3 martie 2014

Romanul istoric sadovenian

Pentru doamnele  care mi-au dat 10 la bac, cu dedicație:
ați fost f draguțe, ați avut răbdare sa turui din Nichita, să vă explic pe îndelete virgula din titlul „Leoaică tânară, iubirea,
dar naive, pt că, deși am răspuns perfect la subiectul 1, lăsat strategic la urmă, eu nu am citit niciodată romanul istoric sadovenian.

Sau poate v-ați dat seama, dar n-ați vrut să-mi stricați plăcerea, fapt pentru care vă multumesc acum, după 15 ani :)

Nu, nu e tineretul din ziua de azi. Pur și simplu cele mai multe dintre aceste cărți obligatorii sunt cam...slabe. Și cei mici au curaj sa spună:

http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/gusturile-se-discuta?

11 comentarii:

  1. Doamen, ce bine ma simt. Am urat limba si literatura romana toata viata mea din cauza acelor porcarii de lecturi suplimentare si a tuturor comentariilor cretine pe care ne obliga profesoara de romana sa le memoram. Am avut sansa sa locuies in alta tara, sa lucrez cu copii si sa invat o alta abordare a lecturii, a cartilor.

    Da, si au dreptate. De ce trebuie sa stam cu tristetea agripinei si a altora? In limbajul meu, de ce trebuie sa 'embody' acele sensatii de nimic, de nici un fel de speranta, de moarte, de static?
    Mihaela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu asta e asa grav, ca sunt triste sau mai stiu eu cum, cica sunt foarte schematice multe dintre ele si previzibile. Si intr-o limba romana care nu mai inseamna nimic pentru ei.

      Ștergere
  2. ceea ce mi se pare grav este ca programa nu s-a schimbat in toti anii astia. cu Sadoveanu am niste probleme de ideologie :), cu Ion al lui Rebreanu ca nu il prezinta nimeni drept un obsedat de avere si bataus si maltratator de femei, ci ca pe un simbol al taranului roman oprimat. haida de. eu inteleg perfect ca marea literatura e, in general, trista, dar nici sa le punem copiilor pe umeri greutatea lumii din primii ani. sa va spun ca m-a traumatizat Puiul? ca mi s-a parut groaznica faza cu Agripina si copilul infulecat de vulturi? si acum ma ia cu rau cand ma gandesc. cum sa ii apropiem de carti daca ii punem in fata unor asemenea lecturi?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, Ion e un ticalos nenorocit, nu inteleg de ce nu se spune asta?

      pe mine nu m-au traumatizat, dar poate pt ca nu le-am luat in serios, eu citeam literatura romantica britanica in gimnaziu, surorile Brönte la putere :))

      Ștergere
    2. care e destul de spooky vreau sa zic :D

      Ștergere
    3. Ion ar fi un punct de plecare in discutiile despre violenta in familie, care in Romania se ocolesc cu gratie de cele mai multe ori. si uite, daca nu se poate schimba programa, de ce nu adaptam exemplele la situatia moderna? mbine, acuma daca ma gandesc cine si cum conduce ministerul invatamantului si situatia mizera in care e invatamantul romanesc, of of mai mai, mare jale. banuiesc ca degeaba ai incerca tu, profesor, sa faci ceva cum trebuie la clasa, pentru ca ti-ai baga elevii intr-un cerc vicios al nepromovarii BAC-ului sau ceva :(

      Ștergere
    4. Pe cînd am ajuns la Puiul aveam deja sufletul călit de „Cățelușul șchiop” de la grădi + mama lui Bambi. :D

      Mie mi se pare că generația asta se ia un pic prea în serios. Ce atîta văicăreală? Asta-i programa și gata. Pot citi în timpul liber altele mai adecvate vîrstei lor.

      De asemenea, oare noi eram genii că înțelegeam Creangă în clasa a VI-a numai cu notele de subsol, fără prea mult dicționar?

      Cred că literature română e emai prăpăstioasă de felul ei, greu găsești cărți luminoase. :D

      Ștergere
    5. nu aveam alte alternative, acum mintea lor functioneaza altfel, dupa alte criterii. Noi nu stiam ce stiu ei acum. Provocarea e sa nu piarda asta si in acelasi timp sa le putem explica restul.

      Ștergere
  3. si pentru ca n-am mai apucat ieri: cate femei sunt prezente in programa scolara? proportia tindea "pe vremea mea, maica" dramatic spre zero. trist, trist, trist.

    RăspundețiȘtergere