30 noiembrie 2013

Vortex

Am pornit din Bucuresti pe un soare orbitor, transformat instant in gri si mister de parca de fiecare data cand urc in tren as trece in alta dimensiune.Merg cu spatele si in brate am cea mai frumoasa carte din lume. De Schmitt.
Inca nu stiu daca isi merita titlul, dar speranta ca voi citi in tren nu ma paraseste niciodata.
Zadarnica nazuinta.
Azi e poveste cu bradut.
V-o las mai jos.
Si va provoc sa o completati...

2 comentarii:

  1. da, frumoasa povestea bradutului si a aurei sale catre care personajul uman al povestii priveste atras, dar cu suspiciunea tipica si poate nefericita a adultului.. Pare o mica magie imaginea ta, asa ca festa pe care mintea prolifica a unui copil i-o joaca uneori acestuia in febra asteptarii Craciunului.

    RăspundețiȘtergere
  2. da, te apropii chiar si de realitate, doamna era total fascinata de bradut, dar enervata ca nu stia daca va mai gasi baterie la fel si de unde se deschide/inchide jucaria,
    si foarte panicata ca nu va sti sa coboare la Sinaia.
    ne-a bombanit rau tot drumul:))

    RăspundețiȘtergere