25 martie 2012

Ziua 23 dupa splenectomie

Sunt din ce in ce mai galbena si pamantie si ma simt din ce in ce mai rau.
 Am un puternic sentiment de esec, desi nu e vina mea. In plus, stiam ca in cel mai bun caz operatia e o masura paleativa. As vrea doar sa aiba curaj si medicii sa-mi spuna  direct ca in fond, am o boala incurabila. As putea sa-mi pun niste chestii in ordine in loc sa imi fac sperante desarte.
 Dupa cum se vede, la mine nu e o problema de bani. E o problema de limite ale stiintei.
M-as bucura enorm sa fie doar o chestiune rezolvabila si sa imi lipseasca doar finantele. Pentru ca alea se pot solutiona, stim de la Bibi.

Insa pentru Gabriela Tudorache, diagnosticata cu o tumoare benigna pe creier, e o problema rezolvabila cu bani. Pentru ea exista certitudinea reusitei. Insa nu la noi in tara, Trebuie doar sa stranga 35000 de euro si sa mearga la Hanovra. Nici macar nu e atat de mult. E infim pentru pretul unei vieti. Si operatia ii garanteaza vindecarea.
Ajutati o mama sa isi vada copiii crescand.
Mai multe detalii pe  http://gabrielatudorache.blogspot.com/




7 comentarii:

  1. ce sa-ti spun, draga mea, ca nu e cum zici tu? dar cine sunt eu sa spun asa ceva? Sau sa ti spun ca ai dreptate, esti fara speranta? dar cine esti tu sa spui asa ceva? eu iti propun sa lasi gandurile cu pusul ordinii deoparte, sa traiesti in ordinea de zi cu zi a vietii tale si sa ai totusi speranta de zile mai senine. te rog sa ma crezi ca stiu cum e sa te simti neputincios, cum e sa vrei raspunsuri clare, cum e sa simti disperare. cu toate astea, tot spre armonie incerc sa ma indrept, iar inspre locurile armonioase se merge cu incredere. imi imaginez ca daca trupul te chinuie, mintea rezoneaza cu durerea ta, dar am speranta ca zilele astea rele vor deveni uitaRe cat de curand. imbratisari cu vibratii armonioase!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu pot sa fac planuri. Asta ma termina. Imi propun chestii cand ma simt mai bine, apuc sa fac promisiuni, si apoi dezamagesc pe toata lumea ca nu le respect.
    cel mai tare i-am dezamagit pe copii „adica tot nu esti sanatoasa” ?
    Nu stiu cum sa rezolv asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. of. draga mea draga ... nici eu nu stiu ce sa-ti spun. iti trimit imbratisari si atat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Offf, Sabina, offf, imi pare rau, rau de tot... Lasa promisiunile, nu-ti face probleme ca nu le respecti, desi fata de copii nu stiu sa-ti spun cum sa reactionezi. Iti tin pumnii, ma gandesc la tine, Doamne ajuta sa fie bine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sabina, imi pare rau. Te imbratisez cu mare, mare drag!

    RăspundețiȘtergere
  6. Sabina, imi pare tare, tare rau ca nu te simti mai bine. Dar am inteles ca efectele nu se vad imediat, nu-i asa?

    Am si o alta intrebare. Am inteles ca anemia ta hemolitica e autoimuna, si ca nu raspunde foarte bine la cortizon? Sotul meu are o alta boala autoimuna rara, si la debutul bolii, sau cand are o "cadere" si medicii nu vor sa-i creasca foarte mult doza de cortizon, a facut tratament intravenos cu imunoglobuline. Intr-adevar, tratamentul e foarte scump, si efectele nu dureaza foarte mult timp, dar efectul este spectaculos. Nu ar trebui sa mearga si la tine tratamentul cu imunoglobuline? Pana la urma trebuie sa iti cureti organismul de anticorpii care iti ataca hematiile, nu? In cazul bolii lui se mai face si plasmafereza. Nu merge si la tine?

    Multa sanatate!
    Cu drag,
    Ana Maria

    RăspundețiȘtergere
  7. m-am gandit si eu la imunoglobuline, o sa vb cu medicul in caz ca nu se rezolva acuma.
    La mine raspunde doar la doze mari de cortizon, cu doze mici ma mentin intr-o stare de hemoliza compensata, Hg sub 11, dar care e f obositoare pt organism.
    Multe, multa sanatate sotului tau! :*

    RăspundețiȘtergere