(ca era f f cald acolo) si s-a repezit la mine DISPERAT, s-a dus glont la dulapior, si-a scos tot de acolo si m-a implorat sa mergem acasa. Unde nu am reusit sa scot nimic de la el decat ca nu a avut voie paine in ciorba. Fleacuri, zic eu, se va obisnui, dornica sa nu dau importanta la amanunte. Insa a doua zi de dimineata copilul nu a vrut cu niciun chip sa intre in clasa. Ne-am invartit, ne-am rasucit, pana la urma am plecat acasa. Doamna m-a facut un pic atenta ca nu sunt ferma si poate el e mai sensibil.
A treia zi l-am luat si pe tati cu noi. Tati care, sa nu uitam, a fost profesor ani de zile. Povestea se repeta, Ghe nu a vrut sa intre in clasa, si ar fi fost dispus cu rucsacelul in spate (semn ca nu il las acolo....)

Dar atunci s-a produs declicul. Doamna a iesit din clasa si m-a intrebat ce nu i-a placut. Am indraznit sa povestesc despre painea in ciorba. Ei bine, a urmat adevarul si anume:
  1. la gradinita nu suntem la cresa, nu punem paine in ciorba, aici ii invatam maniere si ii pregatim pentru viata
  2. nu se intra cu rucsacel, eu trebuie sa fiu ferma, sa il dezbrac si sa plec, iar copilul TREBUIE sa ma asculte, altfel ce ne facem? va deveni un mic tiran
  3. nu are voie sa isi manifeste nemultumirea: „a dat din picior....aaaaa, pai m-am lamurit”

Dupa care doamna a intrat in clasa si a inchis usa dupa ea, nemaschitand nici un gest de apropiere fata de copil (pe care recunosc, l-a incercat in ziua 2)
M-am uitat la sotul meu (repet, fost profesor care stie exact cum functioneaza copiii, par grizonat, pantalon la dunga , privire demna ;D si caruia nu i s-a acordat nici macar cea mai vaga atentie) . Sotul meu s-a uitat in apoi la mine, si l-am intrebat, ei, tu te-ai lamurit? si el a zis, da, m-am lamurit. Ne-am luat copilul de mana si am plecat.

O sa ma intrebati de ce nu am ripostat la ce a zis doamna. Cuvinte pe care sotul meu le-a calificat simplu: obraznicie.
Pentru ca eram deja hotarata ca daca copilul refuza a doua oara sa intre, il retrag si gata. Gradinita era pentru el, nu pentru mine. Ba dimpotriva, mie imi va face rau inscrierea lui in colectivitate, pt ca eu la orice raceala risc recaderi grave.

Dupa acest episod, ne-am dus sa vizitam fosta gradinita a Sofiei, privata si putin mai departe decat cealalata. Unde a fost primit cu dragalasenie si doamna directoare s-a jucat cu el jumatate de ora afara in curte. Unde a doua zi l-am dus la ora cand ies copiii afara si educatoarea, o fata f tanara si sufletista l-a luat si a stat cu el in plus, cat timp ceilalti copilasi erau la ora de germana. Unde a vrut sa intre in clasa. Unde a doua zi, fiind primit tot afara la joaca , a intrat in clasa si a facut si lectie de engleza si stie sa zica gubai :) si a mancat aproape tot si s-a apropiat de copii. Unde educatoarea mi-a spus. doamna, vad ca ii place f f mult sa cante , deci l-a urmarit si l-a studiat prin joc.

Nu neg ca doamna de la prima gradi , pe care am vazut-o imbratisata de multi copii, ajunge la sufletelele lor. Pur si simplu la al lui Gheorghe nu a ajuns si pt mine e un motiv suficient sa nu il „adaptez” cu anasana. Viata e lunga si grea si frustrari tot vor fi, daca imi sta in putinta sa evit unele inutile, o voi face, pentru ca de aia sunt mama lui.

Cu aceasta, ma intorc la scrisul tezei, ca micii mei tirani sunt la munte si am un pic de liniste (daca se poate numi liniste statul la bloc in Bucuresti....)

11 comentarii:

  1. Felicitari ca ati ales acolo unde se potriveste "chimia" si ca nu v-ati conformat daca nu ati simtit sa va conformati.

    RăspundețiȘtergere
  2. Va admir pe amandoi ca ati facut asa.
    Bafta cu teza de doctorat si multa, multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nici nu incape discutie, ati facut ce e mai bine pentru Ghe. Poate ca educatoarea de la gradinita de stat este minunata si ii ajuta pe copii sa isi atinga potentialul. Dar nu a fost pentru voi. Pentru el.
    Imi povestea o prietena cat de diferiti sunt baietii ei si ce noroc au avut la scoala. Cel sensibil, visator si inclinat spre comunicare a nimerit o invatatoare creativa, cu dragoste de literatura, iar cel logic, exact, analitic, una stricta si pasionata de matematica. Mamica lor se intreba: iti dai seama ce dezastru ar fi fost sa ajunga invers?
    Nu cred ca are rost sa mai discut partea aia cu "trebuie" si "nu are voie sa isi manifeste nemultumirea". Am facut-o in alte posturi de pe blogul meu. Nu-i de mirare ca, in loc sa se bucure de copilarie, cei mici vor sa devina cat mai repede adulti, ca sa manance ciorba asa cum le place si sa se strambe daca sunt nemultumiti.

