E posibil sa fi fost cea mai groaznica criza existentiala de pana acum, inca nu stiu de ce am avut-o, poate vine pur si simplu? Poate are legatura cu planeta asta dezlantuita, n-ar fi prima data...prima mea criza majora a fost un pic inainte de 9/11, la 22 de ani, si a tinut vreo 3 luni, exact aceeasi stare ca acum, de angoasa metafizica, in care am vorbit mult, am actionat nesabuit, am suparat ceva lume, mi-a parut rau....sper acum sa nu fi suparat pe nimeni, ca pisaloaga am fost ceva de groaza, ma simt cam jenata, nu-mi place de mine, daca m-as vedea pe strada as zice „uite-o si pe asta” :), rolul de vampir energetic nu ma prinde bine, as vrea sa dau mai mult tuturor celor dragi, si nu sunt putini.
In continuarea jurnalului de expozitie, a fost o zi plina, cu
panotarea , va las poze documentare, cu jazz niste britanici mai spre rock un pic, o
sa pun si de acolo foto mai incolo, dar sa dorm un pic ca de 10 zile
sunt praf la capitolul asta.
In fond, hemoglobina rezista, viata e frumoasa, sper sa revina la Bucuresti peste 10 zile acea Sabina pe care o iubiti, si, mai ales, pe care s-o pot iubi si eu, conform Passacagliei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu