De Valea Albă, de Mălăiești, rău de tot de Mălăiești, de Valea Morarului, de Jepii Mici și Mari, de Refugiul Schiel, mai precis de stancile din ultima portiune de urcus, de Vf Bucura, de Valea Căldărilor și Valea Priponului.
Îmi mai e dor și de Retezat și de Ceahlău.
De Piatra Mare.
Deocamdată, ne dăm cu bicicleta adevărată:) dar urzesc planurile de recucerire a muntelui din fața ochilor.
Tu chiar nu poti sta linistita, asa-i?
RăspundețiȘtergereIti doresc sa refaci toate traseele montane dorite alaturi de cei dragi! Si sa cuceresti si unele noi.
ai de capu meu, ce linistita, mi-am facut niste nervi azi, ma apuca rau de inaltime cand ma sui pe bicicleta mare, abia dupa cateva momente pot sa-i dau drumu :))
Ștergere