    RăspundețiȘtergere
  4. auzi ci infipta tanti educatoarea.. ca sa vezi..

    la noi e invers, eu-s cea careia nu-i place la gradi, vineri chiar am ajuns s-o ademenesc cu "nu vrei mai bine in parc cu broastele?" dar ei place, chiar foarte tare, educatoarea-i super blanda cu ei iar fata o descrie "frumoasa" si asta mie imi spune multe..
    aici ingijitoarea-i cea acra, dar se pare ca, pt colectiv si pt educatoare, fata e dispusa sa treaca peste. deocamdata.
    si eu va felicit pt sah mat!

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna,

    Am ajuns aici de pe forumul DC.
    Si noi traim o istorie oarecum asemanatoare. Piciul nu refuza inca insa da semne ca nimic care sa conteze nu se petrece la gradi. Asa ca si eu ca si gratioasa ... mai mult mie nu-mi place la gradi.

    Vroiam sa spun ca istoria voastra mi-a dat curaj si merci mult pentru a ne reminti ca la gradi merge copilul si nu noi.
    Mi-am facut curaj si maine merg si ei la privat sa testez terenul.

    Bafta si la gradi si la doctorat! Doua examene extrem de importante

    RăspundețiȘtergere
  6. Felicitari pentru decizia luata si la cat mai putine boli de colectivitate micutului! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Bravo pentru fermitate (nu fata de copil ci fata de dna educatoare :) ).

    Si tie bafta cu teza, sa mearga repede si bine!

    RăspundețiȘtergere
  8. Bravo!!

    Eu am alta dilema, am fost bolnave si am stat acasa o saptamana jumatate. Am mers la gradi miercuri, iar joi si vineri a vrut singura sa plecam de-acasa dar la gradi s-a intristat si n-ar fi vrut sa ramana. Deci vrea, dar nu vrea?

    RăspundețiȘtergere
  9. Ah, Sabinel, welcome to the club!!!! Ce noroc pe voi ca ati putut schimba cu ceva mult mai bun!!!
    Asa sunt si aici duamnele educatoare: cand ele o dau in bara sunt mamicile de vina, ca nu sunt suficient de "ferme" sau ca nu se pot "desprinde" de copil!! Rusine sa le fie, ca si-au ales o meserie in care tb. sa pui si suflet, nu sa stai langa copii ca sa decupezi arici de carton cu ei si in rest sa nu cumva sa indrazneasca unul sa deranjeze cu prea multa personalitate sau sensibilitate!

    Am scris si eu despre durerile mele (maine reluam procesul de "reobisnuire" si mi se strange stomacul!!). Noi nu putem schimba asa usor, am sunat azi la o gradinita Montessori dintr-un oras apropiat si au lista de asteptare, cel mai devreme l-ar putea accepta EVENTUAL in vara lui 2012!! In nov. ne ducem la ziua portilor deschise sa ne informam mai mult!
    Of, Doamne!!

    RăspundețiȘtergere
  10. stiu ca la voi e muylt mai greu, de aia nu m-am repezit sa iti povestesc glorioasa ce bine m-am descurcat eu, ca pica prost :)
    Eu cred in sintinctul mamei cu provire la locul unde isi lasa copilul. Gheorghe vine intr-adevar acasa f f obosit, ca deh, sunt 4 ore jumate de concentrare, si se mai si trezeste pe la ora 6 de felul lui.(si merge la Gradi dupa ce pleaca sofia la scoala, adica pe la 8.30 ajunge cel mai devreme)
    dar se duce f happy. O sg mica trauma mai are, nu vrea sa lase papucii acolo peste noapte. Eu interpretez asta in doua feluri: la prima gradi trebuia sa ia papucii acasa. Pusul paucilor insemna ca il las sa stea. Cred ca undeva i se amesteca in cap oblifgativitatea cu lasatul papucilor, la altceva nu ma duce capul.) In fine, ii luam acasa si acolo nu se supara nimeni ca nu se „conformeaza regulii”. Nu cred ca totul e mega perfect acolo, ddv dotari samd, cea de stat e f f f bine. Dar el se simte in siguranta :) Si de fiecare data cand a stat acasa racit, a plans ca el vrea la geradi ca il asteapta Mirela:D (educatoarea)

    RăspundețiȘtergere