10 iulie 2014

Între timpuri

Nu e vacanță de-adevăratelea, niciodată nu e.
 e un timp stingher  între două compoziții, două valuri, o sesiune de alergat pe faleză, o plimbare prin sat și o stare quasi normală, căci ei s-au adaptat și deja plictisit de atâta aer și soare și chiar ploaie și de data asta nu s-au îmbolnăvit deloc, niciunul, sper așa să le fie toată vacanța.


Și totuși, așa cum nu e ce scrie oficial că e, timpul curge altfel la 2 Mai, înr-o oră se petrece o zi și sunetele se amplifică și mirosul se ascute.
de fiecare dată sperăm ca vacanța să ne aducă ceva, nu știm ce, dar secretul e probabil să trăim cu aceeași plăcere orice clipă a vieții, dacă sănătatea ne-o permite.


între zile, între nopți, între rațiune și sentiment, atenți la frumusețe și tot ce e bun în jurul nostru și mai ales în noi.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu