17 iunie 2013

Poem despre pantofii lumii

Inspirata de sora mea vieneza,
dedic aceasta dimineata tuturor pantofilor lumii, parafrazand un celebru titlu de carte.

Pentru ca oricat ar fi stressul de coplesitor, oricat ar fi caldura de ucigatoare, oricat ar fi ameteala de insidioasa, oricat ar topai ideile intelectuale prin incaperile solicitate ale creierului si, cel mai important,  oricat de bine mi-ar sta parul :) , nimic nu se compara cu extazul in fata unor pantofi care sunt : frumosi, comozi, functionali.
Acest ultim termen ma defineste, pentru ca functionalitatea imbraca multe aspecte, practice si estetice.
De la mersul pe munte pana la mersul pe plaja, adica de la suprem la zero, fiecare situatie solicita alta stare si alta maniera de a purta pantofii, bocancii, sandalele, cizmele, conversii, flip flopsii sau pur si simplu piciorul rabdator care dupa doua sarcini si yo-yo-uri cortizonice nu s-a dus in sus mai mult de jumatate de numar si promite sa-si revina cu fiecare kilogram abandonat in drumul spre exprimarea exterioara a stralucirii interioare.

Femeile si pantofii lor?
Majoritatea  avem cu ei o relatie aproape mistica.
Aproband sagalnic surata de suferinta, femeia va surade interior stiind ca suprematia in dragostea pentru pantofi ii apartine ei, si numai ei, si numai ei.

Dedic aceasta fotografie prietenelor mele care ma inteleg si ma sustin, convinsa fiind totusi ca eu, numai eu, dar numai eu....


Un comentariu: