Dacă ne gândim că ziua începe din seara precedentă, putem spune că începe cu sunetele oilor de vis-a- vis, toata noaptea aproape se aud „beeee” și ”meeeee”., Cu acompaniament sau interludii de lătrături, puternice, dar nu neapărat agresive, așa cum se aud vara când vine ursul :)
Dimineața până la prânz sunt păsările. Sunt în plină compoziție unde voi folosi Uccelli, așa că mă inspiră. Unele sunt melismatice, altele repetitive. Când în cor, când în dialog.
Deschid geamul și mirosul de primvară invadează totul. Mai invadează și niște muște mari și negre, dar ce-ar fi viața fără câte o muscă sâcâitoare care să te mobilizeze.
Suverane peste fire, niște lacrimi de zăpadă se scurg de pe văi. Ca să nu uităm de marea simfonie și de tragismul ființei în general.
Mi-a atras atenția, și nu doar mie, ci tuturor copiiilor și adulților mai inclinați spre contemplare, un miel mic alb, cu mama lui, care, exact ca puii de om, caută confortul sânului în orice situație cât de cât stresantă. Nu e niciodată refuzat, oricât public ar fi în zonă:)
De obicei, Oaia și mieii ei se duc puțin mai departe, în curtea de lângă ‚casa lor”, și știindu-i atât de mici am sperat și sper în continuare că vor mai avea un pic de răgaz împreună în acesta existență lumească.
De ieri de dimineață a început carnagiul, pe tăcute, probabil că au ciobanii o tehnică specială. De la geam nu se vede decât cum sunt luați în brațe și duși undeva în spate, majoritatea nebănuind nimic, dar eu cred că da, pentru că se jucau și se împingeau mai abitir ca niciodată, devenind din ce din ce mai greu de prins.
În tot acest timp, Oaia a plecat obișnuit pe drumul ei spre curtea vecină. Mielul cel mic a urmat-o. Oaia a sărit cu dexteritate peste bradul prăbușit la datorie în această iarnă, la viscolul cel mare. Mielul a încercat ambițios să îi urmeze exemplul, dar nu reușit nicicum. Era prea mic.
Oaia s-a întors, răbdătoare și calmă. A căutat din priviri altă cale, a găsit-o. Și-a ghidat mielul ocolind trunchiul căzut. A durat mai mult, dar scopul era să fie împreună.
Lecția de la Oaie? Trebuie s-o detaliez? bine, dar doar de dragul de a scrie o voi face.
E lecția despre înțelegerea limitelor celuilalt. De a găsi calea de a îl ajuta așa cum are el nevoie la momentul respectiv. Să nu uităm că mielul a încercat să își imite mama, dar nu era pregătit. Oaia a scăzut nivelul fizic și a crescut nivelul spiritual. A luat-o pe calea cea lungă, dar singura potrivită pentru copilul ei.
Oaia empatică și înțeleaptă.
Oaia care nu forțează, ci ghidează.
Mama Oaie.
Foarte mult imi place cum ai scis.
RăspundețiȘtergere